Si v-am spus “Povestea de Craciun” asa - part.2

Si v-am spus “Povestea de Craciun” asa - part.1

Iata-ne dupa acest minunat eveniment, inca in viata, dupa cateva zile de foc continuu, dar mai ales dupa o experienta de neuitat. Doresc sa multumesc si eu tuturor celor care au participat dar mai ales celor care ne-au ajutat sa il realizam:

Domnilor Profesori, domnilor Decani si domnului Rector al Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica.

Studentilor UNATC, care s-au comportat exceptional, facand fata oboselii, luptand pentru a da ce este mai bun din ei pentru acest eveniment. Ei au invatat sa fie pe rand masinisti, butaforisti, recuziteri, regizori de sunet, oameni de backstage.

Multumim “Şuricatelor” si anume: Eliza Pauna, Dan Codreanu, Monica Alexandrescu, Viorela Diac pentru show-ul fantastic oferit copiiilor de la Asociatia “Sf Ana”, care s-au bucurat enorm de vizita si donatiile participantilor la eveniment.

Multumesc echipei V.S.U. formate din tehnicianul Sorin Paun si proaspatului nostru membru intrat direct "in foc", actorul Catalin Coman.

Nu in ultimul rand celui care a fost varful de lance in a organiza, si a conduce, facand fata tuturor presiunilor pe care le-a cerut acest eveniment, lui Sebastian Plamadeala, de acum si student al UNATC.

Pentru a va face o idee despre ce am reusit sa facem impreuna in aceste zile ale lui decembrie 2009, am postat cateva materiale “making of” din culisele povestii noastre de Craciun. La Multi Ani tuturor!

Eu nu ma tocmesc.

Giono, in timpul ocupatiei Frantei de catre Germania. Sa ne supunem. Mai bine un magar viu decat un leu mort.

Asa e. Asa e. Eroismul e ridicol si fals, vorbele mari sunt goale, batranii ii trimit pe tineri la razboi, bogatii ii indeamna pe saraci sa rabde, satulul ii da flamandului sfaturi... Da, da, da. De trei ori da. Corneille e rasuflat, iar cu sentimente frumoase nu se face literatura buna. Viata n-are pret.

Stiu. Dar nu e mai putin adevarat ca eroismul si demnitatea au si ele "partile lor". Si au gesturile demne si purtarile eroice un farmec al lor, un haz propriu, o forta emotionala care nu-s chiar de trecut cu vederea.

Exemplu: Sfantul Petru cand zice: Du-te de la mine Doamne, ca sunt om pacatos" (Luca 5,8) Ori cand cere sa fie rastignit cu capul in jos. Ofiterul german care ordona plutonului sau a da onorul lui Bergson in curtea comisariatului unde batranul, venise sa fie trecut pe listele de evrei.

Sau legenda printesei Godiva care s-a invoit sa calareasca goala pe strazile orasului Coventry pentru a obtine de la sotul ei ridicarea unor impilari - si nici unul din locuitorii orasului n-a iesit din casa, afara de unul singur pe care concetatenii sai nu l-au pedepsit decat nemaivorbindu-i niciodata.

Sir Lawrence Mont isi trimite cuscrul, pe Soames Forsyte, in casa marchizului de Shropshire. Pentru a i-i inlesni marchizului participarea la o actiune de binefacere, Soames se ofera sa-i cumpere un tablou atarnat in sufrageria casei. Proprietarul vrea sa dea jos tabloul, pentru ca cumparatorul sa poata vedea semnatura pictorului. De vreme ce-i aici, zice Soames, dovada-i ca si facuta, nu-i nevoie sa va deranjati. Mont ar fi fost incantat de purtarea cavalereasca a burghezului sau cuscru, dar numaidecat dupa aceea ar fi simtit o strangere de inima cand Soames ii raspunde marchizului ca nu poate plati cinci sute de lire pe tablu. (Va sa zica tot neam de negustor a ramas, tocmeala i-a intrat in sange!) E prea putin, adauga Soames, si indica un pret mai mare. Marchizul se impotriveste. Daca vreti, incheie Soames - si l-ar fi dat gata pe Mont - eu nu ma tocmesc.

Razboiul nevazut.

Lumea actuala este un camp deschis de lupta. O lupta nevazuta intre Bine si Rau, daca vreti sa-i spunem asa. Va intrebati daca cineva se joaca cu mintea noastra. Toata lumea se joaca cu mintea noastra. Incepand cu societatile secrete care incearca sa obtina o cale de a manipula omul de la distanta, fara interventie directa si pana la lupta din astral. Poate pare straniu, dar acea lupta se duce intre Trecut si Prezent. Spiritual lupta s-a terminat, ceea ce se duce acum insa este o lupta in plan fizic, in care Raul incearca sa smulga o parte cat mai mare din Viitor.

De ce spun ca lupta este cumplita? Pentru ca spiritele aflate in corpuri fizice nu constientizeaza ceea ce se intampla. Lupta se duce la nivel de senzatii: iubire, ura, teama, furie, foame etc. Iar omul are impresia ca ceea ce simte el este ceva normal, care se intampla cotidian. S-a ajuns la razboi pe calea undelor. Si nu ma refer la cuvintele rostite la radio, ci despre amplificarea si distorsionarea undelor emise in asa fel incat sa afecteze undele cerebrale ale omului si sa-i induca o anumita stare: somnolenta, dureri de cap, plictiseala, lehamite, furie, nepasare si mai ales lipsa de credinta...

Cum puteti lupta in plan fizic cu toate astea? Ar fi stiut stramosii nostrii, dacii, care puteau sa-si paraseasca trupurile fizice si sa iasa in astral. De aia dacii nu se temeau de moarte, pentru ca parasindu-si corpul fizic intelegeau esenta spiritului. Intariti-va in spirit. Prin credinta si mai ales prin fapte bune. Ele sunt cele care ne vor deosebi in timp de ceilalti.

Cantecele actorilor part.5

Actorul Dumitru "Titi" Rucareanu, este nascut in Ghimbav, judetul Brasov, in anul 1932. Daca nu l-ati vazut niciodata pe scena Teatrului de Comedie din Bucuresti, unde joaca de o viata, l-ati vazut, desigur, pe micul ecran, pe care-l cotropeste cu farmecul lui. Sau poate l-ati auzit cantand! Un veritabil noroc, fiindca vocea lui profunda si calda ne apara de inghet.

Piesa pe care am selectat-o se numeste: "Mai dusmane." Versurile: (cred) M. Maximilian. Interpreteaza Dumitru Rucareanu

Dor...

Imi este tare dor. Imi este dor de muntii prin care am crescut, de zapada care ne primea si ne racorea. Imi este dor de Manastirea de la poalele muntilor Bucegi unde simt ca renasc. Imi este dor de Pelesul ce ne primea in noapte, cu toate povestile lui. Imi este dor de Drumul Reginei ce ne purta sus in Poiana Regala, pana la stanca lui Franz Iosif.

Imi este dor de vechile ski-uri cu care porneam iute la vale, uitand de anii ce ne trageau inapoi. De Partia Lupului si de focul bradului din soba cabanei Caraiman, unde beam ceai de rododrendron cules de vreme si asezonat cu "eugenii" care pocneau in masele daca uitai sa le inmoi...

Imi este dor de zambetul parintelui Mihail, care ma primit mereu cu dragoste si caldura dupa ce tu ai plecat. Am povestit de tine, de noi. Imi este dor de parintele Pimen si de pildele dansului. Imi este dor tine. Imi este tare dor de tine si te caut mereu in urmele ce le-ai lasat in mine.

Iti este frig fratioare in pamantul inghetat ? Iti mai aduci aminte de Tata ? Mama a vorbit cu tine astazi. Numai voi doi. Curand, stiu. Insa nu acum. Nu acum, daca mai poti sa stai. Inca un pic. Hristos se naste pe pamant. Calugarii canta catavasii si eu colind oamenilor. Si ii fac sa rada. Si imi este dor de tine Raducule! Iarta-ma.

Nicolae Steinhardt - Jurnalul Fericirii

Plictiseala? Nepasare? Inseamna sa te opresti din drum. Crestinul nu se opreste. Pentru el sunt valabile puternicele cuvinte ale lui Malraux:

"Totul e semn. A merge de la semn la realitate semnificanta inseamna sa adancesti lumea, sa mergi catre Dumnezeu"

Intreaba. Cere. Bate. Indrazneste. Nu te teme. Nu te spaimanta. Staruie. Navaleste. Fii treaz. Fii intreg la minte.

Nimic nu ne dat mura-n gura, natura e complicata si dialectica, dincolo de complicatii si dialectica ni se cere sa o deslusim; sensurile ei stau dincolo de realitatea imediata.

O vasta cimilitura in care numai o minte intreaga se poate descurca. Si pana la urma in acest rebus, il gasim pe Dumnezeu ascuns, unde? In locul cel mai putin probabil fiindca era cel mai evident - unde nu ne-am fi gandit, ca in Scrisoarea lui Poe - inlauntrul inimii noastre!

Eu ma intaresc de fiecare data cand recitesc "Jurnalul" devenit si el un fel de altfel de ghid. Relationez din ce in ce mai bine si pot chiar sa zambesc din ce in ce mai des. Iti recomand cu caldura: urca in autobuzul 105 din orasul gri, deschide "Jurnalul" si citeste. Cand ai sa cobori ai sa cauti ceva...

