Se afișează postările cu eticheta In Memoriam. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta In Memoriam. Afișați toate postările

10 feb. 2024

22 dec. 2023

Să nu uităm

 

O parte din armată, am făcut-o într-un batalion disciplinar și o altă parte în revoluția din decembrie 1989. Am fost soldat într-o unitate militară de elită, care a fost distrusă. Nu a fost nici singura și nici ultima. Dar în aceste unități militare erau tineri ca și mine care au murit cumplit. Poate voi putea povesti și aceaste lucruri cândva. 
 
Veți găsi multe adevăruri în imaginile uluitoare și curajoase ale maestrului, Dinu Lazăr.
Dumnezeu să-i ierte...
© Victor Vurtejanu
actoru.ro

26 nov. 2023

Micul Artist la Salvamont

 

Întâlnire de suflet la sfârșitul toamnei.
Ne-am revăzut cu temerarii și generoșii oameni ai muntelui, am învățat despre munca salvatorilor montani, am evocat amintirea irepetabilului spirit, Mihail Sârbu, ne-am bucurat încă o dată că muntele știe și poate să ne aducă împreună, dacă îl iubim.

Mulțumiri alese, inimoasei echipe Salvamont Sinaia, Salvamont Romania-Dispeceratul National Salvamont, doamnei Ada Sârbu, neobositei și mereu aproape, doamnei Olghi Cristina, carismaticului domn Popa Bogdan "Popică" și nu în ultimul rând, tuturor părinților, care de fiecare dată susțin cu încredere, demersul nostru educațional către și pentru copii. Următoarea ieșire în natură, pentru "Micul Artist" este tabăra planificată în luna februarie, 2024.
 
Mai multe imagini de la "Micul Artist la Salvamont", aici.
© Victor Vurtejanu

 

29 mai 2023

Maestrul, Mihai Mălaimare

 
Din binecuvântate pricini mi-a fost imposibil să ajung la timp ieri, 28 Mai, ora 11.00, la Bookfest, pentru a participa la lansarea cărții "Teatrul Naţional, aşa cum l-am iubit" scrisă de, maestrul Mihai Mălaimare. Câteva minute ce se adună în jumătăți de oră, fac diferența între a fi și a nu... Regret mult.
 
Nu, pentru autograful dorit care lipsește acum paginii de gardă a cărții scrisă cu multă dragoste de către actorul, profesorul și marele suflet, maestrul Mălaimare. Îmi pare rău pentru că nu i-am putut fi aproape într-un moment deosebit! Anii trec, actorii sunt tot mai dezbinați, ceva esențial dispare din breaslă și era important să fiu acolo.


Vă îndem cu căldură să citiți  tot ceea ce a reușit să publice, maestrul ! Veți pătrunde în lumea tainică, din spatele scenei, cu "La început a fost gestul", "Statuia Vivantă", "Actorul, Clovnul și Bufonul", "Caleașca aurită", "Caietele Masca",  "Șansa" dar în special cu acest nou volum de memorii și interviuri, unic, cred eu, scris din toată inima cu pasiune și dragoste, despre Actor și Teatru! 
 
"Pentru mine, el este aşa cum l-am cunoscut eu, cum l-am slujit eu, şi sunt mândru, foarte mândru, că acolo, între cutele scenei mari, se plimbă adesea, la ceas de linişte, şi umbrele personajelor mele, semn că l-am iubit cum trebuie"
 
editura RAO, 2023
fotografia cu maestrul Mihai Mălaimare preluată de aici

27 apr. 2023

Erman Valahul.

 
Nu cred că există film sau producţie de televizune din România în care să nu îşi fi adus aportul. Începând cu 1954 se afirmă în "Desfăşurarea", regia Paul Călinescu apoi începe să îşi construiască o carieră excepţională, devenind unul dintre cei mai populari actori din România.

