miercuri, 8 octombrie 2008

Usa la stana


Timpul se ascunde intr-un colt si fuge prin locuri stiute numai de el... toate ma imbie sa ma intrec cu el, dar stiu ca voi pierde... Inchid insa, usa stanii si petrec o zi cu gandul la Timp. La timpul meu. Aflu lucruri nespuse de nimeni...

Sunt aproape, aproape de un vis pentru care muncesc de multa, foarte multa vreme. Azi talentatul instrumentist Cristi Gram de la trupa Phoenix mi s-a alaturat si el, intorcand considerabil balanta in favoarea realizarii unei chestiuni ce ma urmareste de atata timp. Nu am sa mai povestesc despre asta acum caci...aproape ca nu am aer in piept. As umple doua pagini. Cu ajutorul lui Dumnezeu se va face si asta. Stiu.

Diana m-a anuntat si ea ca a cedat. Nu se mai alatura noua in spectacolul ce incerc sa il pregatesc pentru iarna. La fel si Cristian, raman singurul dintr-o formula ce a reusit sa bucure pe multi. Insa exista un pret in toate. De fapt atunci cand esti pregatit pentru munca asta intelegi imediat, insa uneori este mai greu sa accepti. De aici si taraganarile lor nesfarsite, ezitarile si...restul. Oricum le pastrez o amintire frumoasa tuturor celor care m-au ajutat sa ridic "CEATA" dar nu ma voi opri aici, pentru ca "CEATA" inseamna mult mai mult decat au inteles cei care au trecut prin ea. Publicul si cei ce au ascultat muzica noastra m-au ajutat sa parcurg experienta cunoasterii si a necesitatii jertfei pentru acest proiect unic in peisajul contemporan.

Sambata noapte pornim cu trupa Hara intr-un eveniment in premiera absoluta pentru noi. Caut in continuare oameni pentru productie, insa...

Este hilar, intr-o lume care se prabuseste sub povara banilor, a creditelor fara nici o acoperire, a bancilor care se dovedesc ( a nu stiu cata oara) un instrument organizat de tocare a banilor, noi avem cumplit de mult de munca, insa nu gasim oameni. Cei intalniti pe drum, se pleaca usor spre starea de "birou" si "lanch-ul" de ora 12.00 sau a tigarilor stinse pe holurile tapate cu mocheta ieftina...

Acum mai mult ca niciodata cand este nevoie de oamanei dinamici, intreprinzatori si dornici de actiune...cei tineri se ascund speriati dupa vicii ieftine iar maturii casca obositi nostalgicii dupa sucul ieftin de pe plajele turcesti de asta vara...

Am construit si amplasat rampa ceea noua la sala, asa ne va fi mai usor la incarcat si transport, am cumparat un super-computer pentru studioul de inregistrari, a sosit si microfonul cel premiat si laudat taman din Austria, constructia noului studio merge bine, inainteaza, insa totusi ceva lipseste. Poate sau adunat anii, poate este doar prea devreme pentru romani, sau poate vorba lui Bacovia ploua prea mult... totul este amortit, izolat si din ce in ce mai sters. Voi incepe probabil sa spun si eu, inevitabilul "asta este"? sau "aveti grija de voi..."?

Inca nu o fac, inca ma bat. Cu cine? Cu mine.

Miercuri trebuie sa realizam intalnirea cu echipa lui C. pentru seria de conferinte din licee, scoli si orfelinate, apoi sa vorbim si cu Puric si echipa lui ca totul sa fie unitar si logic. Si asa este greu de crezut pentru unii ca A INCEPUT!

Joi alerg la calugari, vineri pregatim echipamentul. Sigla inca nu o avem, nici tricourile nici brandul pe case-uri...pe 14 praznuim pe cuvioasa Parascheva, avem hram la biserica noastra, pe 27 urc dealul la sfantul Dimitrie, am reparat franele la una din masini, am pus un cauciuc nou la autospeciala, maturam curtea, adun resurse, trebuie sa ajung la lectiile de canto intrerupte din cauza bolicelelor, ard minutele pe vodafon, schimb placi de sunet de toate marilmile si numele, dau concursuri, sustin castinguri cretine, cumpar fundaluri, escaladez schele, montez lumini, tai mocheta, trag cabluri, ascult, tac, cant, alerg dar mai presus de toate, visez cu ochii larg deschisi. Da, sunt total inadaptat pentru mall-uri, shoping-uri, "pirania", cafenele obosite sau pierdut vremea pe margini! Da mersul la servici zi de zi sunt convins ca altereaza fiinta universale care suntem.
Da socializarea tip MTV, Regie sau PRO TV sunt nocive. Da! a sta inchis intr-un birou te va omora curand. Da, eu sunt unul cu "nevoi speciale" vorba Lianei. Da, da, da.

Ce bine e ca pot inchide usa la stana. Ce bine este ca pot lasa linistit lumea unde vrea sa ramana...! Ce bine ca ma pot gandi la Timp si la bunul Dumnezeu.

Ce bine imi este cu tine Doamne. Sunt eu vrednic de toata Dragostea ta?