Un gand de pe drum.

Toti suntem in sant, dar unii dintre noi privesc stelele...!

In imagine tabloul intitulat - Moara de vant pe Coasta marii - realizat de Ivan Aivazovsky .

Poveste de Crăciun.

Sau primul eveniment de acest gen în UNATC. Spectacolul este unul divers, cuprinzând diferite momente de teatru, muzica, coregrafie, acompaniate de diferite proiecții video, dar si cateva surprize.

Am propus tinerilor studentii din Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, sa se cunoasca mai bine, sa invete sa comunice si sa colaboreze inca de pe bancile scolii de arta si de aceea aproape toate treptele spectacolului, de la organizare, la regia tehnica, sau momentele artistice în sine, sunt realizate cu ei, pentru ei.

Un spectacol interesant constituit inr-un eveniment deosebit, realizat si coordonat de Sebastian Plamadeala, care a a creeat si un web site - http://www.unatc.ro/craciun/ dedicat acestui eveniment, unde puteti afla detalii interesante.

Nu în ultimul rând, putem face o bucurie celor mai tristi dintre noi, copiii parasiti. Intrarea, la acest spectacol ne-am gandit sa atinga o forma caritabila. Adu o jucărie, sau orice alta donație, si ea va merge la copiii ce nu cunoscut bucuria și caldura unui camin.

Vineri, 11 Decembrie, ora 10 45
Sala Ileana Berlogea, UNATC

Fotografie realizata de Adrian Lungu cu momentul intitulat "Suricatele"

Vurtejanu Stage Unit in decembrie 2009

Ei iata-ne si in decembrie cel ce parea atat de indepartat, vorba Iulianei, cand priveam delfinii ce ma cheama in fiecare an pe plaja din satul de pescari. Despre Iulia sper sa reusesc sa va povestesc cat de curand, mai ales ca am selectat si cateva fotografii faine cu ea. Iuliana, sau fata lu' Gelu, desi pentru multi nu mai este un secret, este sefa "Rezervatiei" noastre. Ne-a primit pe toti pe plaja ei, acolo in satul unde s-a nascut si ne ocroteste an de an, cu caldura si dragoste.

Si pentru iarna lui decembrie 2009 cu ajutorul lui Dumnezeu, cu efortul echipelor coordonate de actrita Gabriela Ionita, dna.Roxana Ogrendil - INSIGNIA SRL, dna.Liana Sega - O.N.B. si dl.Sebastian Plamadeala - UNATC ce s-au reuni intr-un efort extraordinar, am reusit sa creeam urmatoarele evenimente si spectacole, unde speram sa ne intalnim cu voi, cu prietenii si copii vostrii. Astfel in data de:

11 Decembrie - "Poveste de Craciun" - UNATC Bucuresti - coordonator dl.Sebastian Plamadeala

12 Decembrie - Spectacolul pentru copii "Poveste de Iarna" - Centrul Comercial Cora Pantelimon - coordonator Roxana Ogrendil si actrita Gabriela Ionita.

13 Decembrie - Karaoke - Centrul Comercial Cora Pantelimon - coordonator dna.Roxana Ogrendil si actrita Gabriela Ionita.

15 Decembrie - Spectacolul pentru copii "Poveste de Iarna" - Centrul Comercial Otopeni - coordonator actrita Gabriela Ionita.

16 Decembrie - "Vine Mos Craciun" la Opera Nationala Bucuresti - coordonator dna.Liana Sega (reprogramat pentru 19 Decembrie)

18 Decembrie - "Vine Mos Craciun" la Ministerul Culturii - coordonator dna.Liana Sega.

26 Decembrie - "Poveste cu Prietenii" sediul VSU - eveniment privat.

31 Decembrie - "Maratonul Operei" - Opera Nationala Bucuresti - coordonator dna.Liana Sega

Aceste date sunt certe. Mai sunt discutii si pentru alte evenimente si spectacole. In masura in care ele se vor concretiza, va voi tine la curent.

Jurnal de actor - Băieţii de la grup - part.1

Am tresarit. Ceva se misca in stanga mea. Inca nu deschid ochii. Mai astept o secunda. Mai am timp o secunda sau poate chiar doua pana sa trebuiasca sa identific “ceva-ul” care mi-a facut tandari intimitatea momentului de liniste.

Gata... s-a terminat ! O tuse uscata urmata de un scuipat, ma readuc cu picoarele pe pamant definitiv. In zadar tot visul. S-a dus. Visam ? sau era o amintire ? Nu mai conteaza. Deschid incet un ochi. Privesc printe gene. Un tehnic cu o privire spasita, imi zambeste tamp si ma tintuieste cu varful unui "cui" :

- Scuze va odihneati?...Ma iertati. Un foc aveti?
- Ntzzz....

De nervi nici nu imi vine sa vorbesc. In fine omul nu are nici o vina, insa imi e ciuda ca mi-a spart gandul in mii de bucati.

- M-a scapat Dumnezeu, adaug, iar interlocutorul meu devine brusc serios:
- Scuzati…va rog sa ma scuzati, imi pare rau ca v-am deranjat. Si incearca sa degajeze imediat.
- Nu e nimic, nu dormeam. Il opresc pentru a incerca sa il ajut cumva sa iasa din impas:
- Ei se aude ceva ? Care e treaba ?

- Nimic!… Stati linsitit. Acum abia incepem sa descarcam, apoi trebuie sa coboram totul la - 400 si abia apoi incepem sa montam. Poate dupa pauza de masa sa incepeti, desi nu cred. Trebuie puse luminile, si stiti cum e...Pana la patru si ceva nu se misca nimic. Oricum trag americanii inainte ca asa am facut mereu. Asta e regula de veacuri cu astia. Hi, hi!

- Da de ce nu va duceti jos? E un aer sanatos. Face bine la plamani. Si azi e gratis!

Si iar isi aerul ala “simpatic” de “asta e viata mestere, si asa se termina ea...”
Hai ca asta e buna ! Tipul asta ma scoate din ale mele, sa ii aprind tigara, imi serveste o mostra din plamanul lui aproape terminat, insa imi recomanda cu caldura sa vizitez locatia ce ma va umple de sanatate. Gratis !

- Da, am sa cobor. Incerc sa raspund...ceva. - Am sa cobor imediat dupa pauza.

Ma prind rapid ca vorbesc de unul singur. Tehnicul a pescuit un foc de la o „mobigarderoba“ plina de tipese ce zumzaie precum albinele in jurul stupului si acum trage cu nesat din tigara lui. Aproape ca ii pot simtii aroma nesuferita. Mai, mai ce e viata...Sa te fereasca Dumnezeu de raspopiti ca mine. Acum cand stiu cat rau mi-am facut in cei 24 ani de lenta sinucidere, simt ca ma enervez. Ce ciudat e totul acum, hmmm...

Inconjurat de tipesele care profita si ele de prilejul nesperat si care zor nevoie si-au scot nelipsitele ness-urile si tigari din cascarabetele lor mobil, omul meu imi face zambind semne cu mana. Ii raspund si eu printr-un semn ca e oke ! Insa nu e ok. Deloc nu e oke cu tutunul asta. Dar asta nu e treaba mea. Bang! Brusc realizez la ce ma gandeam. Daaa, pfuiii ce ciuda imi e. Iar trebuie sa ma asez si sa ma gandesc. Ba nu, nu am sa ma asez. Am sa umblu putin. Imi prinde bine. Scaunele aste noi de plastic sunt un pericol. Mai ales pe beton. Mai ales cand ai binisor peste suta de kile cum am eu.

Da, mult mai bine. Am sa ma plimb si am sa devin ! Am sa devin, incet-incet consulul arab ce cauta inelul in galaxia Gemini. Primul care va intra la masa rotunda a celor 12 consilieri intergalactici unde vom incerca sa negociem protocolul care va finanta prima expeditie oficiala a gasirii inelului eliberator in galaxia Geminii.

Pfuiiii! Gata a venit “grupul”. Incepe balamucul! Dintre toti, cei carora le face o placere nebuna sa darama, sa faca zgomot si sa urle, sunt echipele de la “grupuri“! Am vreo treizeci si ceva de ani, sunt actor de vreo zece ani, dar nu am vazut undeva o echipa mai plina de “personalitate” decat baietii din echipele de la grupul electrogen!

Ei sunt cei care iti aduc curent electric de care vrei...oriunde! Insa sa te fereasca Dumnezeu, daca nu ai un inger pazitor, cand ai nevoie de ei!

Va urma
Victor Vurtejanu

Colorata maine-i gata.

Si intr-o seara vecinu' Maftei, scoate iar scula aia lui cu nume fistichiu, de crapa toti pozarii lumii cand o vad, si se pune pe pozat actoru'...

Pana sa prinză ca e vizat de strarinezu' - Hasselblad, actoru' era dus departe...

Dar cum public ales, voie buna si o chitara, pe plaja din satul de pescari se gasesc mai totdeauna, actoru' fu' imortalizat pentru vecie de vecinu' talentat!

Fotografii realizate de regizorul Alexandru Maftei.

