8 oct. 2008

Usa la stana


Timpul se ascunde intr-un colt si fuge prin locuri stiute numai de el... toate ma imbie sa ma intrec cu el, dar stiu ca voi pierde... Inchid insa, usa stanii si petrec o zi cu gandul la Timp. La timpul meu. Aflu lucruri nespuse de nimeni...

Sunt aproape, aproape de un vis pentru care muncesc de multa, foarte multa vreme. Azi talentatul instrumentist Cristi Gram de la trupa Phoenix mi s-a alaturat si el, intorcand considerabil balanta in favoarea realizarii unei chestiuni ce ma urmareste de atata timp. Nu am sa mai povestesc despre asta acum caci...aproape ca nu am aer in piept. As umple doua pagini. Cu ajutorul lui Dumnezeu se va face si asta. Stiu.

Diana m-a anuntat si ea ca a cedat. Nu se mai alatura noua in spectacolul ce incerc sa il pregatesc pentru iarna. La fel si Cristian, raman singurul dintr-o formula ce a reusit sa bucure pe multi. Insa exista un pret in toate. De fapt atunci cand esti pregatit pentru munca asta intelegi imediat, insa uneori este mai greu sa accepti. De aici si taraganarile lor nesfarsite, ezitarile si...restul. Oricum le pastrez o amintire frumoasa tuturor celor care m-au ajutat sa ridic "CEATA" dar nu ma voi opri aici, pentru ca "CEATA" inseamna mult mai mult decat au inteles cei care au trecut prin ea. Publicul si cei ce au ascultat muzica noastra m-au ajutat sa parcurg experienta cunoasterii si a necesitatii jertfei pentru acest proiect unic in peisajul contemporan.

Sambata noapte pornim cu trupa Hara intr-un eveniment in premiera absoluta pentru noi. Caut in continuare oameni pentru productie, insa...

Este hilar, intr-o lume care se prabuseste sub povara banilor, a creditelor fara nici o acoperire, a bancilor care se dovedesc ( a nu stiu cata oara) un instrument organizat de tocare a banilor, noi avem cumplit de mult de munca, insa nu gasim oameni. Cei intalniti pe drum, se pleaca usor spre starea de "birou" si "lanch-ul" de ora 12.00 sau a tigarilor stinse pe holurile tapate cu mocheta ieftina...

Acum mai mult ca niciodata cand este nevoie de oamanei dinamici, intreprinzatori si dornici de actiune...cei tineri se ascund speriati dupa vicii ieftine iar maturii casca obositi nostalgicii dupa sucul ieftin de pe plajele turcesti de asta vara...

Am construit si amplasat rampa ceea noua la sala, asa ne va fi mai usor la incarcat si transport, am cumparat un super-computer pentru studioul de inregistrari, a sosit si microfonul cel premiat si laudat taman din Austria, constructia noului studio merge bine, inainteaza, insa totusi ceva lipseste. Poate sau adunat anii, poate este doar prea devreme pentru romani, sau poate vorba lui Bacovia ploua prea mult... totul este amortit, izolat si din ce in ce mai sters. Voi incepe probabil sa spun si eu, inevitabilul "asta este"? sau "aveti grija de voi..."?

Inca nu o fac, inca ma bat. Cu cine? Cu mine.

Miercuri trebuie sa realizam intalnirea cu echipa lui C. pentru seria de conferinte din licee, scoli si orfelinate, apoi sa vorbim si cu Puric si echipa lui ca totul sa fie unitar si logic. Si asa este greu de crezut pentru unii ca A INCEPUT!

Joi alerg la calugari, vineri pregatim echipamentul. Sigla inca nu o avem, nici tricourile nici brandul pe case-uri...pe 14 praznuim pe cuvioasa Parascheva, avem hram la biserica noastra, pe 27 urc dealul la sfantul Dimitrie, am reparat franele la una din masini, am pus un cauciuc nou la autospeciala, maturam curtea, adun resurse, trebuie sa ajung la lectiile de canto intrerupte din cauza bolicelelor, ard minutele pe vodafon, schimb placi de sunet de toate marilmile si numele, dau concursuri, sustin castinguri cretine, cumpar fundaluri, escaladez schele, montez lumini, tai mocheta, trag cabluri, ascult, tac, cant, alerg dar mai presus de toate, visez cu ochii larg deschisi. Da, sunt total inadaptat pentru mall-uri, shoping-uri, "pirania", cafenele obosite sau pierdut vremea pe margini! Da mersul la servici zi de zi sunt convins ca altereaza fiinta universale care suntem.
Da socializarea tip MTV, Regie sau PRO TV sunt nocive. Da! a sta inchis intr-un birou te va omora curand. Da, eu sunt unul cu "nevoi speciale" vorba Lianei. Da, da, da.

Ce bine e ca pot inchide usa la stana. Ce bine este ca pot lasa linistit lumea unde vrea sa ramana...! Ce bine ca ma pot gandi la Timp si la bunul Dumnezeu.

Ce bine imi este cu tine Doamne. Sunt eu vrednic de toata Dragostea ta?

6 oct. 2008

Logo-ul pentru VSU s.r.l.


Cautam solutii pentru logo-ul noii firme de productie intitulate VURTEJANU STAGE UNIT srl

Suntem insa destul de blocati, neavand concursul vreunui artist grafic, webdesigner, etc.
Va cer sprijinul in a perfectiona sau construi o alta varianta mai buna.

VSU s.r.l. are ca obiect de activitate productii audio-video, organizari de spectacole si evenimente culturale, editarea de CD-uri si inchirieri echipamente de scena si studio.

ei? ce parere aveti?

Din furtuni...

Ei sunt cei treizeci si cinci de copii cu care m-am legat in furtuna din vara lui 2008 in satul de pescari.
Am invatat impreuna sa ne organizam tabara, sa preparam hrana, sa aprindem focul, sa facem plantoane, am cantat impreuna, am spus poezii si monoloage, am teologisit pe malul marii, am ras si de zadarnicia unora de a ne sicana cu orice pret, am baut groazav de mult ceai si am realizat impreuna cum poate Romania sa renasca.
Muncind impreuna, cu Credinta, Nadejde si Dragoste!

Stiu ca de cativa dintre ei, veti mai auzi cu siguranta. Proiectul Cultura in Natura isi demonstreaza valabilitatea!
Astia eram toti, inainte de plecarea lor catre casa in sfarsitul de vara al lui 2008.

Curaj Tinerete!

Ce-i datorez eu lui Hristos


Exista in ritualul iudaic o rugaciune alcatuita dintr-un sirag de multumiri aduse lui Dumnezeu pentru toate binefacerile harazite poporului Sau Israel. Ca refren ori stih intercalat dupa fiecare dar pomenit figureaza vorbele dai lanu, ce se talmacesc de ajuns noua.
De n-ar fi decat ca Domnul ne-a scos din pamantul Egiptului, destul ar fi spre a-l binecuvanta si a-i aduce slava.
De n-ar fi facut decat ca a prefacut marea in uscat, destul e spre a-l blagoslovi si a nu inceta sa-i multumim.
De n-ar fi decat ca ne-a hranit in pustie...
Si asa mai departe.
Fiecare fapta a divinitatii, fiecare minune ajunge spre a starni recunostinta norodului si a-i provoca exclamatia: dai lanu! Tot astfel, orice evreu trecut prin sfanta Taina a Botezului, caruia Domnul i S-a revelat si care, acum, se numara printre "iudeii care au crezut in El " poate de asemenea striga: de ajuns facut-ai Hristoase Dumnezeule pentru mine!

Pentru a fi desprins solzii care-mi acopereau ochii, iti multumesc din toata inima, din tot sufletul, din tot cugetul si toata virtutea mea.

Doar atat de ai fi facut dupa ce ai luat aminte la mine, cu vrednicie si cu dreptate este sa strig cu lacrimi: dai li!

Pentru a-mi fi dat putinta sa-mi cunosc propria pacatosenie, nimicnicie si ticalosie, Iti aduc laude si multumiri, si de s-ar margini doar la atata darul facut mie, tot prea destul e ca sa repet: dai li!

