18 oct. la Crown Plaza (part. 2)

Intr-un shooting improvizat Catalin si Victor impreuna cu Cvartetul Chorus.

Ioana, vioara intai si conducatoarea excelentului Cvartet Chorus.

Recitalul Cvartetului Chorus

Pyro cu inima


Pyro cu inima si jerbe

Vals boston

Si inevitabile partide "latino"

18 oct. la Crown Plaza (part.1)

Iata-ma si aici...

Cand am repornit ideea de jurnal in mine, dupa ce blogul de pe yahoo mi-a fost spart si schimbate parolele de acces, astfel fiindu-mi imposibil sa il pot continua, am stiut ca voi ajunge si aici...

Aici, in a nu mai avea forta si timp pentru a tine un jurnal fie el si public. Totul se petrece cu o viteza incredibila, stocam deja materiale pentru voi. Insa despre asta poate alta data.

Acum 18 oct. 2008 - Crown Plaza in cocheta sala Primavera.
Echipa ARC ROMANIA: Mara, Catalin, Sorin si Victor, am dus un events dinamic ce parea initial sortit unui imens ghiveci, insa nu a fost asa.

Am deschis cu un "careu de dame". Cvartetul Chorus a inceput programul, condus de inimoasa si talentata Ioana la vioara intai pret de mai bine de doua ore. Ne-am permis apoi un mic shoting improvizat, profitand de prezenta artistului Calin Dumitrescu.

Apoi am sustinut ca Dj trecerea spre una din marile bucurii ale mele. Intalnirea cu maestrul Nicolae Botgros si orchestra Lautarii din Chisinau. Pregatind acest events m-am putut apropia de acest mare instrumentist, de acest artist unic si irepetabil. Modest, extrem de dinamic si de atent la detalii, mi-a destainuit cu amaraciune despre statutul de alergator intre Bucuresti si Chisnau, de ce inseamna sa fi roman dincolo de Prut, de ce inseamna sa nu ai unde sa pui capul jos in tara ta...si multe, multe altele

Am obtinut promisiunea de a ma intoarce cu o echipa de filmare poentru a va dezvalui si voua despre ce duce in spate un artist urias invidiat de toti si totusi atat de singur si de izolat.

Acelasi aer, acelasi discurs punctat de pauze si de priviri sugestive il avea si maestrul Gheorghe Zamfir si maestrul Tudor Gheorghe. Titani ai scenei muzicale insa povara pentru cei ce diriguiesc cultura si "fm-ul" romanesc.

Orchestra Lautarii si maestrul au cantat magnific. Au ridicat oamenii de pe scaune. S-au incins hore, sarbe. Au uitat toti de costume si "staiff", iar la sfarsitul momentului extrem de emotionant sustinut in vioara solo cu Balada lui Porumbescu si Rapsodia Romana a lui Enescu, interpretate unic de maestrul Nicolae...publicul a tasnit in picioare lansand un val coplesitor de emotie. Am auzit acolo din nou durerea poporului roman marcat de un mare artist si de echipa sa. Am reusit intr-un moment de pauza sa studiez si sa fotografiez vioara lui Botgros.

Ce sa va spun? Ca de la soundcheck pana la sfarsitul recitalui, orchestra aproape ca nu a vorbit? Ca acesti oameni maturi ce inteleg nuantarea unei melodii numai din felul in care ii priveste maestrul lor, au zambit si au muncit fericiti de ceea ce fac? Toti absolut ne-au salutat si ne-au privit cu prietenie. Au raspuns politicos si extrem de gentili la orice intrebare tehnica. Sunetistul orchestrei, un adevarat sunetist intalnit dupa multa, multa vreme si-a sustinut artistii tinand mana pe consola mixerului si ajustand fiecare "forte" sau "piano", reusind imensa performanta de a nu trimite nici macar pentru o clipa vreun "fir" de microfonie spre public...

Pot continua la nesfarsit...de la repertoriul bine studiat si atent ales pana la finetea executilor de mare, mare virtuozitate, "Lautarii lui Botgros" au fost o incantare pentru toti.

Apoi au fost momentul dansatorilor ce au animat seara. Personal nu am fost entuziasmat de acest moment, insa publicului a placut. In fine, eu am o mai veche meteahna cu dansatorii romani si de aceea nu am considerat necesar sa comentez. Insa cele doua perechi au reusit sa isi duca misiunea la bun sfarsit, chiar daca au avut si o mica saritura la CD, insa regrupandu-se profesionist au reusit sa incante pe cei prezenti.

Am cantat apoi noi ca DJ si MC sau cum se va mai numi treaba asta pana la urma, artificii si apoi tort, tot cu pyr, una peste alta un events reusit in care chiar daca am pierdut un tweter de inalte din incinta de putere, am reusit sa facem bine tot ceea ce ne-am propus.

Voi posta si cateva fotografii, unele realizate de artistul si prietenul Calin Dumitrescu, partenerul nostru.

Sa ne auzim sanatosi.

Despre moarte, jertfa si iubire

Timpul isi rade in barba. Stie ca va invinge. Mereu se intampla asa. Insa vrea sa para generos...
Alerg, alerg aproape de limite, insa nu le mai simt. Ma intareste vantul ce va aduce neaua curand. Si eroii. Cei ce nu au incetat lupta. Cei care traiesc si lupta. Cu ei, in primul rand.

Spuneam in spotul situl-ui http://www.atelierul.com/ despre toate acestea. Intalnirea cu tine insuti! Mi-au trebuit ani de lupta ca sa ma regasesc. Ca sa inteleg. Abia acum am inceput sa actionez. Unii au ras deja aplicand laconic stampila lui "prea tarziu" sau a lui "merita"?

Nu este prea tarziu! Hristos nu a fost si nu va fi invins! De ce tocmai cei care nu fac mai nimic sunt primii care fug? De ce tocmai ei se tem atat de tare si paralizeaza in momentul in care ar trebui sa actioneze. Sa decida. Sa isi decida soarta. De ce e prost si "aiurea" la cel ce se lupta si incearca si schimba variante si cauta...? Urcati Dealul Mitropoliei zilele acestea si veti intelege. Cautati putinele clipe de liniste ale parintelui Iustin Parvu si veti fi uimiti.
Cautati sa priviti spre maestrii, spre eroi. Spre lumina. Spre asumare. Spre datorie. Spre onoare.

Da. Atunci veti incepe lupta. Atunci intunericul va incepe sa isi ceara drepturile...Sufletul se va indoi si mintea va incepe sa oscileze... Abia atunci lupta cea mare va incepe. Abia atunci prietenii, "amicii", fratii, familia, colegii si toti cei ce va inconjoara acum cu zambet, se vor infatisa asa cum sunt.