Chiar distribuit în rolul secundare, secunda când trece prin cadru o simţeai. Ştia să construiască cinstit şi serios şi de aceea îl remarcai imediat. În ţăranul ce cânta din frunză pe marginea vreunui drum, sau în plutonierul mucalit ce zâmbea înţelept în barba albă, exista un "ceva" care traversa mereu rampa pentru a ţi se imprima, adânc, în inimă. Şi astfel a devenit etern...

Alături de Colea Răutu şi de alţii, a înfiinţat Uniunea Cineaştilor din România, fiind actorul care a înţeles să refuze oferte de a juca în telenovele, considerându-le producţii mediocre. În anul 2005, deoarece între nominalizaţi se numărau personaje sumbre ale politicii şi pseudovedete ale unor emisiuni de televiziune de nivel submediocru, Ernest Maftei a refuzat premiul "Cel mai bun român".

Cu ia albă şi cojocul de blană, încis la brâu cu chimirul de piele, maestrul călătorea zâmbitor cu tramvaiul numărul 10 ce ne întorcea de la înregistrările din Radio, sau de la vreun post-sincron, comentând voios fiecare ştire a zilei. Dacă sunteţi atenţi în mai toate filmele româneşti veţi auzi glasul duios şi legănat al Bădiei, chiar dacă pe ecran alt actor îşi va desfăşura elegant personajul. La filmări era ca un tată, se îngrijea de fiecare, actor, figurant, fotograf sau electrician, privind adânc în ochi, tuturor le zâmbea şugubăţ.

Născut primăvara, era un spirt tenace şi cutezător. A fost închis în penitenciarele din Galaţi, Jilava şi Văcăreşti. Judecat de patru ori pentru apartenenţă la Mişcarea Legionară, a fost achitat de fiecare dată. Multă vreme a fost şomer, fiind hăituit pentru orientarea sa politică. La Teatrul Poporului se angajează ca actor şi lucrează sub numele de Erman Valahu. Primeşte Meritul Cultural clasa I, dar este nevoit să renunţe la el pentru a nu se deconspira. A fost arestat şi condamnat şi de regimul comunist, dar a scăpat de condamnare datorită talentului său fascinant.

În urmă cu peste 50 de ani s-au înfiinţat normele în teatru. Teatrul Giuleşti avea 1300 de locuri. Atunci au venit toţi directorii de teatru din ţară împreună cu colective întregi de actori. În sală pe primul rând Brăila, Bănică, Maftei...iar pe scenă cei din Comitetul Central, pentru a face normele. Ernest Maftei s-a ridicat şi a spus: „Eu normă nu fac, pentru că nu sunt la coasă”, şi a ieşit din sală, pornind abătut, spre crâşma din apropiere. După ceva timp a venit directoarea D. spunând: „E pauză. Ce-ai spus tu acolo, este suficient să te dea afară din toate teatrele. Să vii înapoi şi, după pauză, îţi dau primul cuvântul să repari greşeala”. I-a dat cuvântul şi a reparat totul. S-a întors către sală şi a spus: „Cu partidul am vorbit, acum vorbesc cu voi, colegii. Dragii mei, norma va fi un butoi plin cu căcat la intrarea în culise. O să-l mâncaţi cu lingura ca să vă luaţi leafa. Eu aşa ceva nu fac”. Şi a plecat...

La vârsta de 70 de ani, maestrul Ernest Maftei ne-a dat o lecţie de demnitate şi de conştiinţă. Nu ca pe ceva aparte, ci firesc şi sincer. Cu multă modestie dar determinat, animat de Credinţă şi de Dragoste ! În ziua de 14 iunie 1990, a fost ridicat de acasă de cinci indivizi deghizaţi în mineri. După ce l-au bătut, l-au aruncat mişeleşte pe malul Dâmboviţei. Acolo a zăcut inconştient şapte ore. Un cetăţean care l-a recunoscut, l-a salvat transportându-l la Spitalul de Urgenţă. Soţia actorului a decedat în urma unui infarct, din cauza acestor tensiuni.