Pentru a-mi fi ingaduit sa Te pot ruga, sa Te iubesc si sa ma inchin tie - de ajuns, prea de ajuns ca sa binecuvantez Sfant Numele Tau.

Pentru a fi sadit in mine nadejdea iertarii si a fi inceput sa intrezaresc putinta mantuirii - fii, Doamne, preamarit!

Pentru a-mi fi dat indrazneala sa concep stabilirea unor relatii de tip eu-tu cu Tine, Domnul si Dumnezeul meu, ma minunez si nepricepandu-ma a spune altceva, strig: dai li!
Si tot asa fiindca de acum ma pot inchipui printre acei carora le-ai grait:

"Daca veti ramane cu cuvantul Meu, sunteti cu adevarat ucenici ai Mei. Si veti cunoaste Adevarul, iar Adevarul va va face liberi." (Ioan 8, 31-32).


Nicolae Steinhardt

Scrisoare de la Tata - part. 2


Draga Victor,
Tack kare om they sjalv i allla fall! Supa creatiei exista ca o stare a posibilitatilor.
Zaharul in apa - in aceiasi stare invizibila pana cand, se intampla ceva...
Si altceva..
Noi creem sentimente.
In sfera posibilitatilor de creatie, noi plasam O IMAGINE A SENTIMENTULUI.
O CANTITATE DE ENERGIE SUFICIENTA PENTRU A PERMITE MANIFESTAREA UNEI NOI POSIBILITATI.
Totusi cheia acestui sistem este reprezentata de faptul ca Dumnezeu ne ofera in schimb, exact ce sugera imaginea unde ne-am plasat atentia...
Atunci cand NU VREM CEVA aceasta fiind o emotie bazata pe frica, lipsa de privire de ansamblu sau lipsa de informatii esentiale - Frica noastra alimenteaza de fapt

MANIFESTAREA A CEEA CE SUSTINEM CA NU DORIM!
----------------
"L" te sfatuieste sa-ti cureti computerul de toate persoanele in viata. Si eu zic si... mintea. Traieste si pastreaza-l pe Dumnezeu si spune: Doamne atat am putut sa fac.
Fereste-te de cele rele in zilele ce vor urma si sa vii pe la noi un timp.
Sunt in continuare unde stii acum...De tine mai stie aici si...
----------------
Eu cred ca faci multe, multe greseli. Fara suparare. Doar un cuvant: Naivitatea, sau a fii candid (adica lipsit de informatie - bineinteles nu din vina personala) poate fii o crima nevinovata catre sine insusi!
----------------
Un sistem nu POATE, e imposibil a fii observat CAT TIMP ESTI in SISTEM (Tara!!! loc de dat cu capul, oras, titulescu, floreasca, etc...)
Cu toate conferintele, colindele, spectacolele si prezentarile, tale in fata unor bosorogi ca mine care nu mai au nimic de pierdut...
Adu-ti aminte sau popular vorbind, fiind suit intr-un vehicul (tren, etc) in care crezi ca mergi spre bine, nu poti sa-ti dai seama daca ai pornit sau de directie, viteza, sens si chestii de astea, daca se misca trenul vecin.
Numai ti se pare...
----------------
Daca te razgandesti si te gandesti putin ca si eu vreau SA TRAIESTI - esti invitatul nostru si al lui S.O. sa pleci impreuna cu noi fie ACUM, fie pe 6 nov. in Suedia sau in Germania. Si bineinteles oricand.
Tack kare om dig sjalv...
Tata care te iubeste

NOTA mea:
1. Tancul din foto, nu apartine familiei noastre. E inchiriat doar.
2. "Tack kare om they sjalv i allla fall" se poate traduce ca: Sa nu mai ai incredere in oameni.

Nume de cod LAURENTIU...


In cadrul emisiunii 100% (Realitatea TV), de luni seara, moderatorul Robert Turcescu a dezbatut alaturi de invitatii sai, Mircea Dinescu si Neculai Constantin Munteanu, problema colaborarii lui C-tin Balaceanu Stolnici cu Securitatea.


Mircea Dinescu a declarat ca din documentele existente la CNSAS rezulta ca Balaceanu Stolnici chiar s-a autopropus Securitatii pentru colaborare. Stolnici a trimis o scrisoare Securitatii in care prezenta ce avantaje ar putea aduce el ca turnator, cum ar trebui intensificate relatiile cu strainatatea pentru ca in final sa spuna ca locul Anei Aslan la Institutul de Geriatrie (unde lucra) nu putea fi ocupat decat de o personalitate ca el.Pentru colaboarea sa cu organele de securitate Balaceanu Stolnici ar fi primit zeci de mii de lei, Neculai Munteanu amintind un astfel de caz cand cunoscutul academician a primit suma de 16 mii de lei.

Dinescu mai spune ca dosarul de colaborator al Securitatii al lui Stolnici nu a fost trimis CNSAS pe cand acesta era inca implicat in viata politica deoarce era trecut la "Siguranta nationala". Robert Turcescu a prezentat in cadrul emisiunii dovezile clare ale implicarii lui Stolnici in actiunile intreprinse de Securitate impotriva lui Vlad Georgescu, directorul din anii 1980 al postului de radio Europa Libera. Vlad Georgescu a murit ulterior in mod foarte suspect in urma unui cancer galopant. In informarile trimise Securitatii de catre Balaceanu Stolnici sub numele de cod "Laurentiu" apare si schema casei de la Munchen a lui Vlad Georgescu. Documentele sunt reporduse in facsimil si in editia de marti a ziarului Cotidianul. Cunoscutul realizator de radio, Constantin Neculai Munteanu, a explicat cum s-a infiltrat Balaceanu Stolnici printre membrii diasporei si cum a aflat ulterior despre informarile trimise de acesta

Articol preluat de pe HotNews.ro si scris de Ionut Baias

Pentru conformitate:

http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-Radio_TV-2048837-Mircea_Dinescu__Balaceanu_Stolnici_s_a_autopropus_pentru_colaborare_cu_Securitatea.htm

5 oct. 2008

www.actoru.ro

Vor reusi sa taie toate florile insa nu vor opri venirea primaverii

Voi publica in continuare cu ajutorul lui Dumnezeu, o serie de articole ce se adreseaza celor ce au aflat ca suntem in razboi. Ca intunericul exista intr-o permanenta si vesnica stare de lupta importriva Luminii.
Sunt perfect constient de ce va urma. Curand!

De aceea avertizez public inca odata pentru a nu mai lasa loc de interpretari (vezi art. "Scrisoare de la Tata") multimea "anonimilor" ce bantuie prin viata mea, a celor ce spun ca public articole ale altora...ca lucrurile evolueaza rapid. Ca ceea ce pare a fi o infrangere, in alt plan se cheama Iluminare. Ca uneori "munca lor la ordin" cocheteaza mai tot timpul cu tradarea si furtul!


In familia mea, oamenii au fost inchisi in puscarie pentru ca si-au facut doar datoria.
In familia mea, oamenii au fost dati afara de la locurile de munca, doar pentru ca si-au facut datoria.
In familia mea, oamenii au fost umiliti public, doar pentru ca si-au facut datoria.

Eu am fost arestat si inchis in anul 1989 doar pentru ca imi serveam patria si imi faceam datoria. Nu suntem mai presus de nimeni sunt oameni care au suferit inzecit mai mult, insa de aici pana a sfarsi impuscati in asa zise revolutii, alergati de mineri pe strazile Bucurestiului, aminintati si dati afara de la locurile de munca castigate prin concursuri publice; trimisi prin spitale de psihiatrie, sparte si devastate domiciilile, amenintati cu accidente tip "ai sa paralizezi", "o sa iti violam nevasta", "te vom face de rusine peste tot", "te dam afara".
Cu incercari de corupere si tehnici de interceptare gen "uite semneaza o cerere de adeziune catre serviciul de informatii si toate se vor opri aici" si lista poate continua, este cale tare lunga!

Am avut langa mine oameni care au ajuns foarte aproape de inima si sufletul meu. Atat de aproape ca atunci cand situatia a cerut-o, am abandonat tot si i-am urmat. Si am murit.