Jertfa, onoarea, cuvantul, lupta, nu vor mai parea cuvinte in vant. Vor capata dimensiune, consistenta. veti incepe sa pareti niste ciudati pentru cei din jur. Asa cum au fost toti cei care au inteles. Niste ciudati...
Dar ciudatii astia...

Ganduri de pe drum. Soapte scapate de vantul ce va aduce neaua. Lupta si vei fi liber! Traieste intru Hristos si vei gusta din toate!

Lupta dusa de Actori

Pe o masa, intr-o Facultate, printre zeci de tineri, undeva in Bucurestiul anului 2008, un Actor.

Dan Puric - din serie Intalniri cu Romania

Steinbeck

”Si imi amintesc ca m-am gandit ce pramatie poate fi uneori omul” .

Aceste cuvinte ii apartin lui Ethan Allen Hawley, personajul principal din romanul lui John Steinbeck, « Iarna vrajbei noastre ».

Ethan, sot si tata, lucreaza intr-o bacanie care, pe vremuri, apartinuse parintelui sau, inainte ca acesta sa isi piarda intreaga avere. Desi situatia financiara a familiei sale este destul de subreda, desi este un simplu ‘baiat’ de pravalie in orasul care apartinuse pe vremuri stramosilor sai, Ethan – o persoana cinstita, onesta si cu puternice principii morale, este multumit, deoarece considera ca familia sa are un trai linistit si fericit. In momentul in care realizeaza, insa, ca traieste intr-o iluzie, ca atat sotia cat si cei doi copii sunt nemultumiti de faptul ca sunt saraci, dar mai mult, ca sunt chiar rusinati de numele pe care il poarta, Ethan incepe sa se schimbe.

Diferenta dintre un ‘om bun’ si un ‘om rau’ este data de modurile diferite in care acestia actioneaza in situatii similare, iar distanta dintre bine si rau este uneori atat de mica, incat orice persoana din lumea aceasta poate sa ajunga sa se gandeasca la acelasi lucru ca si Ethan: ”pentru a ajunge Stapanul Muntelui este nevoie sa calci peste capetele oamenilor; odata ajuns Stapanul Muntelui, poti redeveni bun. ”

Cartea laureatului la Premiul Nobel pentru anul 1962 este una dintre cele mai bune lucrari ale sale si reuseste sa isi tina cititorul alert.

In definitiv oricare dintre noi poate fi un Ethan Allen Hawley...

HARA si ARC ROMANIA

Sambata ce a trecut, events cu Hara la Casa Capsa. Nebunie de frumos. Aerul de Transilvania, tinuta, metoda, seriozitate, dinamica, efecte piro. Un show complet!

Desi recitalul incepea abia la miezul noptii, la ora 18.00 totul era montat si Hara incepea sound check-ul. Nimeni nu a comentat, nu s-a tipat, nu s-au facut mistouri, nu s-a pierdut vremea. Am functionat impreuna perfect ca un mecanism bine uns.

Instalatile au functionat perfect, a fost nevoie cam de 3 KW putere pe sunet, trupa a sunat excelent si astfel am primit confirmarea ca se poate realiza tot ceea ce povesteam candva unora din fostii nostrii colaboratori. O trupa daca are tinuta, un recital bine pus la punct si dorinta de a canta, poate sa fie la inaltime in orice fel de eveniment! Din pacate pentru ei nu au putut intelege si nu vor mai avea ocazia de a trai aceasta experienta impreuna cu noi.

Am "incalzit" audienta si am primit felicitari si noi echipa ARC, formata acum doar din Mara Popescu, Sorin Paun, Catalin Stelian si Victor Vurtejanu.

Trupa Hara a sustinut un recital de o ora si jumatate, cu pauza de jumatate de ora in formula:
Sabin Tarabega - Tobe
Marius Astilean - Vioara
Vlad Cretu - Chitara si Voce
Flavius Buzila - Chitara si Voce

Multumesc Hara, trupa ce a venit tocmai de la Cluj si a demonstrat ce inseamna profesionalism, Dragoste de muzica si nu in ultimul rand Credinta! In Bucuresti continua sa domine lalaiala tiganeasca cu pesti, salami, minuni sau emo-trasharii din marele, prea marele intuneric...

MC MUSIC ROMANIA

Astazi (10 oct. 2008) am cumparat o chitara marca Takamine si un cablu Vox, de la firma MC MUSIC srl

Multumesc public si sunt placut impresionat de managerul Calin Ilie si de intreaga sa echipa.

Pe langa sediul si depozitul care arata in sfarsit la standarde adevarate, locuind si in Suedia am o idee despre magazinele de profil din intreaga Europa. Pe langa felul deosebit si elegant de a face afaceri cu instrumente si echipamente muzicale ale acestui domn si a intregii sale echipe. Care stie sa aibe rabdare, stie sa iti puna la dispozitie tot ceea ce ceri fara aberanta expresie "va rog sa nu o acordati ca se strica" sau "alta nu mai avem, e singura" sau atatea aberatii auzite de-a lungul anilor la standurile din magazinul Muzica (Proel, Zapada, Senia, sau alti dubiosi din incinta...) Aici ti se ofera un scaun, un ampliflicator performant, esti servit cu o cafea, cu apa minerala, ti se recomanda produse, ti se da garantie, dar cel mai important mi-se pare sentimentul de siguranta si seriozitate cu care am plecat de acolo!

Este primul magazin profesionist de profil pe care il gasesc dupa vreo 22 de ani de stat pe scena atat ca actor, cat si ca muzicant in Romania. Desi a aparut cumplit de tarziu si la noi in sfarsit...bine ca a aparut!

Piata echipamentelor si a instrumentelor muzicale, are de acum un sprijin serios in Romania prin domnul Calin Ilie. Pe langa comerciant el fiind si un om de muzica si un bun instrumentist.

Ca sa nu existe nici un fel de dubii sau loc de interpretari rautacioase declar public si urmatoarele:

Nu am actiuni la firma MC MUSIC srl, nu am amicitii sau colaborari cu echipa MC MUSIC!

Multumesc Calin Ilie, "Mr. Jackson" si intregii echipe de acolo dar mai ales lui Cristi Gram de la trupa Phoenix, cel care inca odata isi demonstreaza calitatile de artist. Un profesionist care cu generozitate si seriozitate duse la cote pe care le gasesti numai la cei din Neamul Oamenilor, si care ma recomandat personal acestei firme de mare viitor!

Am o noua prietena!

Dupa ani de cautari, de renuntari, de sperante si de lupta. Grea, dura si harsaita...

Dupa ce vechea mea amica credincioasa si sublima insa prea batrana pentru materialul genetic implicat in constructia ciudatului ei suflet...dupa zece ani de lupte si foc a inceput sa dea semne de colaps si reanimarea ei parea o bizarerie pentru toti doctorii in fata carora ne-am prezentat...

In fine nu am sa o mai lungesc, ca am acest talent si nici ea numai are rabdare...

