miercuri, 16 octombrie 2019

Alexandru Lazăr


Aseara am avut spectacol. Am urcat in scena cu inima grea. Cu cateva minute inainte, am aflat de plecarea doamnei Tamara... Ce actor, ce personalitate puternica... Fara cuvinte... Sigur... amintiri... perioada cand am avut sansa sa filmez alaturi de domnia sa in seria "Clanul Popestilor" - regia Razvan Savescu - Antena 1. Pe langa cuvintele frumoase scrise postum pe mediile de socializare, raman cumpilta uitare si suferinta in care un mare creator, ne paraseste...

Ecoul aplauzelor s-a stins si incet am pornit catre casa. Tarziu in noapte primesc mesajul care m-a cutremurat... Marele suflet, Sandu Lazar... a murit. Nu se poate! Ba da... 
Este adevarat. 

Alexandru (Sandu) Lazar, actor, din anul 1961, profesor de Arta Actorului, din anul 1975, cronicar, unul dintre marile suflete frumoase ale "fenomenului Piatra Neamt" ne-a parasit ... 

Il alintam "Taica Lazar" mai toti cei care l-am iubit si admirat, pentru ca a fost unul dintre cei mai calzi, mai sufletisti si mai apropiati profesori din Facultatea de Teatru - A.T.F. Dansul a fost printre putinii care te strangea, zambind, in brate ca student, apoi te cauta sa te felicite prin culisele teatrului, odata ajuns actor. A plecat discret asa cum discret dar intens, a stiut si a putut trai, daruindu-si viata teatrului, actorului si spectacolului.

Mestere Lazar, va multumesc adanc ! 
Poate ca acolo printre ingeri, unde sunt si Dora si Constantin "Titi" Vurtejanu, fratii de scena si de viata, le veti spune cat de frumos a fost si ca inca un Vurtejanu, incearca sa nu ii faca de ras si sa continue drumul inceput undeva, intr-o toamna din orasul gri, cand ne intalneam pentru prima data, zambind amandoi, magnetizati de acel "ceva" care ne-a unit mereu...

IN MEMORIAM ALEXANDRU (SANDU) LAZAR 1933 - 2019

fotografie preluata de aici
©Victor Vurtejanu

luni, 7 octombrie 2019

Doamna Monica Pop



Da, am sansa ca uneori viata sa imi daruiasca intalniri exceptionale ! Intalniri din care am mereu ceva de invatat si care, dincolo de cuvinte frumoase, ma inalta si ma intaresc. Pentru ca Dumnezeu lucreaza prin oameni, iar atunci cand acestia iti daruiesc o clipa, fiecare cotlon al sufletului iti este invadat de forta dragostei.

Despre doamna Profesor Doctor Monica Pop, mananger general al Spitalului Clinic de Urgente Oftalmologice din Bucuresti, profesor universitar la Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila” din anul 1983, ader si eu la una dintre cele mai frumoase si mai adevarate descrieri despre domnia sa, chiar de pe website-ul: monicapop.ro

"Munca mea imi face o deosebita placere si recompensa suprema, este sa constat ca am putut ajuta pe cineva salvandu-i vederea sau cateodata chiar viata."

Dincolo de binecunoscuta si merituoasa activitate din domeniul medicinei, dincolo de personalitatea extraordinara, doamna Monica Pop, este un spectator extrem de avizat si impatimit, atent si nu in ultimul rand exigent al artelor. Este aproape intotdeauna de marii creatori si le priveste, le studiaza evolutia, se vara in adancimile operei lor, in zonele de gri sau lumina ale mintii, devenind un critic necesar creatiei, militand neobosit pentru autentic, adevarat si nu in ultimul rand, emotionant.

Cu o experienta remarcabila, urmarind sute de spectacole, filme, actori, regizori, scenografi, la lucru, cu un deosebit aplomb, dublat de mult bun simt si dragoste de frumos, incisiva si perspicace, este capabila sa faca sa dispara timpul si spatiul, daruindu-ti o clipa de autenticitate, de viata nobila si de incantare. Astfel, uiti ca te afli intr-un spital, foarte aproape de suferinta, de durere si de neputinta.