În noaptea de 21 decembrie 1989, maestrul Ernest Maftei participă, alături de tinerii români, la manifestaţia anticomunistă de la Piaţa Universităţii. La plecarea de acasă a lăsat familiei un bilet, pentru cazul în care nu s-ar mai fi întors. Îl transcriu şi eu aici, cu mult dor, dar şi cu bucuria de fi fost contemporan cu un român demn, un spirit ales şi un actor unic şi irepetabil

„În lutul greu din care am plecat
Am frământat simţire.
Din ură am clădit iubire.

Între seninul din Înalt

Şi jalnicul de jos
Mereu m-am întors

În lutul greu din care am plecat.
N-am fost învins, dar nici n-am câştigat.

Mi-e barba alba, încâlcită, roasă.

Părinte, o să vin curând acasă”.
Ernest Maftei
Fotografie realizată de Dinu Lazăr
 

18 feb. 2023

Moșii de iarnă


"Iar El a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme." (Luca 8.52)
 
Cuvântul "moși" vine de la "strămoși" și se referă la persoanele trecute la cele veșnice. Cu apelativul "moși" sunt numiți nu doar morții, ci și principalele sărbători ce le sunt consacrate, precum și pomenile făcute pentru ei.
© Victor Vurtejanu
actoru.ro 

28 ian. 2023

Rămas bun, Mihai Bica

A mai plecat un OM, un artist deplin, un suflet înțelept și generos...  

La doar 59 de ani, Mihai a plecat dintre noi vineri, 27 ianuarie. Mă despart de el, cu inima grea, sub lumina unui ultim mesaj al său...
"Cuvântul mulțumesc este prea sărac! Sunt onorat! Te îmbrățisez din toată ființa mea, Victor! Să fii ocrotit!"

Adio, prieten drag!

Dumnezeu să-l ierte!

foto preluat de aici

 © Victor Vurtejanu

22 dec. 2022

Rămas bun, Mihail Sârbu

 

În ziua solistițiului de iarnă, maestrul Mihail Sârbu a plecat în ultima sa lungime de coardă...către Bari...către crestele mult iubite...A fost unul dintre oamenii care și au trăit viața cu modestie și discreție, cu fireasca eleganță a unei alte epoci. Om de cultură, Mihail Sârbu deținea o bibliotecă  fascinantă și era interesat deopotrivă de vitralii, de poezie,  de muzică, de istorie și de simboluri. A făcut parte din Garda înălțimilor, dintre salvatorii din munți, oameni speciali, care implică în structura lor sufletească generozitate și spirit de sacrificiu, împrumutand parte din seninătatea și intangibillitatea piscurilor.
Rămas bun, Suflet irepetabil! ❤️
 
“O poveste frumoasă despre salvarea în munți, așa cum am trăit-o, cu oameni formidabili, și o înșiruire oarecum cronologică de întâmplări care au făcut să se înființeze Salvamontul în România...Admirabili sunt aceia care răspund spontan și voluntar la nevoile altora. Cu atât mai mult, cel care își grăbește pasul, se orientează, se cocoață pe bolovani gigantici, orbecăie în cețuri înșelătoare sau bezne aproape totale, simte în draci frigul sau usturimea în ochi a sudorii abundente, caută și salvează cu devotament o victimă. Acest salvator montan este o salutară și de prețuit prezență în munți, meritând câteva cuvinte de recunoștință pentru faptul că există acolo.“
Mihail Sârbu
In Memoriam, Mihail Sârbu
Fondator Serviciul Salvamont Sinaia
Senior Salvamont România
Maestru salvare montană
fotografie preluată de aici
© Victor Vurtejanu
actoru.ro
 

15 dec. 2022

Legenda


Nu voi lăsa să treacă această zi fără să-mi amintesc de dânsul. Îmi doream o întâlnire, fie şi pentru câteva minute cu "Buză de Iepure", eroul copilăriei mele, părintele cascadoriei româneşti. Dumnezeu mi l-a dăruit ca profesor şi maestru, odată cu intrarea în şcoala de teatru. Szobi Cseh ar fi împlinit 80 de ani.
 