Am o noua prietena! Si mandra in toate cele!!!

Linistita si duioasa, dar si apriga. Arzatoare uneori. Desi inca vorbeste limba materna (japoneza) ne-am inteles perfect de la prima privire ochi in ochi! Caci stie sa iti tintuiasca inima...intr-un fel unic. Mladioasa si cu forme gratioase, ma facut sa nu mai vad dincolo de ea. Am lasat trecutul in urma, toate vechile legaturi au fost date uitarii...si viitorul impreuna cu ea a tasnit rapid din inimile amandorura.

Pe ea am cautat-o! Stiu ca ea este. Dar m-am temut si am ezitat si am facut mofturi, si am strans din dinti cand altii radeau de neputintele mele. Si am tras de timp, si m-am tot codit...caci tot nu imi nu vine a crede ca noua mea prietena ma asteptat atata amar de ani!

Fratilor, dragi prieteni, luptati sa va atingeti telurile, visurile. Luptati chiar si dincolo de absurd. De sfarsitul puterilor omenesti caci puterea lui Dumnezeu este nesfarsita! De acum nu mai bat campul cu un placaj drept scut. De acum am o noua aliata, o noua prietena. Iubesc!

Numele ei?

TAKAMINE! Auziti voi ce frumos suna?

TAKAMINE.
Suna bine si silabisit. Incercati:

TA-KA-MI-NE. Perfect. E perfecta!

Taka mine...TAKAMINE! A mine, a tine esti tu TAKAMINE!

Curand si fotografii de la nunta!

Casa de piatra sa aveti! Ca noi va cantam.

Curaj!

TA KA MINE! TAKAMINE!

Multumesc Doamne Dumnezeule ca nu mai sunt singur la lupta!

Expeditia din satul de pescari

Am ramas dator cu publicarea unor fotografii din expeditia de asta vara din satul de pescari. Veti regasi imagini cu marea, cu tabara noastra, cu cateva incercari de fotografie artistica esuate deoarece sculele au ramas, la fotograful nostru care a ramas pe drum...In fine, sper sa va bucure si sa va incalzeasca si pe voi acum la sfarsitul toamnei.

Am fost atat de emotionat la aparitia delfiniilor sositi atat de aproape de mal, incat am uitat sa declansez. Se mai zareste o mica bucata de dorsala spargand linistea marii. Incerca prin orice mijloace sa ne alunge...Inca rezistam. Afara din tara nu ne mai pot da. Stop! Gataaa am dat de icre, hamsii, mamaliga cu mujdei si de un ospatar ce stie sa te imbie la bucate! In perioada cat am poposit in Neptun nu am incetat sa ne uimim. Aici portretele cu Ceausescu expuse langa Eminescu, Stefan cel Mare si Sfant si VladTepes. Biserica in parcul de distractii...ceva o fi... Catalin in putinele sale momente cand nu alearga pe drum. Am putut sa ne jucam cu camera si la lumina felinarelor.

Prima oara la mare. Si chitara si cort, saci de dormit, Oauu! Sorinel a stat bine pe picioare. "Gratarul de la Crucea alba" construite ambele, in ultima seara a baietilor din grupul celor 35 de moldoveni. De la stanga la dreapta Nicu, Victor, hmm am uitat, Razvan, iar Razvan si iar am uitat. Insa toti niste tipi de toata isprava!

Incercari la lumina de felinar. Foto Catalin.

Vizita nocturna in Neptun ne uimeste in continuare. Cristian blocat in fata preturilor...

Am primit vreo 3 sau 4 serii de oaspeti in tabara noastra. Aici Ancuta si Nelu Moldovan.

O parte din tabara pazita bine de Cristian.

Alt look! Palaria ce a facut furori si ceva reflexii in ochelari.

Haide la mare iubito. Nu ai nevoie de nimic. Nu poti?...oke. Cristian si primele telefoane in noapte.

De data asta cu fetele din grupul celor 35 de tineri.Nu imi mai aduc aminte de numele tuturor fetelor din cauza emotiiilor...si de aceea le voi pastra in gand. Erau totusi 7. Cifra magica...

Sfarsitul de vara ma gasit pe malul marii mai bucuros ca niciodata. De aici am plonjat direct pe esplanada Operei, in balamucul bucurestean. In spate luminile micii comunitati din satul de pescari.

Usa la stana

Timpul se ascunde intr-un colt si fuge prin locuri stiute numai de el... toate ma imbie sa ma intrec cu el, dar stiu ca voi pierde... Inchid insa, usa stanii si petrec o zi cu gandul la Timp. La timpul meu. Aflu lucruri nespuse de nimeni...

Sunt aproape, aproape de un vis pentru care muncesc de multa, foarte multa vreme. Azi talentatul instrumentist Cristi Gram de la trupa Phoenix mi s-a alaturat si el, intorcand considerabil balanta in favoarea realizarii unei chestiuni ce ma urmareste de atata timp. Nu am sa mai povestesc despre asta acum caci...aproape ca nu am aer in piept. As umple doua pagini. Cu ajutorul lui Dumnezeu se va face si asta. Stiu.

Diana m-a anuntat si ea ca a cedat. Nu se mai alatura noua in spectacolul ce incerc sa il pregatesc pentru iarna. La fel si Cristian, raman singurul dintr-o formula ce a reusit sa bucure pe multi. Insa exista un pret in toate. De fapt atunci cand esti pregatit pentru munca asta intelegi imediat, insa uneori este mai greu sa accepti. De aici si taraganarile lor nesfarsite, ezitarile si...restul. Oricum le pastrez o amintire frumoasa tuturor celor care m-au ajutat sa ridic "CEATA" dar nu ma voi opri aici, pentru ca "CEATA" inseamna mult mai mult decat au inteles cei care au trecut prin ea. Publicul si cei ce au ascultat muzica noastra m-au ajutat sa parcurg experienta cunoasterii si a necesitatii jertfei pentru acest proiect unic in peisajul contemporan.

Sambata noapte pornim cu trupa Hara intr-un eveniment in premiera absoluta pentru noi. Caut in continuare oameni pentru productie, insa...

Este hilar, intr-o lume care se prabuseste sub povara banilor, a creditelor fara nici o acoperire, a bancilor care se dovedesc ( a nu stiu cata oara) un instrument organizat de tocare a banilor, noi avem cumplit de mult de munca, insa nu gasim oameni. Cei intalniti pe drum, se pleaca usor spre starea de "birou" si "lanch-ul" de ora 12.00 sau a tigarilor stinse pe holurile tapate cu mocheta ieftina...

Acum mai mult ca niciodata cand este nevoie de oamanei dinamici, intreprinzatori si dornici de actiune...cei tineri se ascund speriati dupa vicii ieftine iar maturii casca obositi nostalgicii dupa sucul ieftin de pe plajele turcesti de asta vara...