Carismatica si incantatoare, eleganta, plina de umor si neobosita in demersul sau de a face bine, doamna Monica Pop, om harazit din plin de Dumnezeu, continua oriunde s-ar afla sa lupte cu puterea dragostei, cu nadejde si credinta, pentru semenii sai. Descifrand clipa de clipa misterul vietii, dar si unul al prieteniei ca valoare fundamentala a existentei, acest suflet nobil, mi-a daruit o clipa cat o vesnicie.
©Victor Vurtejanu

marți, 10 septembrie 2019

19 ani


Intr-un septembrie dureros pentru noi, cei ce l-am cunoscut si iubit, aveam sa il pierdem pe admirabilul nostru profesor, Dem Rădulescu...

Au trecut 19 ani,
Dumnezeu sa il odihneasca in pace...

foto de la repetitiile cu piesa "Caravana Cinematografica" de Ioan Grosan, ATF 1996.

©Victor Vurtejanu

miercuri, 4 septembrie 2019

Spectacolele lunii septembrie


Am promis deci ma tin de cuvant si va invit sa ne revedem la teatru !

Sambata, 21 Septembrie, ora 19.00 - "Eu Dau Banu',Eu Dau Ora Exacta!" 
de Nicole Dutu, regia Razvan Oprea - Palatul National al Copiilor, Bucuresti.


Joi, 26 Septembrie, ora 19.00 - "Nunta lui Krecinski", regia Mihai BendeacTeatrul de Comedie.

Mai multe informatii despre spectacole, distributii si cronci pe: actoru.ro/agenda

©Victor Vurtejanu

duminică, 11 august 2019

D'ale, la Dalles



"Unul de la noi de la perceptie m-a invatat! „Vrei sa-ti treaca? mananca, bea, fa petreceri si magnetizeaza-te, dar magnetizeaza-te strasnic cu jamaica..." și... ma magnetizez." 
Catindatul (Actul II, Scena I)

Magnetizat am fost si eu, dupa reprezentatia spectacolului "D'ale carnavalului" din seara zilei de 8 august 2019, de la Teatrul Principal, sala Dalles.


Scrisa de Ion Luca Caragiale pentru concursul organizat de Teatrul National  Bucuresticoncurs  pe care autorul l-a castigat, comedia a avut premiera pe 8 aprilie 1885. Socotind putin aflam ca sunt 134 de ani. Adica una suta treizeci si patru de ani ! Istorie... ? Neinteresant! 

Si totusi..

Daca cerecetam putin vom descoperi o istorie zbuciumata... De la scandalizarea "moralitatii" publice la atacuri de presa, de la montari controversate si cronici defavorabile la lucrari menite sa apere intreaga opera a autorului (Comediile domnului Caragiale - Titu Maiorescu), de la succese memorabile precum montarea lui Sica Alexandrescu din 1951 la... cosmarul materiei de studiu pentru examenul de bacalaureat al elevilor... "D’ale carnavalului" este cumva „infernul operei lui Caragiale”, asa cum o numeste Mircea Cartarescu

Oare ce-ar mai putea fi spus, relevat sau adaugat despre o noua montare realizata intr-un teatru... nou ? Inainte de toate, intreaga punere in scena a acestui spectacol se constituie intr-un examen greu de trecut pentru orice teatru, regizor, scenograf, tehnician, dar in primul rand pentru actori! Dincolo de productie, management, resurse artistice sau financiare, oricarui actor, care are sansa de a "prinde" un rol in aceasta comedie, nu are cum sa nu ii bubuie in suflet si trup, replicile devenite deja celebre, studiile de personaj din anii facultatii sau diversele montari ale acestui spectacol...