O pagina cu nori.

Uneori mi se pare că ea nu s-a schimbat. Dar absolut deloc. Si ca dragostea noastra la fel e si acum. Intreaga, libera si nebuna. Dar cata nostalgie fara rost, fara leac. Amintiri de neşters, nu-i aşa ? Ce rămâne de azi ? Povestea prepeliţei şi a puilor săi? Sau alte cuvinte neînţelese de tine? Ce rămâne de azi ? O pagină cu nori ? Peroraţia mea despre scris pe motive ştiute? Un plic mare cu proze pentru prietenul meu ? Ce rămâne de azi ? CE RĂMÂNE DE AZI ?


Mariza - Gente da minha terra

Si-atunci cum ramane cu moartea unuia care ti-a marcat existenta, om fara de care-ai fi devenit poate putin altul. Sau ce te faci cu toti anii aia care trec observand, din cand in cand ca ” Uau! E joi si uite intram in toamna. A mai trecut o vara fara vara si fara amintiri. De cand n-am mai facut o fotografie? Sau de cand nu m-am mai surprins in vreuna razand cu gura pan`la urechi? ”

Sfantul Ierarh Nicolae.

Trei surori, fetele unui nobil sărac, nu se puteau mărita datorită saraciei in care trăiau. Se spune ca atunci când fata cea mare a ajuns la vremea măritişului, Nicolae, ajuns deja episcop, a lăsat noaptea, la uşa casei nobilului, un săculeţ cu aur.

Povestea s-a repetat întocmai şi când a venit vremea de maritiş pentru cea de a doua fată. Când i-a venit vremea şi celei de a treia fete, nobilul a stat de pază pentru a afla cine era cel care le-a făcut bine fetelor sale. În acea noapte, nobilul a stat de paza şi l-a văzut pe cardinalul care lăsa săculeţul cu aur. Se spune că Sfântul Nicolae s-a urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului prin hornul casei, într-o şoseta pusă la uscat, motiv pentru care a apărut obiceiul agăţării şosetelor de şemineu.

După ce tatăl fetelor a văzut cele întâmplate, Nicolae l-a rugat să păstreze secretul, însă acesta nu a rezistat tentaţiei de a povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neaşteptat îi mulţumea lui Nicolae pentru el.

Sfantul Ierarh Nicolae s-a nascut in a doua jumatate a secolului al III-lea, intr-o provincie din Asia Mica. Avand o viata deosebita de crestin, drept pentru care fusese numit episcop in Mira Lichiei, Nicolae a fost inchis in vremea imparatilor persecutori Diocletian si Maximilian, pentru credinta sa.

Venind la conducerea Imperiului imparatul Constantin cel Mare, prin Edictul de la Milan (313) acesta a acordat libertate religioasa crestinilor, astfel ca toti crestinii inchisi pe motive religioase au fost eliberati. Sfantul Nicolae s-a intors in scaunul de episcop al Mirelor Lichiei, participand in aceasta calitate la primul Sinod ecumenic de la Niceea in anul 325.

Acatistul Sfantului Nicolae il puteti citi si de aici:

http://www.sfantulnicolae.info/acatist.php

Lasa splina moale.

O intepatura usoara la subsoara, tragi aer in piept si te gandesti pentru o clipa sa te opresti. Dar daca te opresti iti cad pantalonii in vine, pentru ca deja s-au haait de la toate bagajele pe care le cari, in maini, pe piept, in dinti...si atunci iti zici sa mai faci inca un pas.

Dar fierea se sparge in mii de bucati si iti improasca tot corpul cu amareala ei... Te doare. Hai spune, ca nu te aude nimeni. Macar pentru o clipa recunoaste, ca te doare. Ca ti-a inghetat spatele, ca ai vrea sa iti stergi mucii ce dau grabiti sa iasa. Ca ochii iti lacrimeaza si ca e naspa...

Dar daca spui asta, se termina tot. Tot. Tot...atarna uneori de o clipa. Trebuie sa ai si rabdarea si nebunia de a ramane in joc pana la sfarsit. Na' poftim de explica asta organismului tau. Cum sa ii spui?

"Lasa ba, splina moale? "

Stop! Opreste-te! Hai opreste-te si trage aer in piept. Inghite amareala si zambeste. Trage incet de comisurile gurii! Asaaaa, bine, incet...asaaaa. Acum e un ranjet, hai continuaaaa, hai ca poti! Si...gataaaa! Tu poti. Asta vad ei la tine. Si daca asta vad, asta iti dau. Na ! Ia ca poti! Daca poti, ia sa duci! Mama matii, poti tu, ma?

Stop, lasa tot, raspunde la telefon. Ei acum ce faci? Razi singur? Fara ranjet, fara " hai ca poti " "uite un pahar cu apa si un magneziu" ? Pfffuii...si de ce ? Au sosit reflectoarele din Germania? De aia razi, nebunule? Ai uitat de amareala si de neputinte ?

Sincer nu radeam... Asta spune-au ei ca faceam. Ma bucuram ca s-a intors Alexandru acasa. Ca ajunge la fetitele lui care sunt racite, si ca ne vom revedea curand. Implinim 40 de ani, asa ca de aia probabil e mai amar cate ceva. Nu e nimic in rest, uite zambesc,

las si splina mai moale...

Cam unscharf dar zambind, aparat la spate de o teracota adevarata, sus in muntii, fotografiat de
Lucian "Lulu" Tudoran.

Despre Maratonul Operei.

OPERA NATIONALA BUCURESTI a dorit pentru a doua oara ca echipa VURTEJANU STAGE UNIT sa se implice in organizarea evenimentului - MARATONUL OPEREI. Asadar m-am gandit sa va povestesc cate ceva, despre ce va insemna acest eveniment, ce se va desfasura in noaptea de 31 decembrie 2009.

Un Spectacol de Gala cu opereta “Liliacul” de Johann Strauss, opereta a carei acţiune se petrece chiar in seara de Revelion.“Liliacul” este un amestec de comedie şi dans.

Burghezul Eisenstein trebuie să ajungă în închisoare din cauza unei greseli marunte a avocatului sau. Auzind vestea, Alfred, fostul iubit al sotiei lui Eisenstein, Rosalinda, decide sa profite de absenţa sotului pentru a relua vechea legatura. Prietenul lui Eisenstein, Falke, imbracat in costum de liliac, care vrea sa-i platească o polita, ii intinde o cursa şi ii cere sa mearga la inchisoare peste cateva ore, intre timp participând la un bal mascat la Printul Orlofski. Cei doi pleacă impreuna, iar Alfred soseşte, fiind confundat cu Eisenstein si inchis in temnita. La bal, Eisenstein este fascinat de o misterioasa contesa maghiara, care este, de fapt, chiar soţia sa, deghizata. După terminarea balului se duce la inchisoare, unde ii găseşte pe Alfred şi Rosalinda. In mijlocul confrunarii, restul personajelor apar ca prin farmec, tensiunea dispare, iar toata lumea este fericita, cantand in cinstea magiei dansului şi sampaniei.

La pupitru se va afla dirijorul Vlad Conta, iar trupa de soricei care va dansa "Marsul lui Radetzki", compus de Johann Strauss - tatăl, va fi condusa, ca de fiecare data, de Monica Petrică. Spectacolul va incepe la ora 18.00 avand urmatoarea distributie:

Eisenstein - ALFREDO PASCU
Rosalinda - Crina Zancu
Frank - Paul Basacopol
Orlofsky - Mihaela Işpan
Falke - Ionuţ Pascu
Blind - Vasile Chişiu (debut)
Adela - Mihaela Stanciu
Frosch - RADU GHEORGHE
Ida - Cristina Eremia

Solisti balet: Monica Petrică, Bianca Stoicheciu, Bogdan Cănilă
Dirijor - Vlad Conta

In cele doua pauze ale spectacolului, spectatorii ciocnesc cate un pahar de sampanie, prilej tocmai bun de a completa si biletele pentru tombola Anului Nou. Mai jos am atasat si planul salii de spectacol a Operei Nationale detaliat pe categorii de bilete.

Incepand cu ora 23.00 in Foaierul Galben va incepe Masa Festiva, apoi la miezul noptii, un spectacol de artificii, afara pe esplanada din fata Operei Nationale. Continuam cu extragerea premiilor la "Tombola Anului Nou" si inca cateva surprize pe care le pastram pentru cei ce vor participa.

Un efort urias ce angreneaza regie artistica, regie tehnica, actori, cantareti, balerini, echipe de tehnicieni, recuziteri, garderobe, pirotehnisti, electricieni, pompieri, agenti de paza, ospatari, echipe de catering & bar, instalatii de sunet, instalatii de lumini, instalatii de scenotehnica, decoruri, PR, protocol, transport, parcare, dar mai ales multa energie si responsabilitate pentru reusita evenimentului organizat de O.N.B. cu participarea echipei V.S.U., in cea mai importanta noaptea a anului 2009.

Maratonul Operei - 2009

OPERA NAŢIONALĂ BUCUREŞTI
organizează
- MARATONUL OPEREI 2009 -

cu participarea
VURTEJANU STAGE UNIT SRL

„Maratonul Operei” inseamna: Spectacol de gala cu “Liliacul” de Johann Strauss, tombola de Anul Nou, masa festiva, Spectacol de artificii si alte surprize.

