Documentare pentru seria "MAESTRII" - fragment

Avand in vedere putinul timp ce ne-a mai ramas impreuna, directia tot mai bizara pe care se inscrie Romania in urmatoarea perioada ce va dura cel putin 10 ani de acum incolo, dar si cateva motive personale pe care le voi expune pe parcurs, inteleg sa va fac partasi de acum si la unele proiecte pe care intentionez sa le construiesc.

Astfel ne vom putea cunoaste mai bine, invatam sa comunicam artistic, emotional, poate chiar sa construim povesti frumoase impreuna si...de ce nu, sa aratam ca ne pasa. Ca avem atitudine si ca nu suntem toti o masa de manevra gata de inghitit galuste pe nerasuflate!

Iubite "ratacila" cu gandul imediat la furtisag, sau "insipiratiune cu titlu schimbat" sau omisiune de realizator, sau cine stie ce mai ingenioasa metoda menita sa iti adoarma constiinta...asa cum am spus-o si celor care deja ne-au furat, asa cum o repet si tinerilor mei prieteni, asa cum au inteles-o deja cei care formeaza echipa V.S.U. a darama este simplu. A construi este foarte greu. Si asta nu ii este dat oricui. Iar ce va fi de facut se va face. Cu noi sau fara noi. Caci mai mare forta ca cea a lui Dumnezeu, eu nu cunosc. Asa ca fiecare va actiona atat cat il duce mintea si...sa ne ajute Dumnezeu!

Iata un fragment dintr-o scurta documentare realizata in nopti si zile de cautari pentru un vis care poate se va implini. Sper sa reusesc sa strang tot materialul documentar (care este foarte vast) apoi echipamentele si fondurile necesare realizarii impreuna cu o echipa V.S.U. a unui nou material din seria de filme documentare "MAESTRII" dedicat aviatorului si scriitorului, Doru Davidovici.

Cercetator impatimit al teoriilor despre lumi paralele si al fenomenului OZN, a dezvoltat cu o competenta conferita de profesia de pilot militar, o serie de teorii asupra probabilitatilor si implicatilor existentei civilizatiilor extraterestre.

Pana la aceasta data despre disparitia sa, nu se cunoaste decat ca in dupa-masa zilei de 20 aprilie a zburat pentru ultima oara. In al saselea zbor din acea zi, MIG-21 pilotat de Davidovici impreuna cu elevul sau, locotenentul major Dumitru Petra, s-au prabuşit de la 1.000 de metri din motive necunoscute la intoarcerea dintr-un zbor de antrenament.

Astazi dupa 20 de ani de la tragica sa disparitie, putini sunt cei care mai stiu cate ceva despre opera si cariera lui Dou Davidovici. Despre Lena, Tom, Mike sau Chioru, bravul camarad de pe supersonicele romanesti nici atat. In scoli copii sunt imbecilizati cu portrete ale vedetelor protevistice sau esmeralde si inimi de tigani. Apreciatul profesor roman ce a stiut sa educe cu maiestrie generatii intregi de oameni adevarati, ce astazi duc lumina culturii romanesti, a disparut aproape in totalitate sau s-a reprofilat pe ceva mai banos.

Postdecembristul lenes si trufas ajuns la catedra in pofida gravelor carente culturale, morale si psihice este in uriasa lui majoritate doar un simplu paznic cu diploma. Cersetor de salariu, mare amator de greve si dezbateri televizate. Pasiunea, daruirea sau jertfa sunt cuvinte goale si luate in deradere pentru dezorientatul educator al acestor ani. Scosi pe banda de "facultati" private (sic), lipsite de orice urma de discernamant si responsabilitate, ei ridica din umeri, acoperindu-si rusinea cu un " Asta e..eu ce sa fac ? " Multe vor fi de curatat si de asanat. Intr-o lume paralizata de frica si pusa pe fuga va fi foarte greu. Dar Dumnezeu va ingadui, va readuce in prim plan oameni talentati, plini de pasiune si credinta, care au reusit sa sparga bariera timpului si a mortii. Caci prin credinta si cultura Omul poate fi mai aproape de Dumnezeu, lasand, si dupa plecarea sa o cale celor ce il urmeaza.