In vremuri nu de mult apuse, publicul era capabil sa rosteasca odata cu actorul de pe scena, fiecare replica. La fel ca in "O scrisoare pierduta" sau "O noapte furtunoasa. Pastrandu-si totusi deschisa urechea sufletului, astepta atent optiunea asumata de actor, rasplatind generos cu aplauze cand acesta reusea sa surprinda.



"Frumosul este singurul atribut potrivit al lumii, tot asa nemarginit ca si dansa." 
Ion Luca Caragiale

Daca ar trebui sa rezum intr-un singur cuvant ceea ce am simtit dupa vizonarea acestui spectacolul regizat de catre Dan Tudor, acesta ar fi: 

Libertate!

Creatorul talentat, care a studiat indelung, sincer, atent, determinat, animat de multa dragoste si traind experiente exceptionale de viata, nu are nici o teama in a formula si darui liber, creatia sa. 

Curajul de a propune o montare clasica din care fac parte patru tineri actori talentati, fara o scenotehnica "high tech" sau alte efecte de scena, acuratetea respectarii textului, inventand situatii ofertante si inedite, muzicalitatea aparte a intregului spectacol, marcata chiar de momente muzicale live, cu percutii si ritmuri, apoi efortul de a se angaja si ca actor in propria viziune regizorala si nu in ultimul rand forta de a depasi inteligent inca un prag, pe drumul inceput cu multi ani in urma, cand reusea sa ma zgudie din temelii, pe mine si pe cei prezenti in sala de spectacole a hotelui Forum, in seara recitalului sau "Haine de paiata" pentru care a fost distins cu Marele Premiu la Gala Tanarului Actor Costinesti 1985, ei bine toate acestea, m-au condus in a rezuma totul la starea de libertate.

Renascentist prin definitie, fost sportiv de performanta, poet, muzician, actor, regizor, profesor, doctor in Artele Spectacolului, membru al Uniunii Scriitorilor, spirit vizonar si tenace, Dan Tudor reuseste cu fiecare demers estetic creat, sa imbine perfect tragicul si comicul, intr-un cadou unic, daruit spectatorilor, cu libertate, dar si cu multa, foarte multa dragoste. 

In distributie  alaturi de Manuela Hărăbor, luminoasa desi impunatoare si autoritara in Mita Baston, va veti bucura de prezenta Corinei Dănilă. Stapana pe sine, daruieste cu naturaletea-i obisnuita, sarm si umor, propagand insa si forta necesara rolului Didina Mazu.

Dan Tudor in Iancu Pampon si maestrul Tudorel Filimon in rolul Crăcănel, actioneaza ca un liant formand un cuplu extraordinar, consolidat de o legatura tainica ce ii uneste parca si dincolo de rampa scenei. Separat sau impreuna mi-au reamintit cu bucurie de stralucitul cuplu Farfuridi si Brânzovenescu, implinit maiastru de maestrul Dem Rădulescu si Mircea Diaconu, in celebra montarea a Teatrului Bulandra cu "O scrisoare pierdută" din anul 1972, in regia maestrului Liviu Ciulei.

Reusind sa daruiasca fiecarui actor libertatea de a se exprima, regizorul Dan Tudor asigura o partitura ampla  si tinerilor actori Florin Dobre, un Iordache plin de vitalitate, dar care marcheaza inteligent si accente de duiosie, Ionut Gurgu - Chelnerul, un rol aparent mic, dar pe care tanarul actor a creat o partitura plina de umor ce aduce pe alocuri cu scene din secventele de aur ale filmului mut, Marius Furtuna - Ipistat plin de muzicalitate, ritm si aplomb si nu in ultimul rand Vlad Vîlciu - Catindatul, care jucandu-se tot timpul cu planurile si alternand plin de talent si versatilitate stari si situatii pe muchie de cutit, si-a consolidat cu acest personaj, calea catre, cred eu, o cariera stralucita!