Pachetul de Revelion include: masa festivă (490 lei), tombola (15 lei) si preţul biletului la spectacol, fixat in funcţie de categoria aleasă.

Inscrierile au inceput in data de 16.11.2009. Pachetele rezervate inainte de 01.12.2009 se platesc pana pe 03.12.2009. Pachetele rezervate dupa 01.12.2009 se achită in termen de 3 zile. Pachetele sunt puse in vanzare pana la data de 15.12.2009.

Detalii la telefon – 021.310.26.61

Iti multumesc Romania.

"Tara tuturor posibilitatilor", de unde unii ar pleca cu prima ocazie in timp ce altii au renuntat la multe "trenuri" si au ramas. Victima a luptelor politice, a eternului conflict dintre cele doua palate, o uram si o iubim dupa cum ne coafeaza mai bine. O injuram si-i cantam imnul la betie. O iubim pe 1 Decembrie, dupa care uitam ca exista.

Relatia mea cu Romania este cu suisuri si coborasuri, ca orice relatie normala. Iubesc Romania. Este o companie buna in seara de primavara, cand stau si ma uit la ea de pe treptele de la Teatrul National Bucuresti.

Cand sunt in satul de pescari si cant "Treceti batalioane romane Carpatii" si "Desteapta-te romane" iubesc Romania.

Mai mult, Romania este ingrozitor de grozava de ziua ei. Ca atunci cand moare un om si, de abia dupa aceea, este cel mai tare, cel mai talentat, cel mai bun din tot Universul, insa trebuie sa moara sa fie ridicat la acest grad. Moartea, bat-o vina, creeaza legende.

Uneori, ca si intr-o relatie, nu caut motivele pentru care iubesc Romania. Mi-e de ajuns ca sunt in stare, undeva intr-un colt inca nealterat de coruptie, birocratie si circ, s-o iubesc sincer. Alunga-ti tristetea romane, e vremea ta de sarbatori.

Fotografie realizata de Dinu Lazar.

Sfantul Apostol Andrei - ocrotitorul Romaniei

Sfantul Apostol Andrei a fost din Betsaida, orasel pe malul lacului Ghenizaret, fiul lui Iona, din Galileea, si frate cu Simon Petru. Primul dintre ucenicii Domnului Hristos, inainte de a fi Apostol al Domnului, Sfantul Andrei a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul.

Dupa Inaltarea Domnului la cer si dupa Cincizecime, Apostolii au tras la sorti si au mers in toata lumea, pentru propovaduire. Atunci, acestui intai chemat, i-a cazut sortul sa mearga in Bitinia, Bizantia, Tracia si Macedonia, cu tinuturile din jurul Marii Negre, pana la Dunare si Scitia (adica Dobrogea noastra) si pana in Crimeia.

A umblat in aceste locuri nu in graba, ci in fiecare zabovind si rabdand multe Impotriviri si nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. S-a intors la urma din nou in Bizantia, hirotonind acolo episcop pe Stahie.

Strabatand celelalte tari, a ajuns la tinutul Peloponezului, unde pe multi i-a adus la Hristos. Mai stim ca Sfantul Andrei a avut un sfarsit de mucenic fiind rastignit, la Patras, langa Corint, cu capul in jos, pe o cruce in forma de X, careia i s-a spus "Crucea Sfantului Andrei".

Traditiile de Sfantul Andrei sunt variate si multiple. Poate nicio alta sarbatoare nu este asa plina de simboluri ca aceasta. Pentru noi romanii, sarbatoarea are o semnificatie deosebita deoarece Sfantul Andrei este cel care a botezat primii crestini pe teritoriul tarii noastre.

La fel cu graul care este pus la incoltit de ziua Sfantului Andrei, prin dragostea lui Dumnezeu si noi vom renaste an de an cu Credinta, Nadejde si Dragoste.

Acatistul Sfantului Apostol Andrei il puteti gasi si la aceasta adresa:

http://www.sfantulandrei.info/acatist.php

Intrebarea.

Cautam mereu in adancul fiintei noastre Raspunsul, nedefinindu-ne niciodata insa Intrebarea. Daca ar fi sa reducem totul la atat, la o simpla intrebare, una singura, dupa tot ceea am invatat, dupa tot ce am aflat, dupa tot si dupa toate sa punem o singura intrebare, numai una…

Care ar fi ?

Moartea, viata, dragostea, ura, puterea, lasitatiile; de unde ar incepe prima silaba din marea si finala noastra Intrebare...La fel ca la inceputul ei, in viata stim de unde pornim. Am venit, vrem, tipam, VREM !!! ni se da sau nu, apoi iar vrem, nicicand nu stim ce cu adevarat. Daca vrem ceva, apoi sigur mai vrem si altceva...

Din cercul asta nu iesim cu adevarat niciodata. Niciodata nu stim cu exactitate unde trebuie sa ajungem. Iubim, parasim, uitam, suntem iubiti, parasiti, uitati. Intre noi nu ramane decat o cumplita vanzoleala, o mare si greoaie alergatura spre ceva ce credem ca ne dorim, ca ne trebuie, ca iata am reusit sa prindem in sfarsit ce altii nici nu pot vedea, ca de acolo ne tragem seva vietii, ca acolo ne intalnim cu strabunii si apoi?

Intrebari, unele raspunsuri, insa pana la urma ne lamurim total, fara vreo umbra de indoiala ne aruncam iar in alergarea care pare ca ramane cu adevarat singura noastra ratiune.

Frumosul nostru.

Ochii zilei s-au inchis. Peste orasul gri domneste intunericul si mazga acestui noiembrie. Culeg o ridichie si o musc. Nu imi permit sa ma imbolnavesc, mai mult, luxul unei raceli peste belele pe care le am, nu imi mai este permis. Asa ca ma tratez ca la inceputurile lumii. Fara pastile si fara vaccine.

Mai sunt cateva ore si voi porni la drum asa cum suna programul pe care l-am conceput. Desi ramas singur, nu ma dau batut sa il abandonez. Calin vine sa ma ia in zori. Vom calatori spre Ramnicu Valcea, Sighisoara si Cluj. Mi-am incarcat acumulatorii camerei foto, mi-am pregatit trusa de medicamente, un mic bagaj si inainte de a porni sa ma odihnesc vreau sa iti spun un gand.

Este nedrept ce se intampla cu Artistul roman. Este nedrept odata din partea celor care ingaduie sa traiam din salarii si pensii de 200-300 de E pe luna. Dar este si mai cumplit sa lasam noi insine garda jos.

O mana de actori, un regizor si cativa membrii ai familiei am fost astazi la pomenirea unui mare Artist. Ion Cojar a fost un mare Artist. Un luptator exceptional si inainte de toate, un mare profesor de Arta Dramatica. A scos zeci! Zeci de generatii de mari actori! Este nedrept sa fie uitat atat si asa de repede.

Este nedrept ca dupa aproape zece ani de cand nu ne-am intalnit, un coleg de breasla, actor de succes, cunoscut marelui public din serialele de televizune, sa ma intrebe in primele propozitii daca nu am nevoie de un MC pentru compania V.S.U. Pe piata nu mai sunt angajamente. Si copilul este inca mic...

Eu sunt un privilegiat. Nu am admis sa fiu calcat in picioare, nu am cerut mila si nu am pupat nici un cur de cretin incapabil, trimis de partiduletul unde a cotizat, pe vreun scaun conducator. Mi-am deschis un drum pe care il sustin numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Nu sunt decat un muncitor. Imi respect breasla, imi respect profesorii si colegii. Incerc la randul meu, acolo unde gasesc talent, sa il ocrotesc si sa il indrept spre lumina, in masura in care acesta vrea si poate.

Caci si in breasla actorilor au sosit vremurile de apoi. Degeaba vrei, daca nu poti. Daca nu putem sa plecam capul o clipa cu gandul la profesorii nostrii, la colegii prea grabnic plecati dintre noi, degeaba cerem, ceva din frumosul nostru, s-a stins...

Recviem

Joi 26 noiembrie la ora 18.00 la Biserica Italiana de pe bd. Magheru va avea loc Recviemul de 40 de zile de la moartea lui Ion Cojar. Va invit cu drag pe toti cei care l-ati iubit sau apreciat!

Irina Cojar

Alegeri.

Alegerile in Romania?...no comment!

Etapa.

SA FIM OPTIMISTI !

Statul roman va elimina impozitul pe venit.

In doua etape:

In prima etapa se va elimina venitul...

In fotografie panou de afisaj din Vama Transnistreana

Traista.

Asa cum o face in fiecare an in prag de iarna, de Sfantul Dumitru, Irina colinda pe strazile din targul cel gri, in cautare de clienti pentru munca ei.

In toata nebunia si haosul dezorganizarii ce domina aceasta mare sarbatoare a crestiniilor din Romania, am reusit sa ne intalnim si sa imi sa pot completa astfel inca o parte din scenografia spectacolului "SE INTÂMPLĂ DE CRĂCIUN"

Irina mi-a adus o tasca noua, anume facuta pentru colindatori. Traista, caci asa se numeste oficial este confectionata din lana si apoi vopsita cu coloranti naturali.

