De chiar Donald ! Wilson !

De la dobitocul ăla intitulat "Mudava" (cei tineri aţi pierdut deja) care prezent zi de zi pe canalul naţional de televiziune (anii '90 - '95) simula tot felul de mantre care mai de care mai caraghioase, de astăzi ar strâmba de râs şi cretineii tip: "misa, radi, psi şi tot salonul de para-pipi-secreto-biserici şi ordine în grad de bielă-manivelă" până astăzi, noii şerifi ne transmit neobosiţi acelaşi tip de mesaj !

Ăştia "mai vii" din republică care au mai citit o carte, au mai văzut un film, îl recunosc uşor. Moluştele sunt deja pe ringul de dans de vreo 20 de ani şi prestează sănătos şi următorii 20. Că suntem colonie pot pricepe. Înţeleg şi de ce. Cercetez de ceva vreme şi observ şi găurile din gard. Băi...!!! Dar să ne creadă pe toţi imbecili...ei, aici e o altă chestiune ! Bă' şerifiilor, scrieţi măcar...precum kominternistul din '60 care harnic şi inimos, cu simţ de răspundere bătea drumurile coloniei cu un ak-47 la spate !

Păi bine mă...îi puneţi pe ţugulani să bage banii în maşini aruncate de voi la coş, le băga-ţi în cap să se înpuieze la ecole tip snspa-aaaauuu, faceţi jurnalişti din absolvenţii de şcoli speciale, scoateţi fufele prin guverne, îl împăiaţi pe minerul şef şi sunteţi atât de varză încât acum când există programe speciale de traducere şi adaptare a unui text, să fiţi atât de patinaţi pe creiere încât să nu vă pese că un roby trimite mesaje de acest fel în numele vostru...? Băi, sincer sunt dezamăgit! Pe bune !

Adică toată floarea psihiatriei, toţi psihologii, toate fufele alea de roiesc în jurul ortodoxiei şi prin paturile sărmanilor popi moldoveni de nu mai ştiu săracii pe ce parte să se închine şi ce modele de maşini să îşi mai cumpere, toate şcolile vostre celebre de stârnesc admiraţia coafezelor şi fetelor de la unităţile "Nufărul", toată armata voastră de propagandă şi manipulare stă pe bune...doar în regele duda şi în războinicul becali ?

Ia să citim noi doar un mesaj de pe e-mail-ul lui mandea, un actor frustrat cu un blog trist, după cum raportează zvonerii, altfel oameni de bine. De foarte bine !

Atentie:
Eu sunt domnul Donald Wilson, şeful unui împrumut privat finanţare Negre Horse, Malaezia. Sunt aici să prezinte un program de împrumut, care vor îmbunătăţi situaţia financiară, economică şi de a uşura te din toate crizei financiare sau o problemă.
Oferim credite pe termen scurt şi clienţii pe termen lung, la o rată de 3%, creditul variind de la 10.000 dolari sau mai mult, ca maşină de împrumut, împrumuturi de afaceri, etc

De asemenea, furnizarea de consultanţă să completaţi formularul de cerere de mai jos:

Nume:
Sex:
Tel:
Ocupaţia:
Ţara:
suma necesară ca imprumut:
Durata creditului:
Scopul creditului:

Multumesc anticipat

Donald Wilson

Zice că e trimis de chiar Donald Wilson de la adresa - black_horse_finance28@w.cn în data 30 aprilie 2010 la orele 07:00 !!!

De chiar Donald ! Wilson !

Poate invers...?

Bănuind că nu sunteţi interesat de viaţa unui actor, de traiul lui, de soluţiile lui de supravieţuire, pentru că asta se vede peste tot...de la economie până la social în toate generaţiile contemporane, încerc acum logica inversă...poate aşa...