© Victor Vurtejanu
actoru.ro 

20 oct. 2022

Creatorul de teatru

 

Ne încuraja permanent, neforţând nimic. Zâmbind răbdător, înţelegând rapid că în mare parte, generaţia sa de atunci de elevi-regizori, nu avea mare aplecare asupra artei, ci erau doar simpli vânători de premii şi posturi administrative, ne stimula pe noi, elevii-actori. Înlăturând barierierele sistemului pedagogic, ne-a încurajat să studiem arta costumului, a machiajului, scenografie, lumini, scenotehnică, dăruindu-ne astfel prima lecţie de supravieţuire în branşă: "Când ai de a face cu incapabili sau impostori, te salvezi singur!"

Împreună cu maestrul Moisescu petreceam multe nopţi în Facultatea de Teatru, învăţând să descifrăm complicatul limbaj al scenei. Situaţii scenice, trasee, motivaţii, relaţii scenice, racorduri de stare...şi câte şi mai câte. Aşa am început să descopăr întregul, în Arta Spectacolului. Căci actorul, deşi parte importantă şi necesară, el singur, nu înseamnă nicidecum Spectacol...

Studiam serios, trăgeam de noi într-un ritm frenetic, acumulând clipă de clipă, mânaţi precum mânjii, de un profesor şi un Artist generos, născut parcă pentru a tălmăci Arta Dramatică, dornic de Viu şi de Adevăr. Fără încrâncenări, cu har şi zâmbet a dărâmat zidul (im)pus de sistem, dăruind fiecăruia după putinţă şi pricepere.

Valeriu Moisescu face parte din promoţia de aur a Institutului de Teatru din Bucureşti, absolvind la clasa de regie îndrumată de profesorul George Dem. Loghin în anul 1956. A avut colegi pe Lucian Pintilie, Radu Penciulescu, Mihai Dimiu, Sanda Manu. Pe scenele teatrelor din Bucureşti, Galaţi, Oradea, Ploieşti, Iaşi, Craiova, Sankt-Petersburg a realizat peste 120 de spectacole

A ucenicit pe lângă regizorii Ion Şahighian şi Crin Teodorescu. A prins vibraţia spectacolelor lui Alexandru Finţi, rafinamentul lui Moni Ghelerter, vitalitatea şi verva stăpânite de maestrul Sică Alexandrescu. A văzut jucând pe: Birlic, Alexandru Giugaru, Ion Finteşteanu şi Marcel Anghelescu. A dirijat în scenă pe Olga Tudorache, Toma Caragiu, Ştefan Mihăilescu Brăila, George Constantin, Ion Marinescu, Mihai Mereuţă sau Ştefan Bănică. Din 1971 ca profesor universitar la U.N.A.T.C. "I.L.Caragiale" Bucureşti, a format şapte promoţii de regizori.

Silviu Purcărete, Mihai Manolescu, Cristian Hadgi-Culea, Dragoş Galgoţiu sunt elevii uneia dintre personalităţile cele mai discrete şi mai dăruite proiectului artistic românesc. Partener de viaţă al actriţei Mihaela Juvara, maestrul Valeriu Moisescu, om cald şi bun, m-a învăţat definitiv că:

"Problema reală a teatrului nu este aceea de a înfăţişa viaţa pe scenă, ci de a face ca scena să capete viaţă..."


foto preluat de aici

28 sept. 2022

Mineriada '91

 

Durere, lipsă de speranță, lipsă de încredere în orice viitor, dorința acută de a fugi oriunde... Nu tot ce am văzut am putut fotografia. O explozie a răului absolut, a inumanului, a tot ce este mai rău în ființa aproapelui. Mineriadaele au fost cumplitul moment al începutului distrugerii speranței, cum a fost și acel 10 august 2018, cum, în rații mici, vedem în fiecare zi, ca un zgomot de fond, nu că ar fi cineva cu bâte și bastoane pe stradă să ne arate ce e bine și ce nu.