Noul violonist, pe care il caut de ceva vreme pentru a reintregi trupa, si nu ma dau pana nu il gasesc, pentru ca el exista undeva si ne cauta si ne vom gasi, va beneficia primul de ea. Irina m-a asigurat ca gaseste si un dram de palincuta din cea buna, pentru artistul ce va purta dramul ei de jertfa pornit de departe, din locul numit Sapanta.

Cantecele actorilor part. 4

Radu Gheorghe este un actor roman de teatru si film. Nascut in Tulcea in ianuarie 1951, a studiat la nivel profesionist vioara si pianul, cantand cu usurinta si la chitara si flaut. Un maestru al improvizaţiei, este unul din promotorii genului Stand-Up Comedy în România.

Piesa se numeste "Broasca testoasa" si este interpretata de Radu Gheorghe

Raport de activitate.

Putin timp a mai ramas pana la momentul lansarii noului spectacol. De la sustinatori, tehnicieni, echipa V.S.U. si pana la artistii ce vor compune noua distributie a trupei CEATA lu' VURTEJANU nu gasim alta solutie decat cea clasica. Adica munca. Si muncim. Smulg greu timpului clipe in care sa pot citi putin, sa pot invata cate ceva din noua tehnologia a instrumentelor VST sau sa ma bucur de cate un gand pe care il primesc de la voi in acest spatiu.

Lipsit si de "tigroaica sovietica" care a preferat sa se rupa decat sa mai ma vada si anul acesta:)).

In lipsa unui Asistent de productie capabil, gata sa se implice suta la suta, toata coliva revine leader-ului. Pe principiul romanesc bine implantat si in constiinta celor care au optat pentru o cariera in zona artistica, vrei sa faci ? Fă ! "Noi inca nu stim, nu am ajuns inca acolo, inca nu intelegem, nu avem timp, noi avem seara la club cu prietenii, noi...nuuuu!"

Si atunci trebuie sa faci!

Sa scoti zilnic "ştime", pentru partida de viori, pentru clarinet, sa repari caloriferul din sala, sa aduci oamenilor, apa si un covrig. Sa torni beton la poarta, ca sa lasat stalpul si cade gardul. Sa descoperi ca un coleg desi are un timbru vocal frumos, inca mormaie doar pentru el linia melodica. Apoi sa incepi sa lucrezi cu el, pe langa instrument si impostatie vocala si constructie de suport emotional. Apare o idee noua sa cantam si cu keyboard, ca ce bine ar fi sa avem un "pad" si ce bine ar da un "intro" la toate ideile noastre despre cum trebuie sa arate noul "Se Întâmplă de Crăciun", spectacol itinerant pe care il sustin alaturi de "CEATA" si echipa V.S.U. de mai bine de 8 ani si care sperăm, cu ajutorul lui Dumnezeu sa fie gata undeva intre 8-9 decembrie.

Ce inseamna "a vrea" ? Pai sa o luam pe rand:

A MARE DE TIPAR ! CU CINE? Recrutarea unor oameni seriosi gata de munca si de efort in regim profesionist. Asta este una dintre cele mai grele ingrediente ale Artei Spectacolului acum, in Romania. Pe langa "catastrofele cu diploma" aruncate pe banda rulanta de facultatile private, acreditate (din pacate) sa se ocupe de educatia si constructia unui Artist ( ies 600 de actori pe an - pana in 1989 erau doar 5-6...) pe langa mercenarul ce porneste intai ceasul de taxare, inaintea constiintei sale artistice. Precum taximetristii si femeile usoare.

Pe langa talentatul care vrea...insa "nu poate" ca e cu curu' in zece luntre cum bine zice proverbul romanesc. Si apoi deh...vezi viata e viata si bate filmul. Si poc! un ulcer, poc! o gastrita, poc! o virusala aviaro-porceasca, sau si mai rau moderna boala dobandita si ea de peste mari si tari, depresia, instalata si ea incet dar sigur. Din care nu il scoti nici tras cu 7 boi...si zece popi.

Pe langa toata munca de a decripta si a intelege ce se intampla? De ce dispar proiecte superbe? Oameni frumosi, spectacole bine sustinute financiar si mediatic... Atata si atata energie ce se scurge direct in canal, devenind si ea o masa de manevra ce se agita disperata in cautarea unor sensuri, unor zone de activitate, unor solutii, dar care se incapataneaza sa bata pasul pe loc decat sa traga. Un imens pustiu. Pe langa toate, tu pentru ca vrei, Crezi si Nadajduiesti trebuie sa il gasesti pe el ! Cu Dragoste.

Artistul care stie sa ajunga la repetitii constincios, cu zece minute inainte de ora de incepere. Care e pregatit, simte si intelege fara multe explicatii si este gata de lupta. Caci este lupta. Este o lupta cu noi in primul rand. Mult inainte de a ne urca pe scena, in fata dumneavoastra, trecem prin chinurile facerii, precum Mama ce isi aduce copilul pe lume. Si firesc doreste tot ce este mai bun pentru el, dar intai lupta.

Este o schizma cumplita. O rupere schizoida intre artistul care se jertfeste si investeste, riscand. De cele mai multe ori abia putand acoperi cheltuielile necesare productiei - mergand pe sarma perfect intinsa a propriului destin - cum spunea regretatul Adrian Pintea si micuta canalie, ce fuge neputinciosa cu coada intre picioare la primul foc...tras in poligon.

Si iar munca! In ordine urmeaza:

1.Conceptia si aranjamentul orchestral pentru negativul de voci.

2.Inregistrare negativ.

3.Mixaj si mastering.

4.Inregistrarea pozitivului. Tragem voci, tragem solo-urile instrumentistilor, spot-urile, intro-ul spectacolului si 2 variante de pozitiv.

5.Mixaj si mastering.

6.Constructia scenariului pentru clip.

7.Recrutarea unei echipe de productie. Un minim compus din Cameraman, Regizor, Editor video, Scenograf, Fotograf, Actori, Asistent productie, Make-Up, Tehnician, Sofer.

8.Filmari. In Sighisoara, Cetatea de scaun a Targovistei, Brasov si Bucuresti.

9.Sesiune de fotografii. In door si out door in diverse locatii.

10.Constructii si adaptari de costume. Acesorii, elemente de costum, curatatorie, impachetare transport.

11.Scenografie si scenotehnica. Elemente de decor, butaforie, realizarea unei plantatii si a decorului final.

12. Selectionarea si etalonarea unui echipament de scena. Instalatii de sunet, instalatii de lumini, decor, echipamente electrice, cutii transport, etc.

13.Solutii de transport greu. Echipa si echipamente tehnice.

14.Solutii de suport financiar. Investitori, parteneri, sponsor. Niciodata statul roman.

15.Cazare, hrana, protocol.

16.Solutii de comunicare - GSM, internet, Intercomunicatii scena.

17.Solutii medicale - Asigurarea de back-up medical de urgenta. Mai ales pentru ca noi sustinem reprezentatii in decembrie si outdoor.

18.Pachet PR - media - Constructii si arhitectura Website, Afise, Flayer. Parteneriate media si unitati private.

19.Intretinere Sala de Repetitii si Studio V.S.U. Paza, curatenie, mici reparatii, intretinere echipamente.

20.Asistenta trupa. Caiet de repertoriu, aranjare partiturilor, copieri, scanari, hrana, protocol, programari repetitii, relatii cu echipa de backstage (website, tipografie, ecusoane, tricouri logo), cazare, secretariat, etc.

21.Repetitii artistice si tehnice.

22. Arhitectura sonora si light design.

23.Repetitii Generale. Snur, vizionari, avanpremiere.

Candva si eu ma dadeam de ceasul mortii "ca numai mie"..."ca toate pe capul meu." Aiureala imberba ! Toti cei ce vor si Cred, platesc un tribut mult prea scump. Mai ales de acum incolo. Noi nu putem altfel. Pentru noi nu exista o alta cale, sau refugii. Ne-am asumat si ne-am pregatit pentru asta. Suntem daruiti si pasionati extrem, de munca noastra. Credem in Dumnezeu si in lumina talentului sadit in noi. Si da...si noua ne este frica, insa am invatat sa traiam cu fricile noastre. Acum maturi si curand batrani, vom dispare si noi odata cu toate ale noastre si ai nostrii. Din spate numai vine nimic.

Sa vedem ce va fi ...?

Nu va fi nimic. Pentru ca nu s-a construit nimc. Doar s-a darmat si s-a dezertat. Ca sa fie..."ceva", trebuie pus ceva, nu luat mereu ceva. Cei care sadesc, sunt extrem de putini si aceea sunt pradati si batjocoriti.

Va fi prin vointa si Dragostea lui Dumnezeu, altceva. Totul se repeta, cum extrem de bine o spune si maestrul Dinu Lazar si aici: http://fotomaniacu.blogspot.com/2009/11/totul-se-repeta.html

P.S. "Tigroaica sovietica", batrana prietena lipita cu scotch negru pe la gaurile din aripi, ce m-a lasat pieton, o mai puteti vedea doar in:

Fotografia realizata de Ana Sarbescu, prin 2006

Vovidenia.