Prin marea Dragoste a lui Dumnezeu am reusit sa ma intorc. Si i-am revazut. Pe aproape toti.
Intre timp unii au fost desconspirati, altii inca nu...Ce aveau toti in comun? Stapanul pe care il slujeau!

Tatal meu imi spune ca sunt naiv si fac greseli. Asa este. Sunt inca un mare naiv si inca gresesc enorm. Dar am si cateva atu-uri.
Unul dintre ele este acela ca nu mai sunt singur! In Romania care traieste, Adevarul a inceput sa se rosteasca public. El se aude din ce in ce mai tare. De aceea recomand celor care vor sa inteleaga cate ceva din ceea ce va urma, sa parcurga cu rabdare urmatoarea bibliografie:

Sfanta Scriptura
Gregg Braden - Efectul Isaia
Legea Michelson-Morley
Teoria Sistemelor
Nicolae Steinhard, Savatie Bastavoi, Paisie Aghioritul, Osho

Unuia caruia i-au fost furate toate nu prea mai are ce pierde. Succes si nu va temeti!
"Ca si la Botezul Domnului, in botezul oricarui crestin se deschide cerul, se deschide campul intelegerii duhovnicesti a sensurilor existentei." (Constantin Galeriu: Jertfa si rascumparare).

Credinta Nadejde si Dragoste!

4 oct. 2008

Tăcând, ne-am dat deoparte...


Tacand, ne-am dat deoparte
Cu lacrimi furis, ascunse in suflete,
Ne-am ingropat cantecul si dorurile…

Nu am uitat nicicand sa iubim si sa cantam
Dar de acum toate le-am ascuns doar pentru cei ce vor veni,
Caci cei de acum ne vor asa reci si goi.


Nicicand nu am uitat cine suntem si de unde venim,
Dar si asta am pus-o in glotul tarii

Parjolit de focul uitarii…
Si ne urcam iar muntii proprilor noastre visuri,
Uitand de ura ce va biruit firea

Ne recunoastem doar dintr-o privire,
Ne tradeaza ochii ce lasa sa cada o lacrima
In fiecare mormant de frate pierdut…

Ne nastem doar in cei ce au fost si in cei ce vin
Pierduti de parinti si ingropandu-ne frati
Aducem slava lui Dumnezu si cantand, murim...

Murim, asa simplu
Asa cum trecem si pe la voi cateodata,
Sperand sa ne auziti si sa va gasiti dorurile
Dupa care uitati si sa aprindeti lumanarile.

Iar de acum, straini de toti, flamanzi dupa timpul infint...
In goana noastra nebuna dupa vant,
Va plangem si pe voi in ceas tacut,

La fel ca pe un frate ce-am pierdut…

Cu mintile intregi ramase cand prapadul firea si-a intins,
De-i moarte noaptea care va sa vie, zambiti macar acum…


Ca voi sa nu platiti...u
nul de-al nostru moare!

Si asa in Lumi diferite o ducem,

Prapastia ce ati pus-o intre Noi...
Ingenunchind ne alungam durerea
Parinte Sfinte lasa-ne deoparte...
Ne vom intoarce chiar si tacand din moarte,

Noi


Poezia "Tăcând ne-am dat deoparte" este scrisa de mine si este dedicata fratelui meu Radu-Constantin Vurtejanu, omorat in noaptea de 9 spre 10 februarie 1994 la varsta de 22 de ani. Crima a fost comisa cu complicitatea mai multor indivizi, printre care si numita Năstase Rodica, angajata la aceea data, in functia de medic-sef al Sectiei nr. 7, din Spitalului Clinic de Psihiatrie Dr. AL. OBREGIA (fost Spitalul nr. 9) din Bucuresti.

Cazul, dupa investigatile Politiei Romane si ale unor ofiteri superiori ai Politiei Regale Suedeze, a fost incadrat ca "moarte suspecta" si declarat inchis de catre Procuratura Romana in anul 1995.

Dr. Năstase Rodica si o parte din criminalii care nu au decedat pana la aceasta data, se afla inca in libertate. Constituiti intr-un grup de actiune cu obiective bine determinate, ei continua sa existe chiar si in viata publica din Romania.
Fie ca bunul Dumnezeu sa aiba mila de sufletele lor.


NOTA: ACEST TEXT DORESC SA FIE INTERPRETAT CA O DECLARATIE SI O ACUZATIE PUBLICA, PE CARE O LANSEZ OFICIAL, IN DEPLINATATEA FACULTATILOR MELE MENTALE SI FIZICE, IN ACEST SPATIU, IN DATA DE 4 OCTOMBRIE 2008 !


Restul in curand!
Sau...?

Bine ai venit Catalin!




Intai i-am vazut ochii si vesnicul zambet de pe chip. Aproape ca nu i se dezlipeste de acolo nici cand este furios. Caci este furios si tanar. Cumplit de tanar si de talentat.

In nebunia acelui proiect unde ne-am intalnit, am stiut imediat ca este unul din Neam. Se postase masiv ocupand ca si mine jumatate din cabina de costume a unei pseudofirme de productie esuata lamentabil sub numele de "tandem film", cu tot cu zambetul lui si acel...nu's cum sa ii zic pe nume...dorinta de a explora, de a cunoaste, de a a parcurge experiente vii si adevarate, dar totusi calculat si atent la detali.

Nu asteapta sa termini fraza ca si pornit la actiune, lasandu-te sa te minunezi singur de viteza ce o poate imprima corpului sau. Acesta viteza de actiune ii sunt si prieten si dusman, intr-un ciudat amalgam greu de manageriat de proprile sperante si asteptari. Aceasta viteza de actiune nu l-a lasat sa astepte terminarea facultatii, este inca student, ca sa ii conduca pasii spre celebritate!


Sunt multi actori care si-ar dori in portofoliu atatea aparitii publice, cate a realizat cu talent si umor, tanarul student al Maiei. Ca joaca fotbal in echipa antrenata de Vladoiu la TV, ca este Bobo Chiriac de la Prima TV, sau luptatorul de wrestling (pe rotile!!!) din reclama Don Cafe, ati vazut cu totii. Toate palesc insa in fata starii de lumina interioara ce il caluzeste.

Intelege, simte, decantand cu grija si punand umarul la greu, in locuri de care unii nici nu stiu ca mai exista sub soare. Alearga sutinut intre urbea natala si capitala, intre plaja din satul de pescari si platourile televiziunilor, avand o armata de oameni de care are grija. De la montat Windows-uri, la ora la care le ajunge trenul in gara, are toate calitatile unui viitor lider. Se intretine si intretine pe altii ca un barbat adevarat

Simte fara sa apuci sa rostesti cuvinte. Formulele de politete "Doamna, domnule, buna ziua, va multumesc", i-au fost implantate odata pentru totdeauna.
De anul acesta, viteza lui de a cunoaste, l-a adus si in lumea mea. S-a alaturat echipei noastre, firesc si elegant, acoperind o zona de actiune extrem de mare.

Este actor dar si asistent de productie, expert IT & GSM, traducator din limba engleza, consultant tehnic, om de teren si de actiune (am scos impreuna 35 de copii la mare din furtuna de asta vara) este un teribil consumator de muzica de calitate, stie sa aibe un zambet si o vorba buna in plin dezastru tehnic si psihic, este de o generozitate si de o politete ce ii asigura un confort moral fascinant.

De o forta interioara ce isi are originile in temeinicele sale experiente culturale, inzestrat cu un suflet cald si mare ce va reusi sa dezghete generatia sa in lupta de a gasi Calea; la cei numai 21 de ani ai sai Catalin Ionut Stelian din Fetesti, a inceput sa isi anunte numele in marele Neam al Oamenilor!

3 oct. 2008

Doar atît, un trecător....




Stînd, cîndva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte,
Din oracole ceţoase, cărţi cu tîlc tulburător,
Piroteam, uitînd de toate, cînd deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor.
,,E vreun trecător – gîndit-am – şi-a bătut întîmplător.

Doar atît, un trecător" . . . . . .