Am construit si amplasat rampa ceea noua la sala, asa ne va fi mai usor la incarcat si transport, am cumparat un super-computer pentru studioul de inregistrari, a sosit si microfonul cel premiat si laudat taman din Austria, constructia noului studio merge bine, inainteaza, insa totusi ceva lipseste. Poate sau adunat anii, poate este doar prea devreme pentru romani, sau poate vorba lui Bacovia ploua prea mult... totul este amortit, izolat si din ce in ce mai sters. Voi incepe probabil sa spun si eu, inevitabilul "asta este"? sau "aveti grija de voi..."?

Inca nu o fac, inca ma bat. Cu cine? Cu mine.

Miercuri trebuie sa realizam intalnirea cu echipa lui C. pentru seria de conferinte din licee, scoli si orfelinate, apoi sa vorbim si cu Puric si echipa lui ca totul sa fie unitar si logic. Si asa este greu de crezut pentru unii ca A INCEPUT!

Joi alerg la calugari, vineri pregatim echipamentul. Sigla inca nu o avem, nici tricourile nici brandul pe case-uri...pe 14 praznuim pe cuvioasa Parascheva, avem hram la biserica noastra, pe 27 urc dealul la sfantul Dimitrie, am reparat franele la una din masini, am pus un cauciuc nou la autospeciala, maturam curtea, adun resurse, trebuie sa ajung la lectiile de canto intrerupte din cauza bolicelelor, ard minutele pe vodafon, schimb placi de sunet de toate marilmile si numele, dau concursuri, sustin castinguri cretine, cumpar fundaluri, escaladez schele, montez lumini, tai mocheta, trag cabluri, ascult, tac, cant, alerg dar mai presus de toate, visez cu ochii larg deschisi. Da, sunt total inadaptat pentru mall-uri, shoping-uri, "pirania", cafenele obosite sau pierdut vremea pe margini! Da mersul la servici zi de zi sunt convins ca altereaza fiinta universale care suntem.

Da socializarea tip MTV, Regie sau PRO TV sunt nocive. Da! a sta inchis intr-un birou te va omora curand. Da, eu sunt unul cu "nevoi speciale" vorba Lianei. Da, da, da.

Ce bine e ca pot inchide usa la stana. Ce bine este ca pot lasa linistit lumea unde vrea sa ramana...! Ce bine ca ma pot gandi la Timp si la bunul Dumnezeu.

Ce bine imi este cu tine Doamne. Sunt eu vrednic de toata Dragostea ta?

Logo-ul pentru VSU s.r.l.

Cautam solutii pentru logo-ul noii firme de productie intitulate VURTEJANU STAGE UNIT srl

Suntem insa destul de blocati, neavand concursul vreunui artist grafic, webdesigner, etc.
Va cer sprijinul in a perfectiona sau construi o alta varianta mai buna.

VSU s.r.l. are ca obiect de activitate productii audio-video, organizari de spectacole si evenimente culturale, editarea de CD-uri si inchirieri echipamente de scena si studio.

ei? ce parere aveti?

Din furtuni...

Ei sunt cei treizeci si cinci de copii cu care m-am legat in furtuna din vara lui 2008 in satul de pescari.

Am invatat impreuna sa ne organizam tabara, sa preparam hrana, sa aprindem focul, sa facem plantoane, am cantat impreuna, am spus poezii si monoloage, am teologisit pe malul marii, am ras si de zadarnicia unora de a ne sicana cu orice pret, am baut groazav de mult ceai si am realizat impreuna cum poate Romania sa renasca.

Muncind impreuna, cu Credinta, Nadejde si Dragoste!

Stiu ca de cativa dintre ei, veti mai auzi cu siguranta. Proiectul Cultura in Natura isi demonstreaza valabilitatea!

Astia eram toti, inainte de plecarea lor catre casa in sfarsitul de vara al lui 2008.

Curaj Tinerete!

Ce-i datorez eu lui Hristos

Exista in ritualul iudaic o rugaciune alcatuita dintr-un sirag de multumiri aduse lui Dumnezeu pentru toate binefacerile harazite poporului Sau Israel. Ca refren ori stih intercalat dupa fiecare dar pomenit figureaza vorbele dai lanu, ce se talmacesc de ajuns noua.

De n-ar fi decat ca Domnul ne-a scos din pamantul Egiptului, destul ar fi spre a-l binecuvanta si a-i aduce slava.

De n-ar fi facut decat ca a prefacut marea in uscat, destul e spre a-l blagoslovi si a nu inceta sa-i multumim.
De n-ar fi decat ca ne-a hranit in pustie...
Si asa mai departe.

Fiecare fapta a divinitatii, fiecare minune ajunge spre a starni recunostinta norodului si a-i provoca exclamatia: dai lanu! Tot astfel, orice evreu trecut prin sfanta Taina a Botezului, caruia Domnul i S-a revelat si care, acum, se numara printre "iudeii care au crezut in El " poate de asemenea striga: de ajuns facut-ai Hristoase Dumnezeule pentru mine!

Pentru a fi desprins solzii care-mi acopereau ochii, iti multumesc din toata inima, din tot sufletul, din tot cugetul si toata virtutea mea.

Doar atat de ai fi facut dupa ce ai luat aminte la mine, cu vrednicie si cu dreptate este sa strig cu lacrimi: dai li!

Pentru a-mi fi dat putinta sa-mi cunosc propria pacatosenie, nimicnicie si ticalosie, Iti aduc laude si multumiri, si de s-ar margini doar la atata darul facut mie, tot prea destul e ca sa repet: dai li!

Pentru a-mi fi ingaduit sa Te pot ruga, sa Te iubesc si sa ma inchin tie - de ajuns, prea de ajuns ca sa binecuvantez Sfant Numele Tau.

Pentru a fi sadit in mine nadejdea iertarii si a fi inceput sa intrezaresc putinta mantuirii - fii, Doamne, preamarit!

Pentru a-mi fi dat indrazneala sa concep stabilirea unor relatii de tip eu-tu cu Tine, Domnul si Dumnezeul meu, ma minunez si nepricepandu-ma a spune altceva, strig: dai li!
Si tot asa fiindca de acum ma pot inchipui printre acei carora le-ai grait:

"Daca veti ramane cu cuvantul Meu, sunteti cu adevarat ucenici ai Mei. Si veti cunoaste Adevarul, iar Adevarul va va face liberi." (Ioan 8, 31-32).

Nicolae Steinhardt

Scrisoare de la Tata - part. 2

Draga Victor,
Tack kare om they sjalv i allla fall! Supa creatiei exista ca o stare a posibilitatilor.

Zaharul in apa - in aceiasi stare invizibila pana cand, se intampla ceva...
Si altceva..
Noi creem sentimente.