Implinindu-se trei ani de la nasterea Maicii Domnului, Sfintii Parinti Ioachim si Ana si-au adus aminte de fagaduinta pe care au facut-o lui Dumnezeu mai inainte de a se naste fiica lor, Fecioara Maria. Caci ei, fiind oameni sterpi si neroditori, numai prin rugaciuni, post si milostenie au dobindit pe aceasta dumnezeiasca prunca, Maria.

"Doamne, de ne vei da noua un prunc, ziceau ei, noi il vom inchina Bisericii Tale pentru toata viata, numai sa nu ne lasi sterpi si neroditori, spre ocara lumii".

Aducindu-si aminte de aceasta fagaduinta pe care au facut-o pe cind Fecioara Maria avea trei ani, Sfintii Parinti Ioachim si Ana s-au hotarit sa o dea Bisericii, dupa fagaduinta de mai inainte. Si gindind acestea, au adunat in Nazaret - orasul in care traiau - rudeniile lor de neam imparatesc si arhieresc, ca Sfintul Ioachim era din neamul lui David, iar Sfinta Ana era din neamul lui Aaron.

Dupa ce s-au sfatuit cu rudeniile lor, Sfintii Parinti Ioachim si Ana au adunat multe copile nevinovate si curate, de o virsta cu dinsa si mai mari din Nazaret, ca sa petreaca pe aceasta copila sfinta pina la Ierusalim cu faclii aprinse in miini, cu cintari si cu psalmi.

Si au pornit din Nazaret spre templul din Ierusalim cale de peste 150 km, mergind trei zile in sir. Pe cale cintau mai cu seama psalmii lui David si cele ce se potriveau cu aceasta mare taina si ducere a Maicii Domnului in Sfinta Sfintelor, zicind asa: Asculta fiica si vezi si pleaca urechea ta si uita poporul tau si casa parintelui tau. (Psalm 44, 12). Adica, uita pe tatal tau si pe mama ta, ca a poftit Imparatul - adica Dumnezeu - frumusetea ta, cum zice psalmul 44, si te cheama in Sfinta Sfintelor.

Si mergind ele pe drum, toata lumea se minuna si se intreba: "Unde merge aceasta adunare?" Ca era o adunare de oameni cinstiti, impreuna cu dumnezeiestii parinti Ioachim si Ana si atit de stralucitoare, ca o adunare de stele pe cer, iar in mijloc stralucea ca o luna Preasfinta si Preacurata Fecioara Maria, prunca cea de trei ani, care mergea in Sfinta Sfintelor. Si sa nu credeti ca mergeau numai ele, caci in chip nevazut mergeau si ingerii lui Dumnezeu, care, la fel, cintau si petreceau pe Preasfinta Fecioara Maria.

La aducerea Preasfintei Maicii Domnului in templu, ingerii laudau si cintau de bucurie, pentru ca se aducea lui Dumnezeu aceasta biserica vie si insufletita. Se aducea in Sfinta Sfintelor aceasta biserica dumnezeiasca purtata de Duhul lui Dumnezeu, dupa cum auziti ca se cinta in Biserica, la condacul praznicului: "Preacurata biserica a Mintuitorului, camara cea de mult pret si Fecioara, sfintita vistierie a slavei lui Dumnezeu, astazi se aduce in casa Domnului... Acesta este cortul cel ceresc".

Cind au ajuns la Ierusalim, dupa o cale de trei zile, s-a facut si acolo o minune preaslavita. Biserica cea zidita de Solomon si restaurata de Zorobabel, dupa ce a fost pustiita pe timpul robiei babiloniene, era o biserica foarte frumoasa, caci se minuna oarecind Petru de zidurile ei. La intrare, biserica avea cincisprezece trepte, dupa numarul celor 15 psalmi, pe care preotii si levitii ii cintau cind intrau la slujba. La fiecare treapta ce urca in biserica se cinta cite un psalm din psalmii treptelor, dupa cum ii vedem pina astazi in Psaltire.

Cind a ajuns Fecioara Maria la aceste 15 trepte, dumnezeiestii parinti Ioachim si Ana voiau sa o duca de mina, ca pe o copila ce nu poate pasi pe trepte. Dar, fiind intarita de harul Duhului Sfint, ea s-a desprins din miinile parintilor si de ceata fecioarelor care o conduceau cu faclii aprinse si cu cintari, si a inceput sa urce ca o porumbita nevinovata peste toate treptele, ca o pasare a raiului, si a ajuns la treapta de sus unde erau preotii imbracati in vesminte de aur impreuna cu proorocul Zaharia.

Urcindu-se Fecioara, s-au mirat preotii si tot poporul cum o copila de trei ani a putut sa urce treptele asa de usor ca si cum ar fi zburat. Apoi luind-o in brate marele prooroc Zaharia, care era si arhiereu si caruia i se descoperise de la Dumnezeu cine este aceasta dumnezeiasca prunca, a dus-o in biserica si, dupa ce a inchinat-o, a facut un lucru cu totul neobisnuit si cu totul neingaduit de Legea Veche. A adus-o pe Fecioara Maria, nu in sfinta unde intrau preotii, ci dupa a doua catapeteasma, in Sfinta Sfintelor, unde erau: chivotul legii, cel ferecat peste tot cu aur si heruvimii care umbreau altarul si masa si toiagul lui Aaron care infrunzise si sarpele cel de arama si celelalte lucruri sfinte ale lor.

Si s-au adunat toti preotii si nu numai ei, ci si ingerii si cu totii s-au minunat, cum se poate sa intre o copila in Sfinta Sfintelor si cum a indraznit Zaharia sa aduca pe cineva in Sfinta Sfintelor unde preotii nu aveau voie sa intre si nici arhiereul nu putea sa intre decit o data pe an, dar si atunci nu fara jertfa de animale si stropind altarul si jertfelnicul cu singe pentru curatirea lui si a poporului.

Dar dumnezeiescul prooroc Zaharia, stia cine este aceasta copila. Preotii Legii Vechi insa nu stiau ca aceasta copila va fi maica Arhiereului Celui Mare, care "va strabate cerurile", cum zice Sfintul Apostol Pavel, si va impaca lumea cu Dumnezeu Tatal, si se va jertfi pe Sine, aducindu-Se jertfa o data pentru totdeauna, pentru mintuirea neamului omenesc (Evrei 4, 14; 9, 12-14).

Zaharia stia, ca prooroc, ca aceasta copila este mai sfinta decit Sfinta Sfintelor, pentru ca ea va purta in sine, pe Acela Care sta in Sfinta Sfintelor, cea nefacuta de mina, in ceruri, pe Arhiereul bunatatilor celor viitoare, cum zice Sfintul Apostol Pavel. De aceea au adus-o in Sfinta Sfintelor. Iar dupa ce s-a inchinat jertfelnicului celui de aur si la sicriul legii Domnului, au luat-o si au dus-o in casa fecioarelor si a locuit acolo impreuna cu ele 12 ani.

Maine dimineata in zori vom cinsti impreuna sarbatoarea Intrarii Maicii Domnului in Biserica, sau Vovideniea, cuvant ce inseamna lumina. De aceea, aceasta zi este considerată o zi a luminii. Ne vom ruga ca lumina sa nu fie invinsa de intuneric si ca moartea sa nu infranga viata.

In noaptea de Vovidenie, cerul isi deschide portile si oamenii credinciosi pot sa il vad chiar si pe Iisus Hristos. De aceea, in aceasta noapte dam de pomana pentru sufletul celor morti si aprindem lumanari la morminte noastre, care nu se vor stinge niciodata.

Asa cum ne indeamna si in cele istorisite mai sus parintele Ilie Cleopa, mare duhovnic ortodox roman, sa laudam pe Nascatoarea de Dumnezeu si sa rostim cu credinta, aceasta scurta rugaciune:

"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale, mintuieste-ne pe noi !" Amin.

In tinutul Uz.

Era odată in tinutul Uz un om pe care il chema Iov si acest om era fara prihana si drept; se temea de Dumnezeu si se ferea de ce este rau. Atunci Dumnezeu i-a răspuns lui Iov, din sânul vijeliei, şi i-a zis:

Cine este cel ce pune pronia sub obroc, prin cuvinte fără înţelepciune? Încinge-ţi deci coapsele ca un viteaz şi Eu te voi întreba şi tu imi vei da lămuriri! Unde erai tu, când am întemeiat pământul ? Spune-mi, dacă ştii să spui.

Ştii tu cine a hotărât măsurile pământului sau cine a întins deasupra lui lanţul de măsurat? În ce au fost întărite temeliile lui sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului ?

Atunci când stelele dimineţii cântau laolaltă şi toţi îngerii lui Dumnezeu mă sărbătoreau, cine a închis marea cu porţi, când ea ieşea năvalnică, din sânul firii. Şi când i-am dat ca veşmânt negura şi norii drept scutece, apoi i-am hotărnicit hotarul Meu şi i-am pus porţi şi zăvoare si am zis: până aici vei veni şi mai departe nu te vei întinde, aici se va sfărâma trufia valurilor tale

Ai poruncit tu dimineţii, vreodată în viaţa ta, şi i-ai arătat aurorei care este locul ei, ca să apuce pământul de colţuri şi să scuture pe nelegiuiţi de pe pământ? În revărsatul zorilor, pământul se face roşu ca roşiile peceţi şi ia culori ca de veşmânt. Cei răi rămân fără noaptea (prielnică lor) şi braţul ridicat este frânt.

