luni, 14 decembrie 2009

Dor...

Imi este tare dor. Imi este dor de muntii prin care am crescut, de zapada care ne primea si ne racorea. Imi este dor de Manastirea de la poalele muntilor Bucegi unde simt ca renasc. Imi este dor de Pelesul ce ne primea in noapte, cu toate povestile lui. Imi este dor de Drumul Reginei ce ne purta sus in Poiana Regala, pana la stanca lui Franz Iosif.





Imi este dor de vechile ski-uri cu care porneam iute la vale, uitand de anii ce ne trageau inapoi. De Partia Lupului si de focul bradului din soba cabanei Caraiman, unde beam ceai de rododrendron cules de vreme si asezonat cu "eugenii" care pocneau in masele daca uitai sa le inmoi...

Imi este dor de zambetul parintelui Mihail, care ma primit mereu cu dragoste si caldura dupa ce tu ai plecat. Am povestit de tine, de noi. Imi este dor de parintele Pimen si de pildele dansului. Imi este dor tine. Imi este tare dor de tine si te caut mereu in urmele ce le-ai lasat in mine.

Iti este frig fratioare in pamantul inghetat ? Iti mai aduci aminte de Tata ? Mama a vorbit cu tine astazi. Numai voi doi. Curand, stiu. Insa nu acum. Nu acum, daca mai poti sa stai. Inca un pic. Hristos se naste pe pamant. Calugarii canta catavasii si eu colind oamenilor. Si ii fac sa rada. Si imi este dor de tine Raducule! Iarta-ma.