In sfera posibilitatilor de creatie, noi plasam O IMAGINE A SENTIMENTULUI.
O CANTITATE DE ENERGIE SUFICIENTA PENTRU A PERMITE MANIFESTAREA UNEI NOI POSIBILITATI.
Totusi cheia acestui sistem este reprezentata de faptul ca Dumnezeu ne ofera in schimb, exact ce sugera imaginea unde ne-am plasat atentia...
Atunci cand NU VREM CEVA aceasta fiind o emotie bazata pe frica, lipsa de privire de ansamblu sau lipsa de informatii esentiale - Frica noastra alimenteaza de fapt

MANIFESTAREA A CEEA CE SUSTINEM CA NU DORIM!

----------------

"L" te sfatuieste sa-ti cureti computerul de toate persoanele in viata. Si eu zic si... mintea. Traieste si pastreaza-l pe Dumnezeu si spune: Doamne atat am putut sa fac.

Fereste-te de cele rele in zilele ce vor urma si sa vii pe la noi un timp.

Sunt in continuare unde stii acum...De tine mai stie aici si...

----------------

Eu cred ca faci multe, multe greseli. Fara suparare. Doar un cuvant: Naivitatea, sau a fii candid (adica lipsit de informatie - bineinteles nu din vina personala) poate fii o crima nevinovata catre sine insusi!

----------------

Un sistem nu POATE, e imposibil a fii observat CAT TIMP ESTI in SISTEM (Tara!!! loc de dat cu capul, oras, titulescu, floreasca, etc...)

Cu toate conferintele, colindele, spectacolele si prezentarile, tale in fata unor bosorogi ca mine care nu mai au nimic de pierdut...
Adu-ti aminte sau popular vorbind, fiind suit intr-un vehicul (tren, etc) in care crezi ca mergi spre bine, nu poti sa-ti dai seama daca ai pornit sau de directie, viteza, sens si chestii de astea, daca se misca trenul vecin.

Numai ti se pare...

----------------

Daca te razgandesti si te gandesti putin ca si eu vreau SA TRAIESTI - esti invitatul nostru si al lui S.O. sa pleci impreuna cu noi fie ACUM, fie pe 6 nov. in Suedia sau in Germania. Si bineinteles oricand.

Tack kare om dig sjalv...

Tata care te iubeste

NOTA mea:

1. Tancul din foto, nu apartine familiei noastre. E inchiriat doar.

2. "Tack kare om they sjalv i allla fall" se poate traduce ca: Sa nu mai ai incredere in oameni.

Nume de cod LAURENTIU...

In cadrul emisiunii 100% (Realitatea TV), de luni seara, moderatorul Robert Turcescu a dezbatut alaturi de invitatii sai, Mircea Dinescu si Neculai Constantin Munteanu, problema colaborarii lui C-tin Balaceanu Stolnici cu Securitatea.

Mircea Dinescu a declarat ca din documentele existente la CNSAS rezulta ca Balaceanu Stolnici chiar s-a autopropus Securitatii pentru colaborare. Stolnici a trimis o scrisoare Securitatii in care prezenta ce avantaje ar putea aduce el ca turnator, cum ar trebui intensificate relatiile cu strainatatea pentru ca in final sa spuna ca locul Anei Aslan la Institutul de Geriatrie (unde lucra) nu putea fi ocupat decat de o personalitate ca el.Pentru colaboarea sa cu organele de securitate Balaceanu Stolnici ar fi primit zeci de mii de lei, Neculai Munteanu amintind un astfel de caz cand cunoscutul academician a primit suma de 16 mii de lei.

Dinescu mai spune ca dosarul de colaborator al Securitatii al lui Stolnici nu a fost trimis CNSAS pe cand acesta era inca implicat in viata politica deoarce era trecut la "Siguranta nationala". Robert Turcescu a prezentat in cadrul emisiunii dovezile clare ale implicarii lui Stolnici in actiunile intreprinse de Securitate impotriva lui Vlad Georgescu, directorul din anii 1980 al postului de radio Europa Libera. Vlad Georgescu a murit ulterior in mod foarte suspect in urma unui cancer galopant. In informarile trimise Securitatii de catre Balaceanu Stolnici sub numele de cod "Laurentiu" apare si schema casei de la Munchen a lui Vlad Georgescu. Documentele sunt reporduse in facsimil si in editia de marti a ziarului Cotidianul. Cunoscutul realizator de radio, Constantin Neculai Munteanu, a explicat cum s-a infiltrat Balaceanu Stolnici printre membrii diasporei si cum a aflat ulterior despre informarile trimise de acesta

Articol preluat de pe HotNews.ro si scris de Ionut Baias

Pentru conformitate:

http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-Radio_TV-2048837-Mircea_Dinescu__Balaceanu_Stolnici_s_a_autopropus_pentru_colaborare_cu_Securitatea.htm

www.actoru.ro

Vor reusi sa taie toate florile insa nu vor opri venirea primaverii

Voi publica in continuare cu ajutorul lui Dumnezeu, o serie de articole ce se adreseaza celor ce au aflat ca suntem in razboi. Ca intunericul exista intr-o permanenta si vesnica stare de lupta importriva Luminii.

Sunt perfect constient de ce va urma. Curand!

De aceea avertizez public inca odata pentru a nu mai lasa loc de interpretari (vezi art. "Scrisoare de la Tata") multimea "anonimilor" ce bantuie prin viata mea, a celor ce spun ca public articole ale altora...ca lucrurile evolueaza rapid. Ca ceea ce pare a fi o infrangere, in alt plan se cheama Iluminare. Ca uneori "munca lor la ordin" cocheteaza mai tot timpul cu tradarea si furtul!

In familia mea, oamenii au fost inchisi in puscarie pentru ca si-au facut doar datoria.

In familia mea, oamenii au fost dati afara de la locurile de munca, doar pentru ca si-au facut datoria.

In familia mea, oamenii au fost umiliti public, doar pentru ca si-au facut datoria.

Eu am fost arestat si inchis in anul 1989 doar pentru ca imi serveam patria si imi faceam datoria. Nu suntem mai presus de nimeni sunt oameni care au suferit inzecit mai mult, insa de aici pana a sfarsi impuscati in asa zise revolutii, alergati de mineri pe strazile Bucurestiului, aminintati si dati afara de la locurile de munca castigate prin concursuri publice; trimisi prin spitale de psihiatrie, sparte si devastate domiciilile, amenintati cu accidente tip "ai sa paralizezi", "o sa iti violam nevasta", "te vom face de rusine peste tot", "te dam afara".

Cu incercari de corupere si tehnici de interceptare gen "uite semneaza o cerere de adeziune catre serviciul de informatii si toate se vor opri aici" si lista poate continua, este cale tare lunga!

Am avut langa mine oameni care au ajuns foarte aproape de inima si sufletul meu. Atat de aproape ca atunci cand situatia a cerut-o, am abandonat tot si i-am urmat. Si am murit.