Ai fost tu până la izvoarele mării sau te-ai plimbat pe fundul prăpastiei?

Ţi s-au arătat oare porţile morţii şi porţile umbrei le-ai văzut? Ai cugetat oare la întinderea pământului? Spune, ştii toate acestea?

Care drum duce la palatul luminii şi care este locul întunericului ? Ca să ştii să-l călăuzeşti în cuprinsul lui şi să poţi să nimereşti potecile care duc la el acasă?

Tu ştii bine, căci atunci erai născut şi numărul zilelor tale e foarte mare.

Ai ajuns tu la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei, pe care le ţin deoparte pentru vremuri de strâmtorare, pentru zilele de bătălie şi de război?

Unde se risipesc aburii şi se răspândeşte pe pământ vântul de la răsărit?

Cine a săpat albie puhoaielor cerului şi cine a croit drum bubuitului tunetului ca să plouă pe un pământ nelocuit şi pe o pustietate unde nu se află fiinţă omenească şi să adape ţinuturile sterpe şi uscate şi să scoată pajişte de iarbă din întinderea pleşuvă?

Are ploaia un tată? Cine a zămislit stropii de rouă? Din sânul cui a ieşit gheaţa? Şi cine este cel ce naşte promoroaca din cer? Apele se încheagă şi se întăresc ca piatra şi fala mării se face sloi!

Poţi tu să legi cataramele Pleiadelor sau să deznozi lanţurile Orionului?

Poţi tu să scoţi la vreme cununa Zodiacului şi vei fi tu cârmaci Carului Mare şi stelelor lui?

Cunoşti tu legile cerului şi poţi tu să faci să fie pe pământ ceea ce este scris în ele?

Poţi tu să ridici până la nori glasul tău ca să se sloboadă peste tine potopul ploilor?

Eşti tu în stare să azvârli fulgerele şi ele să plece şi să-ţi spună: Iată-ne?

Cine a pus atâta înţelepciune în pasărea ibis sau cine i-a dat pricepere cocoşului?

Cine poate să ţină cu destoinicie socoteala norilor şi să verse pe pământ burdufurile cerului ca să se adune pulberea şi să se întărească, iar bulgării de pământ să se lipească laolaltă?

Tu eşti cel ce aduci pradă leoaicei şi potoleşti foamea puilor de leu, cand s-au ascuns în vizuini sau stau şi pândesc ascunşi în hăţişuri?

Cine are grijă de mâncarea corbului când puii lui croncănesc la Dumnezeu, de foame, şi zboară încoace şi încolo după hrană?

Ştii tu când nasc caprele sălbatice? Ai băgat de seamă care este vremea cerboaicelor?

Numeri tu lunile sarcinii lor şi ştii tu când le vine ceasul să nască? Ele îngenunchiază, fată puii şi scapă de durerile lor, iar puii lor prind putere, se fac mari pe câmp, pornesc şi nu se mai întorc spre mamele lor.

Cine a lăsat slobod asinul sălbatic şi l-a dezlegat de la iesle? I-am dat pustiul ca să-l locuiască şi pământul sărat i l-am hărăzit ocol; El îşi bate joc de zarva oraşelor; el nu aude strigătele nici unui stăpân; El străbate munţii, locul său de păşune, şi umblă după orişice verdeaţă.

Va voi bivolul sălbatic să se bage la tine slugă şi să petreacă noaptea lingă ieslele tale? Poţi tu să-l legi cu funia de gât şi să tragă grapa după tine, peste arătură? Poţi să te încrezi în el fiindcă este atât de tare, şi să-i laşi în grijă munca ta? Te bizui tu pe el că mai vine înapoi să-ţi aducă roadele la aria ta?

Aripile struţului sunt negrăit de agere; struţul are pene preafrumoase ţi mândru penaj. Când îşi lasă ouăle pe pământ şi le lasă să se clocească în nisipul fierbinte el uită că oarecine poate să le calce cu piciorul şi că vreo fiară sălbatică poate să le strivească. Struţul e hain cu puii săi, ca şi cum n-ar fi ai lui, şi nu-i pasă deloc de truda sa zadarnică. Vezi că Dumnezeu nu l-a înzestrat cu pricepere şi pătrundere. Când se scoală însă şi porneşte, face de ocară şi pe cal şi pe călăreţ.

Tu eşti cel ce dai putere calului? Tu i-ai împodobit gâtul cu falnica lui coamă? Tu l-ai învăţat să sară uşor, ca o lăcustă? Nechezatul lui viteaz insuflă spaimă! El bate pământul cu copita şi mândru de puterea lui porneşte spre taberele înarmate. El îşi bate joc de primejdie şi n-are nici o teamă şi nu se dă înapoi dinaintea sabiei. La oblânc îi sună tolba cu săgeţi; fulgere aruncă suliţa şi lancea. De aprindere, de nerăbdare, el mănâncă, gonind, pământul şi, când a sunat trâmbiţa, nu mai are astâmpăr. La chemarea trâmbiţei, pare că zice: Haide! Şi de departe soarbe cu nările bătălia, tunetul poruncilor căpeteniilor şi strigătele războinice.

Oare, prin deşteptăciunea ta s-a îmbrăcat în pene şoimul şi îşi întinde aripile ca nişte seceri, spre miazăzi?

Nu cumva vulturul se ridică în înălţime din porunca ta şi îşi aşază cuibul pe vârfuri neajunse? El îşi face sălaşul în stânci şi acolo petrece noaptea - pe un vârf de stâncă şi pe vreo înălţime prăpăstioasă. Acolo el stă şi îşi pândeşte prada; ochii săi străpung depărtările. Puii săi beau sângele prăzii şi unde sunt hoiturile, acolo se adună vulturii".

Text: Cartea lui Iov - Vechiul Testament

Fotografie realizata de Dinu Lazar

Documentare pentru seria "MAESTRII" - fragment

Avand in vedere putinul timp ce ne-a mai ramas impreuna, directia tot mai bizara pe care se inscrie Romania in urmatoarea perioada ce va dura cel putin 10 ani de acum incolo, dar si cateva motive personale pe care le voi expune pe parcurs, inteleg sa va fac partasi de acum si la unele proiecte pe care intentionez sa le construiesc.

Astfel ne vom putea cunoaste mai bine, invatam sa comunicam artistic, emotional, poate chiar sa construim povesti frumoase impreuna si...de ce nu, sa aratam ca ne pasa. Ca avem atitudine si ca nu suntem toti o masa de manevra gata de inghitit galuste pe nerasuflate!

Iubite "ratacila" cu gandul imediat la furtisag, sau "insipiratiune cu titlu schimbat" sau omisiune de realizator, sau cine stie ce mai ingenioasa metoda menita sa iti adoarma constiinta...asa cum am spus-o si celor care deja ne-au furat, asa cum o repet si tinerilor mei prieteni, asa cum au inteles-o deja cei care formeaza echipa V.S.U. a darama este simplu. A construi este foarte greu. Si asta nu ii este dat oricui. Iar ce va fi de facut se va face. Cu noi sau fara noi. Caci mai mare forta ca cea a lui Dumnezeu, eu nu cunosc. Asa ca fiecare va actiona atat cat il duce mintea si...sa ne ajute Dumnezeu!

Iata un fragment dintr-o scurta documentare realizata in nopti si zile de cautari pentru un vis care poate se va implini. Sper sa reusesc sa strang tot materialul documentar (care este foarte vast) apoi echipamentele si fondurile necesare realizarii impreuna cu o echipa V.S.U. a unui nou material din seria de filme documentare "MAESTRII" dedicat aviatorului si scriitorului, Doru Davidovici.

Cercetator impatimit al teoriilor despre lumi paralele si al fenomenului OZN, a dezvoltat cu o competenta conferita de profesia de pilot militar, o serie de teorii asupra probabilitatilor si implicatilor existentei civilizatiilor extraterestre.

Pana la aceasta data despre disparitia sa, nu se cunoaste decat ca in dupa-masa zilei de 20 aprilie a zburat pentru ultima oara. In al saselea zbor din acea zi, MIG-21 pilotat de Davidovici impreuna cu elevul sau, locotenentul major Dumitru Petra, s-au prabuşit de la 1.000 de metri din motive necunoscute la intoarcerea dintr-un zbor de antrenament.

Astazi dupa 20 de ani de la tragica sa disparitie, putini sunt cei care mai stiu cate ceva despre opera si cariera lui Dou Davidovici. Despre Lena, Tom, Mike sau Chioru, bravul camarad de pe supersonicele romanesti nici atat. In scoli copii sunt imbecilizati cu portrete ale vedetelor protevistice sau esmeralde si inimi de tigani. Apreciatul profesor roman ce a stiut sa educe cu maiestrie generatii intregi de oameni adevarati, ce astazi duc lumina culturii romanesti, a disparut aproape in totalitate sau s-a reprofilat pe ceva mai banos.