Ştiţi cât câştigă o femeie de serviciu la o "multinaţională" (ex: telefoane, apă, gaze, etc.) fără nici o calificare decât "studiile de bază" (8 clase primare) fără nici un fel de vechime, la un program fix de 8 ore pe zi, cu o oră pauză de masă zilnic, concediu obligatoriu 1 lună/an, cu drept de concediu fără plată, cu drept de concediu pre şi post natal, cu drepturi sindicale(bonuri, ajutor financiar, greve, etc.) fără să cunoască nici o limbă străină, dar cu o rudă şef de serviciu ?

Ştiţi ?

Ştiţi cât câştigă un actor profesionist de vârstă medie (cca. 40 de ani), absolvent al unei facultăţi de specialitate (la stat), cu examen de licenţă susţinut, angajat al unui mare teatru de stat (ex. T.N.B.) cu cel puţin cinci ani (vechime) de muncă specifică (antrenament corporal, vocal, repetiţii, spectacole, casting, etc.) ?

Life is real.

Desigur că viaţa e reală şi serioasă de vreme ce e de la Dumnezeu, că într-însa a coborât Hristos şi că aici se hotărăşte dacă vom fi mântuiţi ori osândiţi pe veci.

Dar tot atât de adevărat este că viaţa-i ireală şi neserioasă; iluzie şi deşertăciune. (Aceasta o spune şi hinduismul). Dacă ne luam numai după hinduism dăm de murdărie, mizerie, dezgust şi nepăsare.

Trebuie prin urmare să ne luam simultan după două concepţii diametral opuse. Trebuie să credem două adevăruri care se exclud. Nu se poate! Se poate: dovadă sfinţii, eroii şi nenumăraţii oameni de bine.

(Se poate şi pentru că cele două puncte de vedere nu sunt contradictorii şi ireconciliabire - cum ar fi Dumnezeu şi Mamoa - ci reprezintă două feţe ale unei singure complexe realităţi pe care minţile simpliste le despart în mod absolut, dar cele echilibrate le armonizează ca blagosolvită iscusinţă.

Avem.

Avem soare, avem liliac înflorit, avem locaţii, avem actor, avem chitară...

Asta numai în cazul în care nu plecaţi iar în Dubai - Grecia - Kushadashi - All inclusive şi v-aţi săturat de bingo sau teve-urile de spălat creieraşii din cap !

Ceea ce sincer nu cred...însă să nu ziceţi că nu am zis !

Fotografie realizată de Călin Dumitrescu

Trei fenomene.

Trei fenomene ale timpului: invazia verticală a barbarilor, domnia proştilor, trădarea oamenilor cumsecade.

Primul: năvălesc nu barbarii din alte continente ci, de jos în sus, derbedeii. Barbarii aceştia preiau locurile de conducere.

Al doilea: au sosit - în sensul cel mai categoric - proştii şi inculţii la putere şi în ciuda tuturor legilor economice şi tututror regulilor politice fac prostii, ca nişte ignoranţi ce se află.

Al treilea: în loc de a se împotrivi, oamenii cumsecade adoptă expectative binevoitoare, se fac că nu văd şi nu aud, pe scurt trădează. Nu îşi fac datoria. Imparţialii şi încrezătorii înregistrează şi tac. Sunt cei mai vinovaţi.

Nicolae Steinhardt - "Jurnalul fericirii" 1937

Căutam Actori, căutam tehnicieni.

Am început repetiţiile pentru seria de spectacole pe care intenţionăm să le jucăm în această vară. Deşi mici, există încă şanse să cantonăm în localitatea 2 Mai, unde stabiliţi într-un proiect mai amplu care să conţină şi un cafe art, să jucăm în fiecare săptămână. Idei sunt, posibilităţi sunt, vom vedea ce se va mai materializa.

Căutăm să ne completăm echipa. Avem nevoie de:

Actriţe (vârsta între 25 -50 de ani)

Actori (vârsta între 20 - 40 de ani)

Instrumentişti (bass, vioară, clape, etc)

Candidaţii pot fi angajaţi, freelancer sau studenţi la Actorie / Universitatea de Muzică. Căutam oameni pasionaţi, dotaţi cu simţ muzical şi voce, dornici de a urca pe scenă, cu timp de repetiţii şi spectacole în perioada Mai-Septembrie 2010.

