luni, 27 octombrie 2008

18 oct. la Crown Plaza (part.1)





Iata-ma si aici...
Cand am repornit ideea de jurnal in mine, dupa ce blogul de pe yahoo mi-a fost spart si schimbate parolele de acces, astfel fiindu-mi imposibil sa il pot continua, am stiut ca voi ajunge si aici...

Aici, in a nu mai avea forta si timp pentru a tine un jurnal fie el si public. Totul se petrece cu o viteza incredibila, stocam deja materiale pentru voi. Insa despre asta poate alta data.

Acum 18 oct. 2008 - Crown Plaza in cocheta sala Primavera.
Echipa ARC ROMANIA: Mara, Catalin, Sorin si Victor, am dus un events dinamic ce parea initial sortit unui imens ghiveci, insa nu a fost asa.

Am deschis cu un "careu de dame". Cvartetul Chorus a inceput programul, condus de inimoasa si talentata Ioana la vioara intai pret de mai bine de doua ore. Ne-am permis apoi un mic shoting improvizat, profitand de prezenta artistului Calin Dumitrescu.

Apoi am sustinut ca Dj trecerea spre una din marile bucurii ale mele. Intalnirea cu maestrul Nicolae Botgros si orchestra Lautarii din Chisinau. Pregatind acest events m-am putut apropia de acest mare instrumentist, de acest artist unic si irepetabil. Modest, extrem de dinamic si de atent la detalii, mi-a destainuit cu amaraciune despre statutul de alergator intre Bucuresti si Chisnau, de ce inseamna sa fi roman dincolo de Prut, de ce inseamna sa nu ai unde sa pui capul jos in tara ta...si multe, multe altele
Am obtinut promisiunea de a ma intoarce cu o echipa de filmare poentru a va dezvalui si voua despre ce duce in spate un artist urias invidiat de toti si totusi atat de singur si de izolat.

Acelasi aer, acelasi discurs punctat de pauze si de priviri sugestive il avea si maestrul Gheorghe Zamfir si maestrul Tudor Gheorghe. Titani ai scenei muzicale insa povara pentru cei ce diriguiesc cultura si "fm-ul" romanesc.

Orchestra Lautarii si maestrul au cantat magnific. Au ridicat oamenii de pe scaune. S-au incins hore, sarbe. Au uitat toti de costume si "staiff", iar la sfarsitul momentului extrem de emotionant sustinut in vioara solo cu Balada lui Porumbescu si Rapsodia Romana a lui Enescu, interpretate unic de maestrul Nicolae...publicul a tasnit in picioare lansand un val coplesitor de emotie. Am auzit acolo din nou durerea poporului roman marcat de un mare artist si de echipa sa. Am reusit intr-un moment de pauza sa studiez si sa fotografiez vioara lui Botgros.

Ce sa va spun? Ca de la soundcheck pana la sfarsitul recitalui, orchestra aproape ca nu a vorbit? Ca acesti oameni maturi ce inteleg nuantarea unei melodii numai din felul in care ii priveste maestrul lor, au zambit si au muncit fericiti de ceea ce fac? Toti absolut ne-au salutat si ne-au privit cu prietenie. Au raspuns politicos si extrem de gentili la orice intrebare tehnica. Sunetistul orchestrei, un adevarat sunetist intalnit dupa multa, multa vreme si-a sustinut artistii tinand mana pe consola mixerului si ajustand fiecare "forte" sau "piano", reusind imensa performanta de a nu trimite nici macar pentru o clipa vreun "fir" de microfonie spre public...

Pot continua la nesfarsit...de la repertoriul bine studiat si atent ales pana la finetea executilor de mare, mare virtuozitate, "Lautarii lui Botgros" au fost o incantare pentru toti.

Apoi au fost momentul dansatorilor ce au animat seara. Personal nu am fost entuziasmat de acest moment, insa publicului a placut. In fine, eu am o mai veche meteahna cu dansatorii romani si de aceea nu am considerat necesar sa comentez. Insa cele doua perechi au reusit sa isi duca misiunea la bun sfarsit, chiar daca au avut si o mica saritura la CD, insa regrupandu-se profesionist au reusit sa incante pe cei prezenti.

Am cantat apoi noi ca DJ si MC sau cum se va mai numi treaba asta pana la urma, artificii si apoi tort, tot cu pyr, una peste alta un events reusit in care chiar daca am pierdut un tweter de inalte din incinta de putere, am reusit sa facem bine tot ceea ce ne-am propus.

Voi posta si cateva fotografii, unele realizate de artistul si prietenul Calin Dumitrescu, partenerul nostru.
Sa ne auzim sanatosi.