Postdecembristul lenes si trufas ajuns la catedra in pofida gravelor carente culturale, morale si psihice este in uriasa lui majoritate doar un simplu paznic cu diploma. Cersetor de salariu, mare amator de greve si dezbateri televizate. Pasiunea, daruirea sau jertfa sunt cuvinte goale si luate in deradere pentru dezorientatul educator al acestor ani. Scosi pe banda de "facultati" private (sic), lipsite de orice urma de discernamant si responsabilitate, ei ridica din umeri, acoperindu-si rusinea cu un " Asta e..eu ce sa fac ? " Multe vor fi de curatat si de asanat. Intr-o lume paralizata de frica si pusa pe fuga va fi foarte greu. Dar Dumnezeu va ingadui, va readuce in prim plan oameni talentati, plini de pasiune si credinta, care au reusit sa sparga bariera timpului si a mortii. Caci prin credinta si cultura Omul poate fi mai aproape de Dumnezeu, lasand, si dupa plecarea sa o cale celor ce il urmeaza.

Seria documentarelor "MAESTRII" este conceputa si realizata de data aceasta absolut independent, pentru a ne proteja de experiente neplacute precum cele traite atunci cand am creat seria filmelelor  "EROII".

Cele cateva semne de intrebare ramase, apoi intalnirile exceptionale, numeroasele mistere ramase nedescifrate, cartile, prietenii, camarazii de zbor, avioanele, oamenii, mirosul de kerosen ars si o sumedenie de povesti despre viata, creatia dar si disparitia lui Doru Davidovici sper sa va starneasca un pic dorinta de a abandona pacatosul "nu se poate" sau "nu am timp", solutii clasice de esuare intelectuala si spirituala atat de la indemana...

Povestea este adevarata si emotionanta. Este o frantura din viata celui ce a raportat pentru prima data intalnirea cu un obiect zburator neidentificat. Acelasi pilot care intr-o manevra de recunoastere unica a trecut cu un supersonic razmot de Dunare, pe sub podul Cernavoda sau intr-un raid aerian, aparand onoarea pilotiilor romani a interceptat un vanator strain, escortand apoi "victima" inapoi in spatiul aerian rusesc de unde sosise. Este povestea scriitorului ce ne-a familiarizat cu trairile si emotile vietii de pilot militar din anii '60-'80. Pe buna dreptate socotit ca fiind un Saint-Exupéry al nostru, despre cel ce a fost aviatorul scriitor Doru Davidovici sper sa va povestesc in noul material din seria "MAESTRII" realizat de compania V.S.U.

Am sa va relatez o scurta experienta personala. Poposind in orasul Fetesti - sediul Regimentului 86 Vanatoare - am intrebat un tanar prieten ce este nascut acolo, chiar vis-a-vis de monumentul situat pe breteaua ce inconjoara micutul oras, despre aeronava de clasa superioara - un supersonic MIG 21 Lancer- ce sta parcata aproape vertical, imposibil de nereperat de cei trec prin Fetesti. Am fost surprins sa constat ca tanarul meu prieten nu avea prea multe informatii.

Despre scoala romaneasca de supersonice, despre locotent-colonelul scriitor Doru Davidovici, sau despre prietenul si continuatorul sau, pilot clasa 1 supersonice de vanatoare Comandorul Dumitru Berbunschi (Fozzie), despre onoarea si traditia aripilor romanesti, mai nimic...Fiind un om inteligent si dornic sa inteleaga, a fost de acord sa mergem impreuna intr-o mica cercetare.

Asa am putut sa aflam despre un gest frumos, ramas aproape singular, inchinat aviatorilor militari romani. Monumentul de la Fetesti al Regimentului 86 Vanatoare, este aproape unicul gest de demnitate si onoare inchinat pilotilor militari de supersonic. Mergeti acolo, veti gasi semne, veti gasi marturii si istorie adevarata. La plecare am reusit sa inaltam un mic drapel romanesc ce statea cazut in berna, pe unul dintre cele 3 catarge ce impungeau cerul. Gesturi mici si lipsite de importanta, insa necesare pentru mine si, am simtit, si pentru unii dintre cei tineri. Mai ales acum cand ei sunt supusi bombardamentului inculturii si al dezradacinarii morale.

Cautand temeinic, depunand eforturi de a intelege, de a invata si de ce nu, de-a sprijini initiative de acest fel, va veti descoperi. Va veti intalni cu voi. Cu familia voastra, cu tara voastra. Si eu am fost pe deplin cucerit de forta si demnitatea pe care le regasesc cand reusesc sa adun resursele necesare constructiei unui astfel de proiect.

Opera lui Doru Davidovici:

Aripi de argint - 1983
Caii de la Voroneţ - 1973
Celula de alarmă - 1979
Culoarea cerului - 1981
Dezminţire la Mit (postum 1991)
Insula nevăzută - 1976
Intrarea actorilor - 1977
Lumi galactice - 1986, titlu initial - Colegii mei din neştiut (ediţia a II-a)
Ridică-te şi mergi - 1991
Ultima aventură a lui Nat Pinkerton - 1975
V de la Victorie - 1987
Zeiţa de oricalc - 1977

Valorile la care m-am inchinat au lasat loc frivolului si neiertarii acelor care ingroapa de zor ce a mai ramas bun in Romania cea zburatoare. Aviatia militara, prima si ultima dragoste a lui DORU, este acu sufocata de vremurile cele noi si isi asteapta mult necesara gura de oxigen din partea noilor prieteni transatlantici. Cea sportiva, cu cateva exceptii extraordinare, este si ea discret secerata de ganduri avand nu culoarea cerului, ci mai mult pe cea a prafuita a banului.

Cătălin Floroiu

Documentarea din care v-am prezentat doar un fragment acum, nu aminteste nimic despre intrebarile si misterele legate despre decesul si inmormantarea lui Doru Davidovici. Acesta nu inseamna ca ele nu exista sau ca nu le-am gasit. Deocamdata este prematur sa vorbesc despre ele. Este insa obligatoriu sa multumesc celor care in dreptul lor, anonim si departe de lumina reflectoarelor au pastrat vie constiinta si amintirea unor oameni exceptionali, muncind cu pasiune si credinta.

Multumesc pentru efortul exceptional, pasiunea si statornicia de a nu lasa uitarii cariera si opera lui Doru Davidovici si lui:

Comandor Dumitru Berbunschi (Fozzie) www.pilotmig.com

Comandor (r) Iordache Constantin http://www.virtualarad.com/

Cătălin Floroiu www.aviatia.ro

Dragos Dobre -Vicepresedinte Asociaţia "Aripi Româneşti" http://www.aripiromanesti.ro

Personalului Muzeului Aviatiei.

Membrilor http://romanian-spotters.forumer.ro

in special lui Ronin_731, Antoniu, Octavian si Virusu pentru fotografii, eforturile si munca lor.

Multumesc Doru Davidovici pentru tot ce am invatat din cariera si opera ta. Pentru curajul si bucuria ce le simt venind dinspre tine, atunci cand nu imi mai gasesc resursele pentru a putea continua.


Fotografiile de mai jos le-am postat pentru a va invita sa cunoasteti traditia aripilor romanesti. Ele sunt realizate in incinta Muzeului de Aviatie situat temporar in zona fostului aerodrom Pipera de diversi autori. Acolo, printre paznici si ofiteri de serviciu ce iti interzic sa faci fotografii, printre buruieni si caini vagabonzi, in ploaie, ger sau arsita verii se afla o parte din istoria Romaniei. Asa cum arata ea acum, veti gasi si o parte din Romania de astazi.

Cel mai cunoscut aparat de acest tip, din Romania. Cu vopseaua stearsa, aproape uitata de toti, legendara dubla Mikoyan Gurevich MIG 21 indicativ 1120 supranumita

 "Batrana Doamna"

Mikoyan Gurevich MIG 21 indicativ 2007 salvat de la taiere si adus de la Craiova

Yakovlev - YAK 52 si intrarea in Muzeul Aviatiei.

Interior

Mikoyan Gurevich - MiG-21F-13 indicativ 711

"Fratii" - Doua Mikoyan Gurevich - MiG-21F-13

Mikoyan Gurevich - MIG 29 SNIPER-ul Capitan Comandorului Bilu Viorel

IAR-316

Supersonicul Yakovlev - YAK-23

Celula de alarma si statia Radar ce domina intreaga tehnica expusa inca la

Muzeul Aviatiei Romane.

Si Mikoyan Gurevich MIG-ul 21 Lancer din Fetesti ce imi arata cerul, tinut la sol de betonul turnat in inima monumentului inchinat Regimentului 86 Vanatoare, locul care ma chemat si m-a ajutat sa inteleg o serie de intalniri si de intamplari din viata mea.

Disparut prematur in conditii neelucidate la numai 44 de ani, Doru Davidovici a fost absolvent al Scolii Superioare de Ofiteri Activi de Aviatie in anul 1967 cu gradul de locotenent si al Academiei Militare in perioada 1977 - 1979. Pilot, comandant de patrula, comandant de escadrila in Regimentul 86 Aviaţie Vanatoare, Inspector pentru Aviaţia de Vanatoare in Comandamentul Aviaţiei Militare intre 1981 - 1986 si instructor cu intrebuintarea in lupta a aviatiei in Regimentul 86 Aviaţie Vanatoare in perioada 1986 - 1989.