Seria documentarelor "MAESTRII" este conceputa si realizata de data aceasta absolut independent, pentru a ne proteja de experiente neplacute precum cele traite atunci cand am creat seria filmelelor  "EROII".

Cele cateva semne de intrebare ramase, apoi intalnirile exceptionale, numeroasele mistere ramase nedescifrate, cartile, prietenii, camarazii de zbor, avioanele, oamenii, mirosul de kerosen ars si o sumedenie de povesti despre viata, creatia dar si disparitia lui Doru Davidovici sper sa va starneasca un pic dorinta de a abandona pacatosul "nu se poate" sau "nu am timp", solutii clasice de esuare intelectuala si spirituala atat de la indemana...

Povestea este adevarata si emotionanta. Este o frantura din viata celui ce a raportat pentru prima data intalnirea cu un obiect zburator neidentificat. Acelasi pilot care intr-o manevra de recunoastere unica a trecut cu un supersonic razmot de Dunare, pe sub podul Cernavoda sau intr-un raid aerian, aparand onoarea pilotiilor romani a interceptat un vanator strain, escortand apoi "victima" inapoi in spatiul aerian rusesc de unde sosise. Este povestea scriitorului ce ne-a familiarizat cu trairile si emotile vietii de pilot militar din anii '60-'80. Pe buna dreptate socotit ca fiind un Saint-Exupéry al nostru, despre cel ce a fost aviatorul scriitor Doru Davidovici sper sa va povestesc in noul material din seria "MAESTRII" realizat de compania V.S.U.

Am sa va relatez o scurta experienta personala. Poposind in orasul Fetesti - sediul Regimentului 86 Vanatoare - am intrebat un tanar prieten ce este nascut acolo, chiar vis-a-vis de monumentul situat pe breteaua ce inconjoara micutul oras, despre aeronava de clasa superioara - un supersonic MIG 21 Lancer- ce sta parcata aproape vertical, imposibil de nereperat de cei trec prin Fetesti. Am fost surprins sa constat ca tanarul meu prieten nu avea prea multe informatii.

Despre scoala romaneasca de supersonice, despre locotent-colonelul scriitor Doru Davidovici, sau despre prietenul si continuatorul sau, pilot clasa 1 supersonice de vanatoare Comandorul Dumitru Berbunschi (Fozzie), despre onoarea si traditia aripilor romanesti, mai nimic...Fiind un om inteligent si dornic sa inteleaga, a fost de acord sa mergem impreuna intr-o mica cercetare.

Asa am putut sa aflam despre un gest frumos, ramas aproape singular, inchinat aviatorilor militari romani. Monumentul de la Fetesti al Regimentului 86 Vanatoare, este aproape unicul gest de demnitate si onoare inchinat pilotilor militari de supersonic. Mergeti acolo, veti gasi semne, veti gasi marturii si istorie adevarata. La plecare am reusit sa inaltam un mic drapel romanesc ce statea cazut in berna, pe unul dintre cele 3 catarge ce impungeau cerul. Gesturi mici si lipsite de importanta, insa necesare pentru mine si, am simtit, si pentru unii dintre cei tineri. Mai ales acum cand ei sunt supusi bombardamentului inculturii si al dezradacinarii morale.

Cautand temeinic, depunand eforturi de a intelege, de a invata si de ce nu, de-a sprijini initiative de acest fel, va veti descoperi. Va veti intalni cu voi. Cu familia voastra, cu tara voastra. Si eu am fost pe deplin cucerit de forta si demnitatea pe care le regasesc cand reusesc sa adun resursele necesare constructiei unui astfel de proiect.

Opera lui Doru Davidovici:

Aripi de argint - 1983
Caii de la Voroneţ - 1973
Celula de alarmă - 1979
Culoarea cerului - 1981
Dezminţire la Mit (postum 1991)
Insula nevăzută - 1976
Intrarea actorilor - 1977
Lumi galactice - 1986, titlu initial - Colegii mei din neştiut (ediţia a II-a)
Ridică-te şi mergi - 1991
Ultima aventură a lui Nat Pinkerton - 1975
V de la Victorie - 1987
Zeiţa de oricalc - 1977

Valorile la care m-am inchinat au lasat loc frivolului si neiertarii acelor care ingroapa de zor ce a mai ramas bun in Romania cea zburatoare. Aviatia militara, prima si ultima dragoste a lui DORU, este acu sufocata de vremurile cele noi si isi asteapta mult necesara gura de oxigen din partea noilor prieteni transatlantici. Cea sportiva, cu cateva exceptii extraordinare, este si ea discret secerata de ganduri avand nu culoarea cerului, ci mai mult pe cea a prafuita a banului.

