Incet, incet, se scurge si acest septembrie gri de sobolan trist si fricos. Se stinge incet si sigur sub talpa uitarii, impuse de marii anonimi ce isi serbeaza startul in campanii zgomotoase sub steaua unui mare artist. A unui profesor asa cum nu am mai intalnit si cum nu am sa mai intalnesc niciodata.
Peste toate insa, a unui om cald si cumpanit, a unui oltean teribil de vesel si vesnic cu o vorba buna in tolba. A unui om ce m-a invatat tainele luptei si m-a ajutat sa inving intunericul ce tinde sa stinga tot.
Mi-a fost si Tata si Mama cand tremuram in bezna culisei si speram sa ies in Lumina. Acolo in singuratatea Actorului, acolo unde si inger si diavol stand ghemuiti si impresionati de Forta Creatiei, amutesc... Acolo, il regasesc, mereu vesel si curajos soptindu-mi incet la ureche:
"Ba tarane' fara frica, suntem doar noi doi. Cu mine faci, Gica! Impreuna, sunt aici! Hai, baga!"
Fiti veseli si zambiti, scena se inclina. V-ati putut bucura de arta unui maestru ! In acest septembrie gri din orasul trist, incercati sa va bucurati un pic, amintindu-va ca se implinesc opt ani de cand suntem mai singuri fara, DEM! IN MEMORIAM
DEM RADULESCU
Ramnicu Valcea 1931 - Campina 2000