Traducere de Mihu Dragomir (din vol. Poezii şi poeme, Ed. Tin. Buc. 1963)

Vurtejanu Stage Unit



Munca, drumuri in Bucuresti de turbezi, apoi fuga spre Caracal prin Alexandria, de te uimesti! Descarca, prospectie, apoi cazare cu nabadai, hrana pe fuga, cica sa tii regim...dimineata de data asta frumosul Ford la prima cheie sare cu pistoanele in motorina olteneasca...of, of, of saraca autospeciala de acasa, rezista sarmana? Apoi fuga la locatie!

Este cheia? Nu este cheia! Unde este cheia? Aha, si doamna? Aha, La 11.30? Pai la 12.00 la noi pe contract scrie Inceperea Evenimentului...Aha, a avut nunta azi noapte pana la 5. Da stiu ca este ora 8.00, de aceea am si fugit prin noapte cu Fordul si tot backstage-ul...Sa revin cu un telefon ca sa puteti sa o sculati?..Aha...

OK. Stop! La ora 9.00 noi trebuie sa intram in spatiu. Deci usurel! Spuneti doamnei sefe cu chei multe asa: Tipu' asta trebuie sa intre cu toti ai lui in sala la ora 9! Sar' mana!


Si am intrat. Am luat-o prin cofetarie de la etaj unul si apoi cu liftul de marfa, prin spate, pe la navete, am pupat doua vanzatoare, am sarit peste doua baricade de navete cu 15000 de kg de echipament de scena, pentru care am sacrificat multe parti din noi. Am surs nervos spre paznicul in maieu...si am intrat.

Da-i monteaza, apoi probe, reflectorul cu saiba mov mai sus, se aude? Vesnicul 2 si vesnicul 10, bea o apa minerala si o cafea mica..de ce mica??? Aoleu case-urile in spate, schotch pe cablu de jos, gata incepem!

SPECTACOL!!!

Doamne iti multumesc! Gata spectacol. Multumiri la aplauze, frumos, o fata micuta cu ochii mari, o mana barbateasca stransa in graba, o doamna respectabila ce isi alegea calma complimentele. A fost bine, foarte bine? Foarte bine! Sa mai facem. Cum strangem bani, mai venim. Strangem bani? Strang. Da.
Auuu hai repedeee. Ufff repede! Strangerea ! Repede! De ce repede? Pleaca cheia!!!...iar cheia...? De ce pleaca cheia? Gata a plecat cheia...
Trebuie sa o luam pe scari...Pa ascensor, pa cofetarie amabila, pa paznic in maieu. Ia toate tonele inclusiv cele personale si coboara totul pe scari. Doua etaje luuuuungii...

Ramas bun operatie la discul 4 si juma de intercostal 5...poate la anul...Bine te-ai intors kinetoterapie. Da dom' doctor..iar cu lazile mele, da. Stiu! Acum ma intind, un moment sa achit.

M-a ajutat bunul Dumnezeu sa nu sparg, sa nu uit sau sa pierd ceva. Norocul nostru sa chemat la Caracal, si duduia Cristina (asa o strigau toti, un fel oberstrumfuhrer peste ospatari) Adrian profesorul de liceu, proaspat fan al echipei noastre, si dl.ospatar Nicu un tip exceptional de constincios si de indragostit de munca sa, care m-a anuntat solemn ca nu se poate asa ceva si el nu poate lasa asa o pata pe orasul sau!
Hopa sus in masini, somn pe apucate, ridicat unitatile monetare romanesti de la client pupat pe obraji, promisiuni frumoase, apoi fuga spre Bucuresti, cosmarul poate sa reinceapa.
A doua zi da-i stopuri, audi, si bmw isterizate , barbati ce se poarta ca muierile, doamne ce tind sa eclipseze tot, politie, popor...Autospeciala nu poate fi parcata...oauuu parca s-a lasat un cauciuc, si e plina cu jumatate din instalatia de sunet...fuga la vulcanizare, upsss e Duminica...baga compresorul de rezerva de la bord... ce greu merge, e pe 12 V , las' bine ca merge!
E o nebunie...Devenim comando.

Dar ne place, sau asa simt eu. Am inlocuit mortii, acum suntem mai dinamici, mai calmi...si din pacate mai putini. Insa conturam cum spun batranii un profil profesionist!

De cand am inceput nebunia asta cu productia de evenimente pentru altii si de spectacole pentru noi, luptam doar cu noi. Au disparut, imi spunea si Catalin spre marea mea bucurie, sentimente ca invidia, ura, sau capra vecinului. E un suflu nou desi prevad furtuni grozave, insa am rezistat tradarilor, furiei neputintei celor slabi si cel mai important, noua insine.

Vineri acusica, punem sunet si ne ocupam de catering pentru o lansare de carte absolut grozava la Uniunea Scriitoriilor, in Bucuresti. Din pacate sunt aproape convins ca va trece neobservata. Asta este, sunt nevoit sa accept inca parteneriate...Inca nu gasesc solutia de a prelua un eveniment total. De al produce dupa ideile, solutile si experinta noastra.

Gata scot compresorul, s-a umflat roata. Plecam cu toata echipa sa devenim si dj (mai nou)...intr-o lume din ce in ce mai preocupata sa bifeze evenimente decat sa le parcurga incet, firesc si eventual sa pastreze din el amintiri frumoase.
Insa vina nu este in nici un caz a publicului. El sta orbit la mana sushanistilor si a politicienilor turbati.
Si pe el, Maria Sa Publicul noi il cautam!

27 sept. 2008

Intalnire cu parintele Paisie (part.1)


Parinte, ce vrea Dumnezeu de la noi ?
- Dumnezeu vrea de la noi bunavointa noastra, dispozitia noastra cea buna, pe care sa o manifestam fie si prin putina noastra nevointa mai inimoasa si prin simtamântul pacatoseniei noastre. Pe toate celelalte le va da El în viata duhovniceasca nu e trebuinta de brate solide. Sa ne nevoim cu smerenie, sa cerem mila lui Dumnezeu si sa-I fim recunoscatori în toate. Cel care se preda pe sine în mâinile lui Dumnezeu fara nici un plan al sau, trece în planul lui Dumnezeu. Cu cât omul este remorcat dupa sine, ramâne în urma; nu înainteaza duhovniceste, pentru ca împiedica mila lui Dumnezeu. Ca sa sporeasca e trebuinta de multa încredere în Dumnezeu.

Parinte, simt o nesiguranta, un stres.
- Asigura-te, bre copilasule, în Dumnezeu. Stii numai de asigurarea masinii? Asigurarea lui Dumnezeu nu o stii? Fa-ti cruce si, înainte de a face orice, spune: „Hristoase al meu, Maica Domnului, ajuta-ma!". Exista asigurare mai mare decât încrederea în Dumnezeu? Atunci când omul se încredinteaza pe sine lui Dumnezeu, primeste mereu de la Dumnezeu benzina „super" si automobilul lui duhovnicesc nu se opreste niciodata; alearga mereu. Cât poti, ia aminte, roaga-te si încredinteaza-te lui Dumnezeu si Acela te va ajuta în orice greutate. Simplifica-ti viata cu încrederea desavârsita în Dumnezeu, ca sa te eliberezi de stres si de neliniste.

Parinte, când mi se spune sa fac ceva, pornesc tot timpul cu o frica si o sovaiala, si în cele din urma, poate din cauza fricii, nu reusesc sa fac lucrul asa cum trebuie.
- Sa-ti faci cruce, copilul meu cel bun, si sa faci ceea ce ti se spune. Daca spui: „Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri", oare dintre atâtia Sfinti, unul dintre ei nu te va ajuta? Mare lucru este sa se lase cineva în mâinile lui Dumnezeu! Oamenii îsi fac planuri si încearca sa le realizeze, dar fara sa ciuleasca urechile, sa asculte care este voia lui Dumnezeu si sa se conformeze ei. Trebuie sa ne lasam cu încredere în seama lui Dumnezeu, ca el sa ocârmuiasca lucrurile, iar noi sa ne facem datoria noastra cu marime de suflet. Daca unul nu se încrede în Dumnezeu asa încât sa se lase pe sine cu desavârsire în mâinile Sale, se va chinui. De obicei oamenii alearga mai întâi la mângâierea omeneasca si, dupa ce sunt dezamagiti de oameni, abia atunci scapa la Dumnezeu. Nu ajunge credinta în Dumnezeu, ci este nevoie si de încredere în Dumnezeu. Atunci când ne încredintam viitorul nostru lui Hristos, Îl obligam sa ne ajute.