Prin marea Dragoste a lui Dumnezeu am reusit sa ma intorc. Si i-am revazut. Pe aproape toti.

Intre timp unii au fost desconspirati, altii inca nu...Ce aveau toti in comun? Stapanul pe care il slujeau!

Tatal meu imi spune ca sunt naiv si fac greseli. Asa este. Sunt inca un mare naiv si inca gresesc enorm. Dar am si cateva atu-uri. Unul dintre ele este acela ca nu mai sunt singur! In Romania care traieste, Adevarul a inceput sa se rosteasca public. El se aude din ce in ce mai tare. De aceea recomand celor care vor sa inteleaga cate ceva din ceea ce va urma, sa parcurga cu rabdare urmatoarea bibliografie:

Sfanta Scriptura

Gregg Braden - Efectul Isaia

Legea Michelson-Morley

Teoria Sistemelor

Nicolae Steinhard, Savatie Bastavoi, Paisie Aghioritul, Osho

Unuia caruia i-au fost furate toate nu prea mai are ce pierde. Succes si nu va temeti!

"Ca si la Botezul Domnului, in botezul oricarui crestin se deschide cerul, se deschide campul intelegerii duhovnicesti a sensurilor existentei." (Constantin Galeriu: Jertfa si rascumparare).

Credinta Nadejde si Dragoste!

Tăcând, ne-am dat deoparte...

Tacand, ne-am dat deoparte
Cu lacrimi furis, ascunse in suflete,
Ne-am ingropat cantecul si dorurile…

Nu am uitat nicicand sa iubim si sa cantam
Dar de acum toate le-am ascuns doar pentru cei ce vor veni,
Caci cei de acum ne vor asa reci si goi.

Nicicand nu am uitat cine suntem si de unde venim,
Dar si asta am pus-o in glotul tarii
Parjolit de focul uitarii…
Si ne urcam iar muntii proprilor noastre visuri,
Uitand de ura ce va biruit firea

Ne recunoastem doar dintr-o privire,
Ne tradeaza ochii ce lasa sa cada o lacrima
In fiecare mormant de frate pierdut…

Ne nastem doar in cei ce au fost si in cei ce vin
Pierduti de parinti si ingropandu-ne frati
Aducem slava lui Dumnezu si cantand, murim...

Murim, asa simplu
Asa cum trecem si pe la voi cateodata,
Sperand sa ne auziti si sa va gasiti dorurile
Dupa care uitati si sa aprindeti lumanarile.

Iar de acum, straini de toti, flamanzi dupa timpul infint...
In goana noastra nebuna dupa vant,
Va plangem si pe voi in ceas tacut,
La fel ca pe un frate ce-am pierdut…

Cu mintile intregi ramase cand prapadul firea si-a intins,
De-i moarte noaptea care va sa vie, zambiti macar acum…

Ca voi sa nu platiti...unul de-al nostru moare!

Si asa in Lumi diferite o ducem,
Prapastia ce ati pus-o intre Noi...
Ingenunchind ne alungam durerea
Parinte Sfinte lasa-ne deoparte...
Ne vom intoarce chiar si tacand din moarte,
Noi…

Poezia "Tăcând ne-am dat deoparte" este scrisa de mine si este dedicata fratelui meu Radu-Constantin Vurtejanu, omorat in noaptea de 9 spre 10 februarie 1994 la varsta de 22 de ani. Crima a fost comisa cu complicitatea mai multor indivizi, printre care si numita Năstase Rodica, angajata la aceea data, in functia de medic-sef al Sectiei nr. 7, din Spitalului Clinic de Psihiatrie Dr. AL. OBREGIA (fost Spitalul nr. 9) din Bucuresti.

Cazul, dupa investigatile Politiei Romane si ale unor ofiteri superiori ai Politiei Regale Suedeze, a fost incadrat ca "moarte suspecta" si declarat inchis de catre Procuratura Romana in anul 1995.

Dr. Năstase Rodica si o parte din criminalii care nu au decedat pana la aceasta data, se afla inca in libertate. Constituiti intr-un grup de actiune cu obiective bine determinate, ei continua sa existe chiar si in viata publica din Romania. Fie ca bunul Dumnezeu sa aiba mila de sufletele lor.

NOTA: ACEST TEXT DORESC SA FIE INTERPRETAT CA O DECLARATIE SI O ACUZATIE PUBLICA, PE CARE O LANSEZ OFICIAL, IN DEPLINATATEA FACULTATILOR MELE MENTALE SI FIZICE, IN ACEST SPATIU, IN DATA DE 4 OCTOMBRIE 2008 !

Restul in curand!

Sau...?

Bine ai venit Catalin!

Intai i-am vazut ochii si vesnicul zambet de pe chip. Aproape ca nu i se dezlipeste de acolo nici cand este furios. Caci este furios si tanar. Cumplit de tanar si de talentat.

In nebunia acelui proiect unde ne-am intalnit, am stiut imediat ca este unul din Neam. Se postase masiv ocupand ca si mine jumatate din cabina de costume a unei pseudofirme de productie esuata lamentabil sub numele de "tandem film", cu tot cu zambetul lui si acel...nu's cum sa ii zic pe nume...dorinta de a explora, de a cunoaste, de a a parcurge experiente vii si adevarate, dar totusi calculat si atent la detali.

Nu asteapta sa termini fraza ca si pornit la actiune, lasandu-te sa te minunezi singur de viteza ce o poate imprima corpului sau. Acesta viteza de actiune ii sunt si prieten si dusman, intr-un ciudat amalgam greu de manageriat de proprile sperante si asteptari. Aceasta viteza de actiune nu l-a lasat sa astepte terminarea facultatii, este inca student, ca sa ii conduca pasii spre celebritate!

Sunt multi actori care si-ar dori in portofoliu atatea aparitii publice, cate a realizat cu talent si umor, tanarul student al Maiei. Ca joaca fotbal in echipa antrenata de Vladoiu la TV, ca este Bobo Chiriac de la Prima TV, sau luptatorul de wrestling (pe rotile!!!) din reclama Don Cafe, ati vazut cu totii. Toate palesc insa in fata starii de lumina interioara ce il caluzeste.

Intelege, simte, decantand cu grija si punand umarul la greu, in locuri de care unii nici nu stiu ca mai exista sub soare. Alearga sutinut intre urbea natala si capitala, intre plaja din satul de pescari si platourile televiziunilor, avand o armata de oameni de care are grija. De la montat Windows-uri, la ora la care le ajunge trenul in gara, are toate calitatile unui viitor lider. Se intretine si intretine pe altii ca un barbat adevarat

Simte fara sa apuci sa rostesti cuvinte. Formulele de politete "Doamna, domnule, buna ziua, va multumesc", i-au fost implantate odata pentru totdeauna.