Intr-un decor aparent simplu insa creat inteligent, cu spatii de joc ofertante, mobile, cu atentie in detalii, care induce atmosfera necesara personajelor caragialiene se remarca identitatea Corinei Grămoşteanu. Costumele spectacolului nu pot fi asumate unei epoci anume. Cu baza clasica, dar si un captivant apetit catre avangarda, creatoarea Geanina Punkosti, intregeste perfect matrita intregii productii. 

Despre Gabriel Fătu, actorul care insufleteste personajul Nae Girimea, marturisesc ca nu imi este usor sa vorbesc. Nu am nicio rezerva fata de prestatia artistica pe care acesta o imbina cu farmec si determinare, reusind sa innoade si sa deznoade intrigile amoroase ale amantelor amorezate si amantilor pusi pe razbunare. Daca intregul spectacol, asa cum am amintit, m-a condus catre ideea de libertate, in cazul actorului, producatorului, managerului si prietenului Gabriel Fatu, adeseori ma rezum la cuvantul curaj. 

Este un curaj nebun, in aceste vremuri, sa ridici si sa sustii din temelii o institutie culturala abandonata, ba merg mai departe si spun, sabotata, ca sa raman in spiritul marelui Caragiale. Sa strangi si sa sustii in proiecte de succes, o trupa ampla de actori. De la vedete cu personalitate si experienta uriase la tineri actori, unii chiar studenti. Sa reusesti cu curaj si argumente sa demontezi fiecare atac, tintit cu acuratete, atunci  cand lucrurile au inceput sa capete contur si directie. Si tot cu curaj sa zambesti cavalereste cand lasand deoparte munca din spatele unei productii, a unui proiect nou, a unui noi incercari de a te curma, stradanie nesfarsita si nimicitoare, sa reusesti sa inchei in aplauze scena, ca actor. 

Invaluind intr-un echilibru sensibil si armonios curajul cu libertatea, minunata intalnire care a nascut spectacolul "D'ale, la Dalles", depaseste incantator prejudecatile cu care vrand-nevrand intri in cocheta si primitoarea, astazi, sala de spectacole din centrul Bucurestiului. 

Teatrul Principal, invidiat si suduit pe la colturi, insa iubit de multi, de foarte multi spectatori, actori, scenografi, tehnicieni sau iubitori de arta, de teatru si frumos, inalta in palmaresul sau o noua poveste sincera, de succes, consolidand demersul sau de a deosebi esenta de aparenta.

                            de Ion Luca Caragiale
REGIA: Dan TUDOR
SCENOGRAFIA: Corina GRĂMOȘTEANU

Fotografii realizate de Victor Vurtejanu
©Victor Vurtejanu

duminică, 7 iulie 2019

Taina


Uneori ma opresc si apas declanșatorul camerei foto si apoi ma bucur.

Taina ©Victor Vurtejanu
Facebook.com/victor.vurtejanu.oficial
www.actoru.ro 

vineri, 31 mai 2019

Spectacolele lunii Iunie



Sambata, 8 Iunie, ora 19.00 - Eu Dau Banu',Eu Dau Ora Exactă! de Nicole Dutu
regia Razvan Oprea - Teatrul Municipal "Maior  Ghe. Pastia" - Focsani

Duminica, 9 Iunie, ora 19.00 - Eu Dau Banu',Eu Dau Ora Exactă! - 
Casa de Cultură Constanţa

Miercuri, 12 Iunie, ora 19.00 - Eu Dau Banu',Eu Dau Ora Exactă! - 
Teatrul Principal, sala Dalles

Miercuri, 19 Iunie, ora 19. 00 - Eu Dau Banu',Eu Dau Ora Exactă!  - Casa de Cultură Oneşti

Sambata, 22 Iunie, ora 19.00 - Nunta lui Krecinski regia Mihai Bendeac - Teatrul de Comedie

Duminica, 23 Iunie, ora 19.00 - Nunta lui Krecinski - Teatrul de Comedie

Mai multe informatii despre spectacole, distributii si cronci pe: actoru.ro/agenda

Fotografie realizată de Dinu Lazăr
©Victor Vurtejanu