Cătălin Floroiu

Documentarea din care v-am prezentat doar un fragment acum, nu aminteste nimic despre intrebarile si misterele legate despre decesul si inmormantarea lui Doru Davidovici. Acesta nu inseamna ca ele nu exista sau ca nu le-am gasit. Deocamdata este prematur sa vorbesc despre ele. Este insa obligatoriu sa multumesc celor care in dreptul lor, anonim si departe de lumina reflectoarelor au pastrat vie constiinta si amintirea unor oameni exceptionali, muncind cu pasiune si credinta.

Multumesc pentru efortul exceptional, pasiunea si statornicia de a nu lasa uitarii cariera si opera lui Doru Davidovici si lui:

Comandor Dumitru Berbunschi (Fozzie) www.pilotmig.com

Comandor (r) Iordache Constantin http://www.virtualarad.com/

Cătălin Floroiu www.aviatia.ro

Dragos Dobre -Vicepresedinte Asociaţia "Aripi Româneşti" http://www.aripiromanesti.ro

Personalului Muzeului Aviatiei.

Membrilor http://romanian-spotters.forumer.ro

in special lui Ronin_731, Antoniu, Octavian si Virusu pentru fotografii, eforturile si munca lor.

Multumesc Doru Davidovici pentru tot ce am invatat din cariera si opera ta. Pentru curajul si bucuria ce le simt venind dinspre tine, atunci cand nu imi mai gasesc resursele pentru a putea continua.


Fotografiile de mai jos le-am postat pentru a va invita sa cunoasteti traditia aripilor romanesti. Ele sunt realizate in incinta Muzeului de Aviatie situat temporar in zona fostului aerodrom Pipera de diversi autori. Acolo, printre paznici si ofiteri de serviciu ce iti interzic sa faci fotografii, printre buruieni si caini vagabonzi, in ploaie, ger sau arsita verii se afla o parte din istoria Romaniei. Asa cum arata ea acum, veti gasi si o parte din Romania de astazi.

Cel mai cunoscut aparat de acest tip, din Romania. Cu vopseaua stearsa, aproape uitata de toti, legendara dubla Mikoyan Gurevich MIG 21 indicativ 1120 supranumita

 "Batrana Doamna"

Mikoyan Gurevich MIG 21 indicativ 2007 salvat de la taiere si adus de la Craiova

Yakovlev - YAK 52 si intrarea in Muzeul Aviatiei.

Interior

Mikoyan Gurevich - MiG-21F-13 indicativ 711

"Fratii" - Doua Mikoyan Gurevich - MiG-21F-13

Mikoyan Gurevich - MIG 29 SNIPER-ul Capitan Comandorului Bilu Viorel

IAR-316

Supersonicul Yakovlev - YAK-23

Celula de alarma si statia Radar ce domina intreaga tehnica expusa inca la

Muzeul Aviatiei Romane.

Si Mikoyan Gurevich MIG-ul 21 Lancer din Fetesti ce imi arata cerul, tinut la sol de betonul turnat in inima monumentului inchinat Regimentului 86 Vanatoare, locul care ma chemat si m-a ajutat sa inteleg o serie de intalniri si de intamplari din viata mea.

Disparut prematur in conditii neelucidate la numai 44 de ani, Doru Davidovici a fost absolvent al Scolii Superioare de Ofiteri Activi de Aviatie in anul 1967 cu gradul de locotenent si al Academiei Militare in perioada 1977 - 1979. Pilot, comandant de patrula, comandant de escadrila in Regimentul 86 Aviaţie Vanatoare, Inspector pentru Aviaţia de Vanatoare in Comandamentul Aviaţiei Militare intre 1981 - 1986 si instructor cu intrebuintarea in lupta a aviatiei in Regimentul 86 Aviaţie Vanatoare in perioada 1986 - 1989.