Dar asta rămâne posibil oricând,
din cauza acelui început.
 
albumul MINERIADA '91 - Dinu Lazăr, poate fi comandat aici 
 

6 iul. 2022

Peter Brook

 

 „Nu am crezut niciodată într-un singur adevăr. Fie al meu sau al celorlalți. Cred că toate școlile, toate teoriile pot fi utile într-un anumit loc, la un moment dat. Dar cred că nu se poate trăi decât aderând cu pasiune și absolut la un singur punct de vedere. Cu toate acestea, odată cu trecerea timpului, pe măsură ce ne schimbăm, pe măsură ce lumea se schimbă, scopurile variază și punctul de vedere se mișcă. Dacă mă uit la eseurile pe care le-am scris, la ideile pe care le-am exprimat în diferite locuri, ceva devine evident: o anumită continuitate. Dacă un punct de vedere trebuie să fie de vreun folos, trebuie să te dăruiești lui în totalitate, trebuie să-l aperi până la moarte. Și totuși, în același timp, o mică voce interioară îmi șoptește: „Ține-te bine, dă-i drumul ușor”. 
 
In Memoriam,  Peter Brook 1925 – 2022
official website: www.newspeterbrook.com

foto: bouffesdunord.com/en/about-us/peter-brook

© Victor Vurtejanu
actoru.ro
facebook.com/victor.vurtejanu.oficial

1 feb. 2022

Dem, Jean și Victor

 
Cumplit de tânăr şi inconştient total de ceea ce îmi oferea destinul. 
Da, am fost norocos!  Aveam 26 de ani, "student la teatru", cu caș la gură și multe vise în tolbă... povestea e lungă. 
 
Începând de la repetiția din cabină, drumul până la platou, întâlnirile cu cei din TVR care îî iubeau... apoi, la filmare cu cameramanii, care nu puteau stabiliza din cauza râsului și maestrul Mihăescu exasperat în regia de emisie, în fine... Cert este că 3 replici aveam și pe acelea le-am distrus... Se vede și pe filmare la min 8.29, când uit să intru. 

Dom' profesor repetă: " -Bill!...Bill...!"
Intervine și meșterul Jean... 
"-Domnul Bill!"..."Unde ești domnul Bill?...
Doar, doar să mă trezesc! Și eu, sufocat de râs, reușesc într-un final să intru...cu un zâmbet tâmp, gata să smulg perdeaua din decor! Și câte au mai fost!

Dem! Într-o zi, m-a luat de mână și nu ne-am mai despărțit. Așa a fost învățat, așa ne-a educat și pe noi. În dragoste fără de sfârșit. 
Am fost privilegiat și îi sunt veșnic recunoscător! 
 
Dumnezeu să îi odihnească în pace...

19 oct. 2021

Ion Cojar

În amintirea dragului și neuitatului maestru, Ion Cojar.
 
"Îmi plac actorii buni, înnăscuţi, cei care ştiu şi pot să înţeleagă că ima­ginaţia substitutivă este cea mai mare calitate a unui actor, adică ca­pa­citatea de a se pune în locul altuia. 
 
Pe de o parte, importantă este acţiunea, iar pe de altă parte, serio­zi­tatea, pentru că arta actorului nu este improvizaţia care se vede acum în tot soiul de producţii, mai ales la 
te­leviziuni unde una-două câte un amator se trezeşte actor."
Ion Cojar
 

15 aug. 2021

Nenea Grișa

Disciplina în teatru, respectul pentru toți și mai ales sacrificiul ! Pentru cinci replici nu dormi nopți și te răscolești în pat. Nu există rol mare sau mic fără muncă asiduă ! Emoția necontrolată te poate doborî iar fără muncă și o condiție fizică bună nu poți face nimic ! 
 
Un OM bun, jovial, un actor de la care am învățat enorm, înzestrat cu acea răbdare pe care numai oamenii aleși o au ! 
 
Rămas bun, nenea Grișa ! Mulțumesc !
Dumnezeu să vă odihnească în pace !

sursă foto aici