Fara frica! Sunt aici, Dem.


Incet, incet se scurge si acest septembrie gri de sobolan trist si fricos. Se stinge incet si sigur sub talpa uitarii impuse de marii anonimi ce isi serbeaza startul in campanii zgomotoase si steaua unui mare artist. A unui profesor asa cum nu am mai intalnit si cum nu am sa mai intalnesc niciodata.

Peste toate insa a unui om cald si cumpanit, a unui oltean teribil de vesel si vesnic cu o vorba buna in tolba. A unui om ce ma invatat tainele luptei si ma ajutat sa inving intunericul ce tinde sa stinga tot.

Mi-a fost si Tata si Mama cand tremuram in bezna culisei si speram sa ies in Lumina. Acolo in singuratatea Actorului, acolo unde si inger si diavol stand ghemuiti si impresionati de Forta Creatiei amutesc...Acolo, il regasesc mereu vesel si curajos soptindu-mi incet la ureche:

"Ba tarane' fara frica, suntem doar noi doi. Cu mine faci Gica! Impreuna, sunt aici! Hai, baga!"

Fiti veseli si zambiti, scena se inclina. V-ati putut bucura de arta unui maestru ! In acest septembrie gri din orasul trist, incercati sa va bucurati un pic amintindu-va ca se implinesc opt ani de cand suntem mai singuri fara DEM !

IN MEMORIAM
DEM RADULESCU
Ramnicu Valcea 1931 - Campina 2000

Maine moare nevasta-mea...sau Scrisoare de la un frate


Frate Vurtejene si Andrei, frate Victor, Maine e marti 13.
Maine, nu stiu daca se termina ceva sau incepe ceva din viata mea.

Ceea ce incepe, aproape ca nu exista. Ceea ce moare, e pe catafalc.
Pierderea e mai concreta decat o sperantza, decat un inceput eventual bun. Maine se pronuntza divortul. Adica ma voi duce pe doua picioare in fata unui om asezat si sobru imbracat care imi va confirma ca 19 ani din viata mea pot fi ingropati.

Pana acum, oricat incepuse acest cadavru sa puta, era inca al meu, ii puteam pastra inca pentru mine duhorile, erau ale mele, Imi puteam delecta hoitul cu ele oricand voiam. Maine va trebui sa ma despart de cadavru. Voiam sa folosesc verbul a se descotorosi, descotorosire, dar ceva morbid in mine m-a impiedica sa-mi poreclesc cadavrul.

Maine e divortul, Victore. Abia am terminat de futut pe una si nu e vorba de nici o tristetze "post coitum"
Maine moare nevasta-mea...

Bafta frate,
Adrian O.

Toti va vor binele. Nu-i lasati sa vi-l ia

26 sept. 2008

Va multumim ca ati salvat Vama Veche!


Adio, Vama Veche! Un complex rezidential de lux cu va fi ridicat in Vama Veche pana in 2010. Este vorba de un adevarat centru modern cu piscine, zeci de apartamente si parcari de lux. Boemii care veneau pana acum in Vama de dragul linistii si atmosferei parca rupte de realitate pot spune adio corturilor si umbrelutelor de stuf: coltul lor de paradis e pe cale sa fie decimat.

De ani de zile, Vama s-a schimbat si s-a umplut treptat de vile, masini de lux si manelisti. Lovitura de gratie data turistilor de moda veche va fi complexul rezidential ridicat in localitate in urmatorii doi ani. Pretul unui apartament in noul complex va costa intre 950 de euro si 1350 de euro pe metru patrat, la care se adauga TVA, a declarat pentru Antena 1 agentul imobiliar Dana Muresan.

Turistii au inceput deja sa-si cumpere apartamente in complexul care se va construi.

Va multumim ca ati salvat Vama Veche! Mircea Toma, Tudor Chirila & Compania

24 sept. 2008

Cine moare


Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru. Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in loc de emotii. Acele emotii care invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi. Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat. Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare. Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...

18 sept. 2008

Cine a mai ramas in Bucuresti?


Zugravul. Are o ţigară în colţul gurii şi chef de muncă în colţul îndepărtat al vieţii. Tricoul rupt de pe el nu-ţi dă nici o idee despre onorariul pe care îl va cere la capătul unei zile de spoit în lene, pe un perete care nu se poate opune sau fugi. Ideile lui sînt alea din reclama de la bere. Nevoile sînt cele naturale, şi în multe dintre ele apare şi un copac, exact ca în cazul cîinilor. Viaţa lui e şi ea o reclamă: la societatea modernă, care a reuşit cumva să elimine selecţia naturală. Acum 30 de mii de ani, zugravul ar fi fost ucis pe loc, după primul cerb desenat strîmb în peşteră, la Lascaux .

Baba urbană . Spre deosebire de sora ei de la sat, baba urbană a văzut multe şi ştie tot. Îşi urăşte, în ordine, nora, vecina, vecinul, administratorul, cartierul, oraşul. Paradoxal, îşi iubeşte însă ţara , chiar dacă nu-i poate găsi alte calităţi decît acelea cu care a rămas din cartea de română, 1955. Baba urbană bănuieşte că totul în jurul ei e făcut s-o fure: administraţia blocului, compania de gaze, străinul care tocmai a intrat în hol şi se uită suspect la cutiile de scrisori.Asta nu-i face în nici un fel viaţa mai bună. Destinul babei e să moară, iar ea acceptă asta şi nu se mai ocupă cu absolut nimic. La noi lipsesc cu desăvîrşire babele din America , alea care se duc voluntare la ONG-uri, sau alea din Franţa, care merg la mitinguri, cînd nu citesc literatură de stînga. Babele noastre doar voteaza, maninca mult, birfesc toata lumea si circula gratis cu RATB.

Şoferul manelist. E rapid, pentru că nu poate fi nimic altceva, în afară de negustor de droguri sau combinator de terenuri. Cel mai bun lucru din viaţa lui e motorul, făcut de un neamţ cu mult mai deştept, însă şoferul nostru nu pare să sesizeze ironia. Îi place să împartă:pumni, muzică, opinii.Ştie despre tine că eşti prost. Ştie că el e deştept, iar viaţa, în felul ăsta, devine foarte simplă. De-aia şoferul manelist e cel mai relaxat dintre românii care au rămas în ţară . Cînd te întrebi de ce Mazăre a pus palmieri la Constanţa , răspunsul e limpede pe şosea:
pentru că maimuţele erau deja acolo. Şi nici n-aveau duşmani naturali.


Inginerul. A lucrat cîndva în cercetare. Revoluţia l-a prins la planşetă, desenînd clădiri urîte, cu speranţa că într-o bună zi va fi lăsat să fie genial. Cînd a fost lăsat, a continuat să fie el însuşi, cu program clar.Dimineaţa la 8 la serviciu, la 5 acasă, la 8 la a doua sticlă de vin.Înăuntrul lui sînt o mulţime de bagaje desfăcute şi lăsate aşa, în lipsă de o nouă destinaţie: literatură SF, poeţi optzecişti, două-trei iubiri, neapărat consumate la Costineşti, cu Radiovacanţa undeva în surdină. Se mişcă greu printre ele şi de-aia e deprimat. Speră să vină vremuri mai bune, chiar şi cînd apar la orizont, el speră că o să-i bată la uşă, să-l ia de mînă pînă în Germania, unde sigur cineva ştie de lucrarea lui de diplomă, o revoluţie la vremea ei.

Bogatul. În ciuda previziunilor optimiste ale telenovelelor, bogaţii nu plîng. Nu au de ce, nu au cînd, nu le-a adus aminte secretara. Cei mai mulţi nu ştiu că sînt bogaţi - pentru că nu se mai măsoară în raport cu tine, ci în raport cu alţi bogaţi. Chestia asta aduce cu sine o situaţie pe care nici psihologul plătit cu 200 euro/ora n-o poate rezolva: sînt bogaţi cu Mercedes care suferă că n-au Bugatti. Bogatul român are şi o altă problemă: nu e bogat decît aici. Cînd iese din ţară , e doar ostentativ.