Căutam personal tehnic:

Artist grafic.
Editor imagine.

Constructor site-uri.

Sunetist.

Tehnician scenă.

Asistent producţie.

Candidaţii pot fi angajaţi, freelancer sau studenţi, cu vârsta între 25 - 50 de ani, cu domiciliul stabil în Bucureşti, dornici şi pasionaţi de muncă în domeniul Teatru/Film/Events.

Cei interesaţi pot trimite CV-urile, fotografii sau portofolii pe adresa: victorvurtejanu@gmail.com

Relaţii suplimentare la telefonul 0722.414.972.

Adrian Berinde s-a reîntors !

Adrian Berinde s-a reîntors ! Dumnezeu a îngăduit iar lupta lui extraodrinară a reuşit ! Mai multe despre ce a fost va povesti el sau nu. Ce este important este că de astăzi puteţi regăsi emoţia stârnită de un mare Artist ! "Salonul nr. 6" la "Club Prometeu" într-o distribuţie interesantă:

Dariuska - Dana Nedelcu

Himera - Andreea Runceanu

Vanea - Daniel Tudor

Andrei - Cătălin Stelian

Nebunul - Răzvan Cananache

Regia: Adrian Berinde

Spectacol emoţionat, vibrant şi viu care cu siguranţă vă va stârni. Actori tineri şi talentaţi care muncesc mult reuşind să ţină publicul dificil din club "în priză" până la ultima replică.

Condus cu măiestrie şi har de către Artistul Adrian Berinde spectacolul a pornit de astăzi la un drum căruia eu îi urez din toată inima: Succes şi viaţă lungă !

Un luptător autentic!

Întâlnind din nou un om frumos, un suflet aparte şi un actor talentat, dăruit muncii sale, am reuşit să oprim pentru o clipă timpul în loc şi astfel să realizăm un material despre mărturisirea lui Dumnezeu şi de către actori.

Actriţa Teatrului Naţional Bucureşti, domnişoara Afrodita Androne a acceptat să realizăm împreună un reportaj mai deosebit. Spun deosebit, pentru că nu am povestit mult despre succesul sau lupta actorului ci despre trăirile sale interioare, despre apropierea de Dumnezeu despre Credinţă, Nădejde şi Dragoste.

Profitând de bunăvoinţa acestui om extrem de generos ce a găsit timp, acum când şi acesta se cuantizează extrem de riguros, am filmat în spaţiul studioul V.S.U. un material despre relaţia actorilor cu Dumnezeu, despre trezvire, despre asumare şi statornicie.

Programul acestei talentate actriţe se împarte între reprezentaţiile pe scena naţionalului bucureştean, a Teatrului Act, unde o veţi găsi evoluând admirabil în remarcabilul spectacol - "Creatorul de Teatru" susţinând alături de doamna Valeria Seciu şi de maestrul Marcel Iureş o partitură teribil de solicitantă, având în vedere şi că acest spectacol se joacă de 10 ani în unicul teatru cu adevărat independent din România. Apoi în studiorile Buftea sau în munca din domeniul social în azile de bătrâni şi orfelinate şi nu în ultimul rând într-o susţinută viaţă duhovnicească dăruită în multe, multe alte activităţi pe care Afrodita le face cu Credinţă. Dacă ar fi să o pot cuprinde într-un singur cuvânt aş rosti fără teama de a greşi: Afrodita Androne înseamnă pentru mine: Credinţă. Unul dintre puţinii, prea puţinii luptători autentici, demni şi statornici pe care am reuşit să îi descopăr în căutarile mele din aceşti ani.

