Tăcând, ne-am dat deoparte...

Tacand, ne-am dat deoparte
Cu lacrimi furis, ascunse in suflete,
Ne-am ingropat cantecul si dorurile…

Nu am uitat nicicand sa iubim si sa cantam
Dar de acum toate le-am ascuns doar pentru cei ce vor veni,
Caci cei de acum ne vor asa reci si goi.

Nicicand nu am uitat cine suntem si de unde venim,
Dar si asta am pus-o in glotul tarii
Parjolit de focul uitarii…
Si ne urcam iar muntii proprilor noastre visuri,
Uitand de ura ce va biruit firea

Ne recunoastem doar dintr-o privire,
Ne tradeaza ochii ce lasa sa cada o lacrima
In fiecare mormant de frate pierdut…

Ne nastem doar in cei ce au fost si in cei ce vin
Pierduti de parinti si ingropandu-ne frati
Aducem slava lui Dumnezu si cantand, murim...

Murim, asa simplu
Asa cum trecem si pe la voi cateodata,
Sperand sa ne auziti si sa va gasiti dorurile
Dupa care uitati si sa aprindeti lumanarile.

Iar de acum, straini de toti, flamanzi dupa timpul infint...
In goana noastra nebuna dupa vant,
Va plangem si pe voi in ceas tacut,
La fel ca pe un frate ce-am pierdut…

Cu mintile intregi ramase cand prapadul firea si-a intins,
De-i moarte noaptea care va sa vie, zambiti macar acum…

Ca voi sa nu platiti...unul de-al nostru moare!

Si asa in Lumi diferite o ducem,
Prapastia ce ati pus-o intre Noi...
Ingenunchind ne alungam durerea
Parinte Sfinte lasa-ne deoparte...
Ne vom intoarce chiar si tacand din moarte,
Noi…

Poezia "Tăcând ne-am dat deoparte" este scrisa de mine si este dedicata fratelui meu Radu-Constantin Vurtejanu, omorat in noaptea de 9 spre 10 februarie 1994 la varsta de 22 de ani. Crima a fost comisa cu complicitatea mai multor indivizi, printre care si numita Năstase Rodica, angajata la aceea data, in functia de medic-sef al Sectiei nr. 7, din Spitalului Clinic de Psihiatrie Dr. AL. OBREGIA (fost Spitalul nr. 9) din Bucuresti.

Cazul, dupa investigatile Politiei Romane si ale unor ofiteri superiori ai Politiei Regale Suedeze, a fost incadrat ca "moarte suspecta" si declarat inchis de catre Procuratura Romana in anul 1995.

Dr. Năstase Rodica si o parte din criminalii care nu au decedat pana la aceasta data, se afla inca in libertate. Constituiti intr-un grup de actiune cu obiective bine determinate, ei continua sa existe chiar si in viata publica din Romania. Fie ca bunul Dumnezeu sa aiba mila de sufletele lor.

NOTA: ACEST TEXT DORESC SA FIE INTERPRETAT CA O DECLARATIE SI O ACUZATIE PUBLICA, PE CARE O LANSEZ OFICIAL, IN DEPLINATATEA FACULTATILOR MELE MENTALE SI FIZICE, IN ACEST SPATIU, IN DATA DE 4 OCTOMBRIE 2008 !

Restul in curand!

Sau...?