De anul acesta, viteza lui de a cunoaste, l-a adus si in lumea mea. S-a alaturat echipei noastre, firesc si elegant, acoperind o zona de actiune extrem de mare.

Este actor dar si asistent de productie, expert IT & GSM, traducator din limba engleza, consultant tehnic, om de teren si de actiune (am scos impreuna 35 de copii la mare din furtuna de asta vara) este un teribil consumator de muzica de calitate, stie sa aibe un zambet si o vorba buna in plin dezastru tehnic si psihic, este de o generozitate si de o politete ce ii asigura un confort moral fascinant.

De o forta interioara ce isi are originile in temeinicele sale experiente culturale, inzestrat cu un suflet cald si mare ce va reusi sa dezghete generatia sa in lupta de a gasi Calea; la cei numai 21 de ani ai sai Catalin Ionut Stelian din Fetesti, a inceput sa isi anunte numele in marele Neam al Oamenilor!

Doar atît, un trecător....

Stînd, cîndva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte,

Din oracole ceţoase, cărţi cu tîlc tulburător,

Piroteam, uitînd de toate, cînd deodată-aud cum bate,

Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor.

,,E vreun trecător – gîndit-am – şi-a bătut întîmplător.

Doar atît, un trecător" . . . . . .

Traducere de Mihu Dragomir (din vol. Poezii şi poeme, Ed. Tin. Buc. 1963)

Vurtejanu Stage Unit

Munca, drumuri in Bucuresti de turbezi, apoi fuga spre Caracal prin Alexandria, de te uimesti! Descarca, prospectie, apoi cazare cu nabadai, hrana pe fuga, cica sa tii regim...dimineata de data asta frumosul Ford la prima cheie sare cu pistoanele in motorina olteneasca...of, of, of saraca autospeciala de acasa, rezista sarmana? Apoi fuga la locatie!

Este cheia? Nu este cheia! Unde este cheia? Aha, si doamna? Aha, La 11.30? Pai la 12.00 la noi pe contract scrie Inceperea Evenimentului...Aha, a avut nunta azi noapte pana la 5. Da stiu ca este ora 8.00, de aceea am si fugit prin noapte cu Fordul si tot backstage-ul...Sa revin cu un telefon ca sa puteti sa o sculati?..Aha...

OK. Stop! La ora 9.00 noi trebuie sa intram in spatiu. Deci usurel! Spuneti doamnei sefe cu chei multe asa: Tipu' asta trebuie sa intre cu toti ai lui in sala la ora 9! Sar' mana!

Si am intrat. Am luat-o prin cofetarie de la etaj unul si apoi cu liftul de marfa, prin spate, pe la navete, am pupat doua vanzatoare, am sarit peste doua baricade de navete cu 15000 de kg de echipament de scena, pentru care am sacrificat multe parti din noi. Am surs nervos spre paznicul in maieu...si am intrat.

Da-i monteaza, apoi probe, reflectorul cu saiba mov mai sus, se aude? Vesnicul 2 si vesnicul 10, bea o apa minerala si o cafea mica..de ce mica??? Aoleu case-urile in spate, schotch pe cablu de jos, gata incepem!

SPECTACOL!!!

Doamne iti multumesc! Gata spectacol. Multumiri la aplauze, frumos, o fata micuta cu ochii mari, o mana barbateasca stransa in graba, o doamna respectabila ce isi alegea calma complimentele. A fost bine, foarte bine? Foarte bine! Sa mai facem. Cum strangem bani, mai venim. Strangem bani? Strang. Da.
Auuu hai repedeee. Ufff repede! Strangerea ! Repede! De ce repede? Pleaca cheia!!!...iar cheia...? De ce pleaca cheia? Gata a plecat cheia...
Trebuie sa o luam pe scari...Pa ascensor, pa cofetarie amabila, pa paznic in maieu. Ia toate tonele inclusiv cele personale si coboara totul pe scari. Doua etaje luuuuungii...

Ramas bun operatie la discul 4 si juma de intercostal 5...poate la anul...Bine te-ai intors kinetoterapie. Da dom' doctor..iar cu lazile mele, da. Stiu! Acum ma intind, un moment sa achit.

M-a ajutat bunul Dumnezeu sa nu sparg, sa nu uit sau sa pierd ceva. Norocul nostru sa chemat la Caracal, si duduia Cristina (asa o strigau toti, un fel oberstrumfuhrer peste ospatari) Adrian profesorul de liceu, proaspat fan al echipei noastre, si dl.ospatar Nicu un tip exceptional de constincios si de indragostit de munca sa, care m-a anuntat solemn ca nu se poate asa ceva si el nu poate lasa asa o pata pe orasul sau!
Hopa sus in masini, somn pe apucate, ridicat unitatile monetare romanesti de la client pupat pe obraji, promisiuni frumoase, apoi fuga spre Bucuresti, cosmarul poate sa reinceapa.
A doua zi da-i stopuri, audi, si bmw isterizate , barbati ce se poarta ca muierile, doamne ce tind sa eclipseze tot, politie, popor...Autospeciala nu poate fi parcata...oauuu parca s-a lasat un cauciuc, si e plina cu jumatate din instalatia de sunet...fuga la vulcanizare, upsss e Duminica...baga compresorul de rezerva de la bord... ce greu merge, e pe 12 V , las' bine ca merge!
E o nebunie...Devenim comando.

Dar ne place, sau asa simt eu. Am inlocuit mortii, acum suntem mai dinamici, mai calmi...si din pacate mai putini. Insa conturam cum spun batranii un profil profesionist!

De cand am inceput nebunia asta cu productia de evenimente pentru altii si de spectacole pentru noi, luptam doar cu noi. Au disparut, imi spunea si Catalin spre marea mea bucurie, sentimente ca invidia, ura, sau capra vecinului. E un suflu nou desi prevad furtuni grozave, insa am rezistat tradarilor, furiei neputintei celor slabi si cel mai important, noua insine.

Vineri acusica, punem sunet si ne ocupam de catering pentru o lansare de carte absolut grozava la Uniunea Scriitoriilor, in Bucuresti. Din pacate sunt aproape convins ca va trece neobservata. Asta este, sunt nevoit sa accept inca parteneriate...Inca nu gasesc solutia de a prelua un eveniment total. De al produce dupa ideile, solutile si experinta noastra.

Gata scot compresorul, s-a umflat roata. Plecam cu toata echipa sa devenim si dj (mai nou)...intr-o lume din ce in ce mai preocupata sa bifeze evenimente decat sa le parcurga incet, firesc si eventual sa pastreze din el amintiri frumoase.
Insa vina nu este in nici un caz a publicului. El sta orbit la mana sushanistilor si a politicienilor turbati.

Si pe el, Maria Sa Publicul noi il cautam!