Băiatul de club. El e în general fiul celui de mai sus. Ziua lui de muncă e noaptea, spaima lui e moartea de plictiseală. Exemplarele cele mai robuste rezistă fără mîncare o săptămînă şi pînă la două zile fără paparazzi. Ideile lui sînt simple: moşule, du-te tu la şcoală, dacă n-ai bani de distracţie! Zilele lui sînt numărate: le numără presa de scandal şi poporul odată cu ea, cînd scoate din frigider brînza, la o salată de roşii tăiate repede, pînă nu începe Magda la OTV.

Toţi ăştia au rămas în ţară . Restul au plecat, şi nu în concediu. Or mai fi şi alţii, nu ştiu, e treaba institutelor să ne zică. Ce vreau eu să vă spun e altceva: Uitaţi-vă la ei şi încercaţi apoi să vă închipuiţi că, din marfa asta, trebuie să facem o naţiune...

Scrisoare de la Tata - part. 1


Exista doua greseli in conflictul dintre generatii. Prima este ca cei tineri cred ca inteligenta este un substitut pentru experienta, iar cea de a doua este a celor in varsta care cred ca experienta poate inlocui cu succes inteligenta.
Cand faci din tantar armasar, nu te astepta sa-l si incaleci.

Tatal este acea persoana care a ajuns sa poarte poze acolo unde obisnuia sa tina banii.
Cuvantul evreiesc pentru parinte este "horim" care deriva de la "moreh", invatator. Primul si cel mai mare invatator al copilului trebuie sa se afle in familia lui. Necazul cu cresterea copiilor este ca pe cand crezi ca ai ajuns sa ai experienta, copiii te scot la pensie.

Sa nu uitam ca fericirea este o atitudine pe drum, nu o destinatie.
Sa nu crezi ca ai pierdut timpul degeaba daca copii tai ti-au auzit sfaturile dar nu le-au pus in practica. Peste ani de zile ei si le vor reaminti si le vor spune la randul lor copiilor pe care-i vor creste...

Toate familiile fericite sunt la fel; cele nefericite sunt de toate felurile.
Un filosof este un "cautator de adevar". Un crestin este un om care s-a intalnit cu Christos si a acceptat Adevarul!

15 sept. 2008

Cel mai Iubit dintre Pamanteni


E ultimul interviu?
Stefan Iordache: Da. Si nu numai atit, este ultima mea aparitie in public, in afara scenei, acolo unde bate inima mea.

De ce?
Stefan Iordache: Nu mai vreau sa trancanesc. La ce foloseste? Sint mihnit. Nici vehement si nici suparat. Mihnit. Vorbim cu totii in vint, pentru ca nimic nu se schimba. Aleg sa nu ma mai implic in societate. O fac pentru prima si ultima oara. Ceea ce traim este o telenovela. Dar nici sensul peiorativ al ideii de telenovela nu mai este suficient pentru ce traim. E o manea. De prost gust. Decit sa vorbesc fara rost, nu-i mai bine sa ma uit la salcia asta ?

Asa a plecat si Stefan Iordache dintre noi. Mahnit. Si singur.
A murit departe de tara, de cei care il iubesc si il plang acum. Intalnirea pe care am avut-o cu acest urias actor, pe scena Nationalului din Bucuresti in anul 2000, ma va urmari toata viata.
Da! Am vazut cum traieste, cum simte, cum repeta, cum proceseaza si cum intra in scena "cel mai iubit dintre pamanteni". Caci asa va ramane in constinta mea, zguduita acum de plecarea lui, clipa cand Dumnezeu i-a soptit:

Da! Esti cel mai iubit dintre Pamanteni, Stefan Iordache!


IN MEMORIAM

STEFAN IORDACHE

Calafat 1941 - Viena 2008

12 sept. 2008

Am fost impuscat

In spirit de solidaritate cu drama colegului si prietenului meu, actorul George Calin, impuscat in plina zi, in fata, in capitala Romaniei, Bucuresti, am decis preluarea si publicare articolului in care acesta explica faptele intamplate.
Tanar interpret al multor roluri pe scena Teatrului National din Bucuresti, printre care amintesc doar Romeo, remarcabil interpretat in piesa lui Beatrice Bleont "Romeo si Julieta" de W. Shakespear, un om frumos si curat. Un tanar actor ce poate ramane desfigurat de un criminal...
Mentionez ca si astazi agresorul este in libertate. Politia Romana, impreuna cu Parchetul au decis asta.


Acum au decis sa impuste actorii. Maine cine urmeaza?

Victor Vurtejanu



Am fost impuscat . In Bucuresti , oarecum in centru , oricum la terasa unei cafenele de fitze . Am fost impuscat de un angajat al localului pentru faptul ca i-am cerut sa fie mai putin agresiv . De doua zile nu stiu ce sa fac : sa ma bucur ca am scapat ieftin ( adica viu ) sau sa ma revolt ca mi s-a intamplat asta . Nu reusesc sa imi adun sentiment cu sentiment si gand cu gand . Nu revad decat flash-uri din momentul atacului : ura cu care agresorul mi-a suierat “te omor ma futu-ti gura matii ” in timp ce apasa pe tragaci , flama care mi-a ars pielea fetei si buzele , mirosul de praf de pusca , singele tasnind din obraz si acea disperare absurda de a-mi strecura limba prin gaura din falca …Nu stiu ce va fi in continuare …Nu stiu daca semnul de pe fata imi va aminti ca trebuie sa ma bucur de fiecare clipa de viata sau daca imi va aminti ca la fiecare pas poti intalni un dement inarmat cu un pistol pe care e gata sa il foloseasca doar pentru ca tu iti aperi demnitatea si nu te lasi calcat in picioare de fiecare limbric frustrat . Nu stiu daca ma intriga fapta in sine ci mai degraba ceea ce a urmat : atitudinea de no combat a politiei si aroganta celor trei ( DA TREI ) avocati ai agresorului , declaratiile mincinoase , incercarea OMULUI LEGII de a ma convinge sa cad la pace cu agresorul si de a negocia o suma de bani …Baaai fratilor puteam sa fiu chior sau surd sau chiar mort si ala imi sugereaza sa negociez cu viata mea , imi sugereaza sa imi incarc buzunarele cu bani si sufletul cu urmatoarea fapta a acestui paduche care nu a avut nici macar curajul sa ma priveasca in ochi cand a tras ci a venit tiptil pe la spate punandu-mi pistolul la cap si tragand . Am avut intentia de a lasa politia si justitia sa isi faca treaba dar acum sunt furios ,sunt foarte furios . Dar furia mea nu impotriva lui se indreapta ci impotriva sistemului . I hate the system … Am mediatizat cazul si am hotarat sa imi iau un avocat . O sa faca puscarie si o sa imi plateasca si daune . Daca nu mintea in declaratie cum ca i-am dat o palma cred ca as fi avut poate si …o urma de iertare . Sa nu va intrebati unde este el acum? Zburda liber . E cercetat in stare de libertate . El isi vede de treaba in timp ce eu alerg pe la spital , IML si politie pentru a imi gestiona situatia . Da , in Romania trebuie sa iti platesti singur expertiza medico-legala si trebuie sa alergi singur cu fisele medicale intre spital si IML . E palpitant. Dar daca nu fac toate astea risc sa ajung din victima …invinuit . Da , pentru ca aceasta specie de avocati nu sta degeaba , lucreaza , si lucreaza murdar…risc sa ajung eu sa ma rog de el sa negociem …dar eu nu am bani sa ii dau …poate ii propun abonament pe viata la toate spectacolele mele ( totusi asta cred ca ar fi pentru el pedeapsa nu despagubire :)) ).
Paradoxal , eu simt sa ma apar din pozitia de victima … Si cum cea mai buna aparare este atacul…

Va este frica?


Sunt trist. Foarte trist. Insa nu disper. Inteleg ca iar ati schimbat regulile jocului. Va este frica?

