vineri, 10 octombrie 2008

Am o noua prietena!

Dupa ani de cautari, de renuntari, de sperante si de lupta. Grea, dura si harsaita...
Dupa ce vechea mea amica credincioasa si sublima insa prea batrana pentru materialul genetic implicat in constructia ciudatului ei suflet...dupa zece ani de lupte si foc a inceput sa dea semne de colaps si reanimarea ei parea o bizarerie pentru toti doctorii in fata carora ne-am prezentat...

In fine nu am sa o mai lungesc, ca am acest talent si nici ea numai are rabdare...


Am o noua prietena! Si mandra in toate cele!!!
Linistita si duioasa, dar si apriga. Arzatoare uneori. Desi inca vorbeste limba materna (japoneza) ne-am inteles perfect de la prima privire ochi in ochi! Caci stie sa iti tintuiasca inima...intr-un fel unic. Mladioasa si cu forme gratioase, ma facut sa nu mai vad dincolo de ea. Am lasat trecutul in urma, toate vechile legaturi au fost date uitarii...si viitorul impreuna cu ea a tasnit rapid din inimile amandorura.

Pe ea am cautat-o! Stiu ca ea este. Dar m-am temut si am ezitat si am facut mofturi, si am strans din dinti cand altii radeau de neputintele mele. Si am tras de timp, si m-am tot codit...caci tot nu imi nu vine a crede ca noua mea prietena ma asteptat atata amar de ani!

Fratilor, dragi prieteni, luptati sa va atingeti telurile, visurile. Luptati chiar si dincolo de absurd. De sfarsitul puterilor omenesti caci puterea lui Dumnezeu este nesfarsita!
De acum nu mai bat campul cu un placaj drept scut. De acum am o noua aliata, o noua prietena. Iubesc!

Numele ei?
TAKAMINE! Auziti voi ce frumos suna?
TAKAMINE.
Suna bine si silabisit.
Incercati:
TA-KA-MI-NE. Perfect. E perfecta!
Taka mine...TAKAMINE! A mine, a tine esti tu TAKAMINE!
Curand si fotografii de la nunta!

Casa de piatra sa aveti! Ca noi va cantam.
Curaj!
TA KA MINE! TAKAMINE!

Multumesc Doamne Dumnezeule ca nu mai sunt singur la lupta!