Intalnire cu parintele Paisie (part.1)

Parinte, ce vrea Dumnezeu de la noi ?
- Dumnezeu vrea de la noi bunavointa noastra, dispozitia noastra cea buna, pe care sa o manifestam fie si prin putina noastra nevointa mai inimoasa si prin simtamântul pacatoseniei noastre. Pe toate celelalte le va da El în viata duhovniceasca nu e trebuinta de brate solide. Sa ne nevoim cu smerenie, sa cerem mila lui Dumnezeu si sa-I fim recunoscatori în toate. Cel care se preda pe sine în mâinile lui Dumnezeu fara nici un plan al sau, trece în planul lui Dumnezeu. Cu cât omul este remorcat dupa sine, ramâne în urma; nu înainteaza duhovniceste, pentru ca împiedica mila lui Dumnezeu. Ca sa sporeasca e trebuinta de multa încredere în Dumnezeu.

Parinte, simt o nesiguranta, un stres.
- Asigura-te, bre copilasule, în Dumnezeu. Stii numai de asigurarea masinii? Asigurarea lui Dumnezeu nu o stii? Fa-ti cruce si, înainte de a face orice, spune: „Hristoase al meu, Maica Domnului, ajuta-ma!". Exista asigurare mai mare decât încrederea în Dumnezeu? Atunci când omul se încredinteaza pe sine lui Dumnezeu, primeste mereu de la Dumnezeu benzina „super" si automobilul lui duhovnicesc nu se opreste niciodata; alearga mereu. Cât poti, ia aminte, roaga-te si încredinteaza-te lui Dumnezeu si Acela te va ajuta în orice greutate. Simplifica-ti viata cu încrederea desavârsita în Dumnezeu, ca sa te eliberezi de stres si de neliniste.

Parinte, când mi se spune sa fac ceva, pornesc tot timpul cu o frica si o sovaiala, si în cele din urma, poate din cauza fricii, nu reusesc sa fac lucrul asa cum trebuie.
- Sa-ti faci cruce, copilul meu cel bun, si sa faci ceea ce ti se spune. Daca spui: „Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri", oare dintre atâtia Sfinti, unul dintre ei nu te va ajuta? Mare lucru este sa se lase cineva în mâinile lui Dumnezeu! Oamenii îsi fac planuri si încearca sa le realizeze, dar fara sa ciuleasca urechile, sa asculte care este voia lui Dumnezeu si sa se conformeze ei. Trebuie sa ne lasam cu încredere în seama lui Dumnezeu, ca el sa ocârmuiasca lucrurile, iar noi sa ne facem datoria noastra cu marime de suflet. Daca unul nu se încrede în Dumnezeu asa încât sa se lase pe sine cu desavârsire în mâinile Sale, se va chinui. De obicei oamenii alearga mai întâi la mângâierea omeneasca si, dupa ce sunt dezamagiti de oameni, abia atunci scapa la Dumnezeu. Nu ajunge credinta în Dumnezeu, ci este nevoie si de încredere în Dumnezeu. Atunci când ne încredintam viitorul nostru lui Hristos, Îl obligam sa ne ajute.

Fara frica! Sunt aici, Dem.

Incet, incet se scurge si acest septembrie gri de sobolan trist si fricos. Se stinge incet si sigur sub talpa uitarii impuse de marii anonimi ce isi serbeaza startul in campanii zgomotoase si steaua unui mare artist. A unui profesor asa cum nu am mai intalnit si cum nu am sa mai intalnesc niciodata.

Peste toate insa a unui om cald si cumpanit, a unui oltean teribil de vesel si vesnic cu o vorba buna in tolba. A unui om ce ma invatat tainele luptei si ma ajutat sa inving intunericul ce tinde sa stinga tot.

Mi-a fost si Tata si Mama cand tremuram in bezna culisei si speram sa ies in Lumina. Acolo in singuratatea Actorului, acolo unde si inger si diavol stand ghemuiti si impresionati de Forta Creatiei amutesc...Acolo, il regasesc mereu vesel si curajos soptindu-mi incet la ureche:

"Ba tarane' fara frica, suntem doar noi doi. Cu mine faci Gica! Impreuna, sunt aici! Hai, baga!"

Fiti veseli si zambiti, scena se inclina. V-ati putut bucura de arta unui maestru ! In acest septembrie gri din orasul trist, incercati sa va bucurati un pic amintindu-va ca se implinesc opt ani de cand suntem mai singuri fara DEM !

IN MEMORIAM

DEM RADULESCU

Ramnicu Valcea 1931 - Campina 2000

Maine moare nevasta-mea...sau Scrisoare de la un frate

Frate Vurtejene si Andrei, frate Victor, Maine e marti 13.

Maine, nu stiu daca se termina ceva sau incepe ceva din viata mea.

Ceea ce incepe, aproape ca nu exista. Ceea ce moare, e pe catafalc.

Pierderea e mai concreta decat o sperantza, decat un inceput eventual bun. Maine se pronuntza divortul. Adica ma voi duce pe doua picioare in fata unui om asezat si sobru imbracat care imi va confirma ca 19 ani din viata mea pot fi ingropati.

Pana acum, oricat incepuse acest cadavru sa puta, era inca al meu, ii puteam pastra inca pentru mine duhorile, erau ale mele, Imi puteam delecta hoitul cu ele oricand voiam. Maine va trebui sa ma despart de cadavru. Voiam sa folosesc verbul a se descotorosi, descotorosire, dar ceva morbid in mine m-a impiedica sa-mi poreclesc cadavrul.

Maine e divortul, Victore. Abia am terminat de futut pe una si nu e vorba de nici o tristetze "post coitum"

Maine moare nevasta-mea...

Bafta frate,

Adrian O.

Toti va vor binele. Nu-i lasati sa vi-l ia

Va multumim ca ati salvat Vama Veche!

Adio, Vama Veche! Un complex rezidential de lux cu va fi ridicat in Vama Veche pana in 2010. Este vorba de un adevarat centru modern cu piscine, zeci de apartamente si parcari de lux. Boemii care veneau pana acum in Vama de dragul linistii si atmosferei parca rupte de realitate pot spune adio corturilor si umbrelutelor de stuf: coltul lor de paradis e pe cale sa fie decimat.

De ani de zile, Vama s-a schimbat si s-a umplut treptat de vile, masini de lux si manelisti. Lovitura de gratie data turistilor de moda veche va fi complexul rezidential ridicat in localitate in urmatorii doi ani. Pretul unui apartament in noul complex va costa intre 950 de euro si 1350 de euro pe metru patrat, la care se adauga TVA, a declarat pentru Antena 1 agentul imobiliar Dana Muresan.

Turistii au inceput deja sa-si cumpere apartamente in complexul care se va construi.

Va multumim ca ati salvat Vama Veche! Mircea Toma, Tudor Chirila & Compania