Astfel echipa V.S.U. - Sebastian Plămădeală - imagine şi Victor Vurtejanu - realizator, reuşeşte să pornească, numai prin dragostea lui Dumnezeu, încă o mică baliză ce semnalizează curajos că pentru cei ce Cred, nimic nu este pierdut. Îi mulţumesc încă odată lui Dumnezeu pentru oamenii cu care ma înconjurat în întâlniri unice pe care cândva sper să vi le pot prezenta în vreun fel...

Isaia.

A mistui înseamna a arde ceva până la epuizare. O lume nouă se naşte. Toate Tainele ne-au fost date pe mâini. Curând vor începe să audă şi să vadă. Unii vor înţelege, alţii se vor odihni...O lume nouă se naşte.

Mai sunt puţini, foarte puţini cei ce vor fugi. Şi curând vom rămâne doar noi. O lume nouă se naşte. Iar noi suntem primii ei cetăţeni. Isaia îţi spune despre lup şi despre miel. Căci vor locui împreună. De cine te temi ? De cine te mai temi ? Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt nici durere.

De cine te temi ? O lume nouă se naşte. Ascultă. Şi curând vei simţi !

Vine vremea.

Vine vama să-mi măsoare
Porţia de har,
Vine vama cu-nchisoare.
Căci am fost tâlhar.
Vine ziua să coboare
Discul meu solar,
Vine ziua sa fiu boare,
Cer şi aer clar.
Vine vestea să-mi strecoare
Că respir mai rar,
Vine vestea că-i răcoare
Pe itinerar.
Vine ora care doare
Scrisă-n calendar,
Vine ora ca odoare
Sa vă las în dar.
Vine vârsta când dogoare
Patul de coşmar,
Vine vârsta de rigoare
Şi de somn sumar.
Vine clipa să-înfioare
Mitul necesar,
Vine clipa când mioare
În folclor tresar.
Vine vremea la izvoare
Sa mă-ntorc deci iar,
Vine vremea să dau floare,
Poate fructe iar.

Text: "Vine vremea" de Romulus Vulpescu

Fotografie de Lucian (Lulu) Tudoran
Melodia "Ursul românesc" de Victor Vurtejanu

Neprice-pîndu-ne de nici un răspuns.

De ce suferim şi de ce atâta nedreptate ? Printre altele şi pentru că viaţa e o aventură, este Aventura.

Aventură nu-i să te urci pe un yacht supra-elegant şi să faci înconjurul lumii; aventură (şi romantism) este să îţi rodeşti viaţa care ţi-a picat acolo unde te-ai născut din întâmplare şi-în condiţiile date.

Asta e tot ce poate fi mai legat de primejdii, de neprevăzut şi de Mister. Cifrul tradus în clar e simplu: nu putem pricepe. Ne înconjoară tainele. Ne rămâne a ne smeri, cuminţi. Ne rămâne a repeta rugăciunea "Milueşte-ne pre noi Doamne, milueşte-ne pre noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns rugăciunea aceasta aducem Ţie ca unui stăpân noi, robii Tăi; milueşte-ne pe noi."

Neprice-pîndu-ne de nici un răspuns...

Fotografie realizată de Hans Joellson.

Hai cu Appolinaire !

Cum producătorii români de film şi televiziune se încăpăţânează de peste zece ani să angajeze aceiaşi actori indiferent de subiectul, perioada sau bugetul filmului iar cei care te mai sună pentru vreun rol episodic îţi pun în faţă contracte jignitoare, cu clauze construite anume pentru a te intimida, cu drepturi de autor complet anulate (deşi majoritatea sunt contracte D.A.) cu onorarii pe care nici o prostituată din cele angajate de revistele de despuiaţi nu ar veni o jumătate de ora, darămite o zi de filmare (aprox. 12 ore) să muncească...dar mai ales pentru că niciodată nu am înţeles să mă căciulesc pentru vreun rol, să mă milogesc sau să scot în oraş la beţii şi paranghelii vreun regizor sau producător român (de aici şi părerile gen "e al naibii" nu e "sociabil" şi câte şi mai câte...) m-am pus iar pe învăţat !