Ieri a murit un maestru al filmului romanesc. Ilarion Ciobanu, inhumat la Crematoriul, singur, pe ploaie (parca e un facut) toti pleaca si cerul plange.

Si la Dom' Profesor, si la Motu si la mesterul Mereuta si Dinu Manolache... mai toti langa care viata m-a adus aproape de plecarea lor, cerul a plans...
Asa fost si acum.

Abia am strans cenusa lui Ilarie si aflu ca mesterul Iordache se zbate cu leucemie in spital.
Apoi Dan Nutu este impuscat pe autostrada.

George Calin este impuscat pe terasa in plin centrul al Bucurestiului...

Oare ce are cu breasla noastra, sobolanul asta?
Oare cat ii mai trebe negurei hade sa inghita ca sa se sature?
Oare de ce tu tara mea, nu intelegi sa iti aperi copii si artistii?

De ce maestrul Zamfir trebuie calcat cu masina in fata casei sale si zace in spitalul de Urgenta si acum?

De ce vrei sa iti omori artistii Romanie?

De ce ingadui ca asistentele in spitale sa faca fotografii porno langa pacientii de la Terapie Intensiva si apoi sa arda pruncii abia nascuti in maternitati cu substante neidentificate?
Noi iti aratam oglinda in care-ti poti zari faptele: "Moartea domnului Lazarescu" a lui Puiu, "4, 3, 2" a lui Mungiu. Ca multe "altelte semnale" exact asta iti spunea...

Romania mea ti-ar placea sa ramai doar cu ofiterii de securitate si omologii lor tiganii?

De ce nu ne auziti?
De ce nu ne vedeti?
De ce taceti?

Simtiti cum se apropie?
Va este frica?
Cine urmeaza...?

9 sept. 2008

In Memoriam Ilarion Ciobanu - Romanian Actor Romania

Ramas bun Ilarion Ciobanu


Ilarion Ciobanu a fost un celebru actor român. A absolvit Institutul de Arta Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.

Ilarion Ciobanu a decedat în dimineaţa zilei de 7 septembrie 2008, răpus de cancer faringian.

A fost docher in port, sudor, pescar in perioada in care nu a putut gasi angajamente in noile "viziuni" regizorale. Un actor care mi-a ocrotit copilaria si adolescenta. Am crescut cu Gherasim din "Toate panzele sus" si cu Traian Brad din seria "...si ardelenii"

Un barbat darz, fost jucator de rugby la clubul Grivita Rosie Bucuresti.

Un actor unic si irepetabil. O inima mare si curata. O stea ce s-a stins in tacere, inconjurat de durere si de singuratate. Ramas bun Ilarion Ciobanu si condolente sincere Ioachim!


IN MEMORIAM ILARION CIOBANU

28 octombrie 1931 - 7 septembrie 2008



FILMOGRAFIE:

Bored (2004)
Tancul (2003)
Ochii care nu se văd (1996)
Terente - regele bălţilor (1995)
Crucea de piatră (1993) .... Fane
Şobolanii roşii (1990)
Vara cu Mara, O (1988)
Cetatea ascunsă (1987)
Bătălia din umbră (1986)
Umbrele soarelui (1986)
Fapt divers (1984)
Acasă (1984)
Rîdeti ca-n viaţă (1983)
Pruncul, petrolul şi Ardelenii (1981) .... Traian Brad
Iancu Jianu, haiducul (1981)
Lume fără cer, O (1981)
Iancu Jianu, zapciul (1980)
Rug şi flacără (1980)
Tridentul nu răspunde (1980)
Artista, dolarii şi Ardelenii (1979) .... Traian Brad
Ecaterina Teodoroiu (1979)
Audienţa (1979)
Omul care ne trebuie (1979)
Profetul, aurul şi Ardelenii (1978) .... Traian Brad
Din nou împreună (1978)
Avaria (1978)
Dincolo de orizont (1978)
Gustul şi culoarea fericirii (1978)
Pentru patrie (1977)
Trepte spre cer (1977)
Toate pînzele sus (1976) .... Gherasim
Pe aici nu se trece (1975)
Muşchetarul român (1975)
Oraşul văzut de sus (1975)
Nemuritorii (1974) .... Vasile
Capcana (1974)
Ultimul cartuş (1973)
Dimitrie Cantemir (1973)
100 de lei (1973)
Departe de Tipperary (1973)
Cu mîinile curate (1972) .... Roman
Drum în penumbră (1972)
Conspiraţia (1972)
Cu mâinile curate (1972) .... Roman
Pădurea pierdută (1971)
Serata (1971)
Facerea lumii (1971)
Mihai Viteazul - Unirea (1970) .... Stroe Buzescu
Mihai Viteazul (1970) .... Stroe Buzescu
Fraţii (1970)
Asediul (1970)
Baltagul (1969)
Razboiul domniţelor (1969)
Doi bărbaţi pentru o moarte (1969)
Columna (1968) .... Gerula
Legenda (1968)
Vremea zăpezilor (1966)
Golgota (1966)
Şopîrla (1966)
Rascoala (1965)
Cartierul veseliei (1964)
Lupeni 29 (1962)
Omul de lîngă tine (1961)
Poveste sentimentală (1961)
Setea (1960)

Un nene de-asta cu BMW mare a scos pistolul si a tras in mine


Actorul Dan Nutu: "Un nene de-asta cu BMW mare a scos pistolul si a tras in mine. S-a intamplat luni, cand veneam dinspre Pitesti spre Bucuresti. Am pus putina frana si s-a enervat, m-a depasit intre doua camioane", a declarat, pentru HotNews.ro, actorul Dan Nutu, protagonistul unui episod desprins parca din filme. Un alt sofer, nerabdator sa depaseasca autoturismul actorului, a tras asupra acestuia cu gloante oarbe. Chemati la fata locului, politistii l-au amendat pe soferul pistolar si i-au confiscat arma, un pistol de 9 mm cu gloante oarbe.

"Puteam sa mor de inima, daca eram un pic mai in varsta. Politistii i-au dat doar amenda; cam 2.000 de lei, nu stiu exact. A tot incercat sa ma depaseasca, avand masina mare si puternica. In cele din urma, m-a depasit intre doua camioane. Cand a tras, am zis ca mi-a gaurit masina, dar gloantele erau oarbe".

"Jos palaria fata de Politia romana. Au venit intr-un timp foarte scurt. Puteam sa o mai patesc o data daca nu veneau la timp", a incheiat marele actor.


de Alina Neagu HotNews.ro

6 sept. 2008

Lelita Saftita

Pentru ca sunt atitia oameni care mi-au cerut sa asculte "Lelita" orchestrata, pentru intalnirea extraordinara cu cei 35 de moldoveni din vara aceasta, pentru despartirea de cei pe care i-am iubit poate prea mult si care au renuntat la lupta preferand sa distruga, pentru ca acest cantec merita sa fie cunoscut, atat pentru parfumul ce il poarta, dar mai ales pentru incarcatura colosala de emotie pe care a produs-o ori de cate ori am canta-o in orice context m-am aflat, iata acum in cu totul alta distributie, un cantec pe care sigur trebuia sa il intalnesc.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat. Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida...

Lelita Saftita - muzica si versurile Anton Pann.
Imprimare realizata in anul 2008 impreuna cu:
Oana Benko - Voce
Adrian Georgescu - Voce
Alin Copceag - Voce
Cristian Nica - Voce
Daniel Pop - Percutie
Nica Laura - Vioara
Zoltan Dosa - Contrabas
Sofian Miron - Clarinet
Andra Stanciu - Chitara
Orchestrator si aranjor: Constantin Raileanu



5 sept. 2008

RACHMANINOV - Rhapsody On A Theme Of Paganini





Frunze - Mircea Ivanescu

Incearca Ivanescu cu Rachmaninoff impreuna

as vrea sa ma aşez pe marginea trotuarului, sa astept sa se facă noapte la capatul strazii – singuratatea mea de acuma mai are ceva la fel cu cea din copilarie, cand nu ştiam ca trece pentru totdeauna vremea?

Nu se poate rascumpara cu nimic vremea de atunci?
nu mai ramane adevarat nici un gest, chiar aşezat pe strada cu capul in maini?

