vineri, 3 octombrie 2008

Vurtejanu Stage Unit



Munca, drumuri in Bucuresti de turbezi, apoi fuga spre Caracal prin Alexandria, de te uimesti! Descarca, prospectie, apoi cazare cu nabadai, hrana pe fuga, cica sa tii regim...dimineata de data asta frumosul Ford la prima cheie sare cu pistoanele in motorina olteneasca...of, of, of saraca autospeciala de acasa, rezista sarmana? Apoi fuga la locatie!

Este cheia? Nu este cheia! Unde este cheia? Aha, si doamna? Aha, La 11.30? Pai la 12.00 la noi pe contract scrie Inceperea Evenimentului...Aha, a avut nunta azi noapte pana la 5. Da stiu ca este ora 8.00, de aceea am si fugit prin noapte cu Fordul si tot backstage-ul...Sa revin cu un telefon ca sa puteti sa o sculati?..Aha...

OK. Stop! La ora 9.00 noi trebuie sa intram in spatiu. Deci usurel! Spuneti doamnei sefe cu chei multe asa: Tipu' asta trebuie sa intre cu toti ai lui in sala la ora 9! Sar' mana!


Si am intrat. Am luat-o prin cofetarie de la etaj unul si apoi cu liftul de marfa, prin spate, pe la navete, am pupat doua vanzatoare, am sarit peste doua baricade de navete cu 15000 de kg de echipament de scena, pentru care am sacrificat multe parti din noi. Am surs nervos spre paznicul in maieu...si am intrat.

Da-i monteaza, apoi probe, reflectorul cu saiba mov mai sus, se aude? Vesnicul 2 si vesnicul 10, bea o apa minerala si o cafea mica..de ce mica??? Aoleu case-urile in spate, schotch pe cablu de jos, gata incepem!

SPECTACOL!!!

Doamne iti multumesc! Gata spectacol. Multumiri la aplauze, frumos, o fata micuta cu ochii mari, o mana barbateasca stransa in graba, o doamna respectabila ce isi alegea calma complimentele. A fost bine, foarte bine? Foarte bine! Sa mai facem. Cum strangem bani, mai venim. Strangem bani? Strang. Da.
Auuu hai repedeee. Ufff repede! Strangerea ! Repede! De ce repede? Pleaca cheia!!!...iar cheia...? De ce pleaca cheia? Gata a plecat cheia...
Trebuie sa o luam pe scari...Pa ascensor, pa cofetarie amabila, pa paznic in maieu. Ia toate tonele inclusiv cele personale si coboara totul pe scari. Doua etaje luuuuungii...

Ramas bun operatie la discul 4 si juma de intercostal 5...poate la anul...Bine te-ai intors kinetoterapie. Da dom' doctor..iar cu lazile mele, da. Stiu! Acum ma intind, un moment sa achit.

M-a ajutat bunul Dumnezeu sa nu sparg, sa nu uit sau sa pierd ceva. Norocul nostru sa chemat la Caracal, si duduia Cristina (asa o strigau toti, un fel oberstrumfuhrer peste ospatari) Adrian profesorul de liceu, proaspat fan al echipei noastre, si dl.ospatar Nicu un tip exceptional de constincios si de indragostit de munca sa, care m-a anuntat solemn ca nu se poate asa ceva si el nu poate lasa asa o pata pe orasul sau!
Hopa sus in masini, somn pe apucate, ridicat unitatile monetare romanesti de la client pupat pe obraji, promisiuni frumoase, apoi fuga spre Bucuresti, cosmarul poate sa reinceapa.
A doua zi da-i stopuri, audi, si bmw isterizate , barbati ce se poarta ca muierile, doamne ce tind sa eclipseze tot, politie, popor...Autospeciala nu poate fi parcata...oauuu parca s-a lasat un cauciuc, si e plina cu jumatate din instalatia de sunet...fuga la vulcanizare, upsss e Duminica...baga compresorul de rezerva de la bord... ce greu merge, e pe 12 V , las' bine ca merge!
E o nebunie...Devenim comando.

Dar ne place, sau asa simt eu. Am inlocuit mortii, acum suntem mai dinamici, mai calmi...si din pacate mai putini. Insa conturam cum spun batranii un profil profesionist!

De cand am inceput nebunia asta cu productia de evenimente pentru altii si de spectacole pentru noi, luptam doar cu noi. Au disparut, imi spunea si Catalin spre marea mea bucurie, sentimente ca invidia, ura, sau capra vecinului. E un suflu nou desi prevad furtuni grozave, insa am rezistat tradarilor, furiei neputintei celor slabi si cel mai important, noua insine.

Vineri acusica, punem sunet si ne ocupam de catering pentru o lansare de carte absolut grozava la Uniunea Scriitoriilor, in Bucuresti. Din pacate sunt aproape convins ca va trece neobservata. Asta este, sunt nevoit sa accept inca parteneriate...Inca nu gasesc solutia de a prelua un eveniment total. De al produce dupa ideile, solutile si experinta noastra.

Gata scot compresorul, s-a umflat roata. Plecam cu toata echipa sa devenim si dj (mai nou)...intr-o lume din ce in ce mai preocupata sa bifeze evenimente decat sa le parcurga incet, firesc si eventual sa pastreze din el amintiri frumoase.
Insa vina nu este in nici un caz a publicului. El sta orbit la mana sushanistilor si a politicienilor turbati.
Si pe el, Maria Sa Publicul noi il cautam!