marți, 1 decembrie 2009

Iti multumesc Romania.


"Tara tuturor posibilitatilor", de unde unii ar pleca cu prima ocazie in timp ce altii au renuntat la multe "trenuri" si au ramas. Victima a luptelor politice, a eternului conflict dintre cele doua palate, o uram si o iubim dupa cum ne coafeaza mai bine. O injuram si-i cantam imnul la betie. O iubim pe 1 Decembrie, dupa care uitam ca exista.

Relatia mea cu Romania este cu suisuri si coborasuri, ca orice relatie normala. Iubesc Romania. Este o companie buna in seara de primavara, cand stau si ma uit la ea de pe treptele de la Teatrul National Bucuresti.

Cand sunt in satul de pescari si cant "Treceti batalioane romane Carpatii" si "Desteapta-te romane" iubesc Romania.

Mai mult, Romania este ingrozitor de grozava de ziua ei. Ca atunci cand moare un om si, de abia dupa aceea, este cel mai tare, cel mai talentat, cel mai bun din tot Universul, insa trebuie sa moara sa fie ridicat la acest grad. Moartea, bat-o vina, creeaza legende.

Uneori, ca si intr-o relatie, nu caut motivele pentru care iubesc Romania. Mi-e de ajuns ca sunt in stare, undeva intr-un colt inca nealterat de coruptie, birocratie si circ, s-o iubesc sincer. Alunga-ti tristetea romane, e vremea ta de sarbatori.
Fotografie realizata de Dinu Lazar.