şi lumina, care se spulberă pe obiecte, şi obiectele se fac frunze, şi se fac frunze.

4 sept. 2008

Promenada Operei.




Iata ca in goana stapanirii dupa imagine si “ultra-sec-zational” in acest an electoral (al sobolanului, in zodiacul chinezesc), catelandrii iorgulesteni lasa sa treaca, e adevarat aproape pe tacute, o initiativa care poate deveni un reper cultural autentic.
Opera Nationala, pe langa gafa enorma de a aduce echipa manelistului Bursuc pe scena si punandu-i intreaga scenotehnica a Operei Nationale, pana si pianul de concert, (unde erati voi Luminita Berariu, Dan Grigore, Nicolae Licaret) la dispozitie, apoi prin venirea Lianei la carma PR-ului acestei institutii (m-ar bucura, insa nu cred ca totusi conteaza), realizeaza a doua editie a spectacolului Promenada Operei.


Au participat orchestra Operei condusa genial de Iura, cel care a facut eforturi majore in a impune si a respecta tot repertoriul, obositei si nepasatoarei orchestre a institutiei, aceasta imbatranita si deloc doritoare de astfel de experimente artistice, imbracata care cum au apucat, plina de o lehamite sesizata chiar si in momentele in care publicul entuziat o aplauda, multumind astfel, unei generatii de instrumentisti voiosi din pacate, doar pe la nunti si botezuri. Iura Florea, neavand minimul de control al sunetului la scena, banalul monitor de control, vesnica problema a celor trei srl-uri care monopolizeaza piata scenotehnici din tara. (Marbo, Stage si Paradigma-Five), reuseste sa duca tehnic si pe alocuri chiar sa straluceasca o trupa de instrumentisti si tineri solisti care au preferat de departe sa nu isi asume aceasta fantastica initiativa culturala ci sa devina vagoane trase de un dirijor moldovean cum ii place sa i se spuna, entuziast in dictatura sa.

Trebuie remarcat in acest talmes-balmes, creat de organizatori, sponsori, politie si baietii isteti de la butoane, lipsa unei conceptii. Lipsa profesionistului care sa gandeasca acest eveniment in intregul lui, nu a unor birouri care incerca sa ansambleze cat pot de bine, parti ale unui concept. Dar faptul ca suntem in anul 2008, inca nu a ajuns la urechile celor care fac cultura institutionalizata in Romania.
Ford si-a impus o masina chiar in fata zonei spectatorilor luminata kitchos de 2 stroboscoape, politia a ajutat si ea cu un Vento parcat pe trotuar avand girofaruri aprinse, gata sa "intervina" asupra publicului, Luxten-ul a daruit un bec lipsa, unul da, in felinarele ce marcau zona spectatorilor, totul contura ideea absolut ciudata de a amplasa scena stramb in raport cu cladirea Operei, iar in spatele ei plasand un urias banner care te anunta nu-s ce...

Totul parea hilar si a asa a ramas pana la momentul penibil de final, marcat de pirotehnistii care neavand nici o comanda, lipsa cordonarii s-a simtit pe intreaga durata spectacolului, au dat drumul unui…hai sa-i spunem joc de artificii, in care au disparut si eforturile Lianei care si-a adus pana si prietenii ca sponsori, si calitatea artistica a Irinei Iordachescu, care inca-odata demonstreaza ce inseamna rasa artistica a unui interpret, nu numai dobandirea tehnicilor de interpretare si insurubarea la un microfon care e in prag de microfonie neavand protectii antivant…eforturile remarcabile ale lui Iura care numara clipele pana la final, frumoasa prezenta a Mihaelei Ispan, determinarea Mariei Jinga si poate viitorul glorios al unei soprane de coloratura atat de dorita in Romania, si o numesc aici pe Simonida Lutescu, poate luminita de la capatul unui tunel plin de tehnicieni de mana a doua, loviti de propriul ego artitistic, parca tras la indigo cu al “celebrei” Nicolesco, care sapa, sapa, temeinic alaturi de “compozitorul” Iorgulescu la ce au cladit candva saracii Teodorescu, Spiess, Herlea si inca cativa de care azi nu mai auzim tocmai din cauza vantului ce darama panourile videoproiectoarelor imprumutate de la nenea Stanescu alias Five’s.

Publicul arde dupa artisti, a venit buluc desi era meci. Insa a sanctionat prompt prin intoarcerea spatelui. Granada sustinuta de singura voce masculina ce se poate remarca poate in curand, IIlincai, pus pe bisuri probabil saracul… a sunat gaunos, asa cum suna aplauzele intr-o sala goala.

Caci fara spectatori spectacolul nu exista. Exista doar actiuni gen Promenda Operei din 31 august 2008 realizate de ingineri inimosi, candva prieteni cu actorii.

Romania prin ochii lui Don Quijote

Am decis sa incep sa postez seria de atitudini semnate Dan Puric, in efortul comun catre Lumina

Astazi "Romania prin ochii lui Don Quijote" - Dan Puric

2 sept. 2008

De doua mii de ani



Lumea muzicala romaneasca a existat si inainte de moga, ionita sau guta. Alaturi de cei care au simtit-o, gustat-o si de ce nu ? au impartasit-o altora, aduc si eu, modesta mea marturie.


Nu atingeti saracia si tristetea aflate în muzeu.
Sunt exponate originale nascute din sufletul, inima si rarunchii acestui popor într-o clipa de încordare si spontaneitate care a durat doua mii de ani…


Rock

Sfinx - Bucuresti
Pro Musica -Timisoara
Celelalte Cuvinte - Oradea
Metropol - Oradea
Phoenix - Timisoara
Lipan Connection - Bucuresti
Progresiv TM - Timisoara
Survolaj - Timisoara
Metrock - Cluj Napoca
Semnal M - Cluj Napoca
Adrian Berinde - Cluj Napoca
Florian din Transilvania sau Mircea Florian - Timisoara, Bucuresti
Vali Sterian si Compania de Sunet - Bucuresti
Compact (componenta Paul Csuci) - Campia Turzii
A.G. Weinberger - Oradea
Iris - Bucuresti
Mondial - Bucuresti
Roata - Bucuresti
Rosu si Negru - Bucuresti
Romanticii - Bucuresti
Vama Veche - Bucuresti
Savoy - Bucuresti
Sideral - Bucuresti

Timpuri Noi - Bucuresti
Riff - Sibiu
Redivivus - Craiova
Post Scriptum - Timisoara
Krypton (Componenta cu Guritza) - Bucuresti
Acvila - Bucuresti
Holograf (componenta Mihai Pocorschi, apoi Nutu Olteanu) - Bucuresti
Voltaj (componenta Adrian Ilie & Ms) - Bucuresti
Columna -Bucuresti
Transilvania - Bucuresti
FFN (Formatia fara nume)
Curtea Veche 43


Folk

Anda Calugareanu - Bucuresti
Zoe Alecu - Bucuresti
Grupul Ecoul - Reghin
Adriana Ausch - Cluj Napoca
Marcela Saftiuc - Cluj Napoca
Tatiana Stepa - Petrosani
Tudor Gheorghe - Craiova
Dan Andrei Aldea - Bucuresti
Nicu Vladimir - Bucuresti
Alexandru Andries - Bucuresti
Vasile Seicaru - Galati
Victor Socaciu - Brasov
Nicu Alifantis - Braila
Poesis - Constanta
Flacara Folk 73
Mircea Bodolan - Bucuresti
Radu Gheorghe - Bucuresti
Florian Pittis - Bucuresti
Ducu Bertzi - Bucuresti
Dorin Liviu Zaharia - Bucuresti
Cristian Paturca - Bucuresti
Doru Stanculescu - Bucuresti
Mircea Vintila - Bucuresti
Horia Stoicanu - Bucuresti
Alexandru Zarnescu - Bucuresti
Stefan Hrusca - Ieud
Adrian Ivanitchi - Sighisoara
Vali Serban - Sighisoara
Dinu Olarasu - Resita
Mircea Baniciu - Timisoara, Bucuresti

si lista este cu siguranta incompleta...