Deşi am studiat germană şi franceză timp de vreo 11 ani neavând cu cine să vorbesc mi-am cam pierdut exerciţiul şi accentul. Pronunţ mai greu, citesc mai greu...Dar că să pot lucra ca actor trebuie să îmi caut singur soluţiile. În România de manager, agent sau impresar nu s-a auzit, nu se există...Actorul român contemporan este şi şofer-impresar-machior-susţinător psihic-antrenor-agent-fotograf şi multe altele. Nu tu Sindicat, nu tu Uniune nu tu Lege, nimic!!! Zero barat pe toată linia !! Şi asta se vede şi în prestaţile lui !

Aşa că îl recitesc pe Appolinaire învăţând poezii, îmi măresc repertoriul ca să pot susţine concursuri în faţa străinilor.

LE PONT MIRABEAU

de Appolinaire

Sous le pont Mirabeau coule la Seine
Et nos amours
Faut-il qu'il m'en souvienne
La joie venait toujours après la peine.

Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure
Les mains dans les mains restons face à face
Tandis que sous
Le pont de nos bras passe
Des éternels regards l'onde si lasse

Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure
L'amour s'en va comme cette eau courante
L'amour s'en va
Comme la vie est lente
Et comme l'Espérance est violente

Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure
Passent les jours et passent les semaines
Ni temps passé
Ni les amours reviennent
Sous le pont Mirabeau coule la Seine

Şi uite aşa mă prezint la probe, susţinând casting după casting, săptămâni întregi, la producţii nemţeşti, franţuzeşti şi uneori americane. Râd cu lacrimi căci şi acolo apar nesătuii de la "stateeee-Inimă dă ţigan şi alte plaiboule" (că de...motorul Johnson nu mai trage frate la şalupa asta nouă, mă bag pe Mercury..) dar măcar e care pe care, în linie directă fără amicii de şpiriţ sau homohăcuială...

Deşi poţi să ştii...? Hai cu Appolinaire !

Salonul nr. 6

"Nu se poate juca Cehov printre mese, cam în acest fel era comentată, în urmă cu şase ani, iniţiativa lui Adrian Berinde de a pune în scenă "Salonul nr. 6", dupa o nuvela de A.P.Cehov. După premiera de atunci, optica s-a schimbat radical, ca dovadă că numărul de rechemari la aplauze ale actorilor ajungea pe negândite şi la cinci. În acest an, Adrian Berinde reia piesa, dar cu alţi actori şi din altă perspectivă"

Extraordinarul Artist Adrian Berinde se întoarce pe scenă ! De data aceasta ca regizor al piesei "Salonul nr. 6" realizată după o nuvelă de A.P.Cehov. Premiera va avea loc în 20 aprilie, la Club Prometheus din Capitală.

Distribuţia:

Andreea Runceanu - vioară
Dana Nedelcu
Toma Cuzin
Daniel Tudor
Cătălin Stelian

Fotografia preluată şi alte amănunte interesante de aici

Aruncaţi în afara timpului.

Aruncaţi în afara timpului, educaţia universală nu ne-a atins. Nu suntem nici din Occident nici din Orient, nu avem nici una din tradiţiile lor.

Nu ne putem întemeia gândire pe nimic personal şi, izolaţi de restul omenirii, nici tradiţiile altora nu le-am asimilat cum se cuvine.

Dac-am vrea să ajungem din urmă celelalte popoare, ar trebui să reîncepem toată pedagogia genului uman...

Fotografia reprezintă pictura exterioară a unei cunoscute mănăstiri din munţii Apuseni inclusă în Patrimoniul Naţional şi propusă protecţiei UNESCO.

Un subiect pe care l-am documentat în anul 2009 realizând un reportaj împreună cu echipa V.S.U. - Mihaela Orceag, Călin Dumitrescu - imagine, Victor Vurtejanu - realizator, Sebastian Plămădeală - editor de imagine, Radu Nuţa - asistent producţie şi pe care sper să îl pot include vreodată, cu ajutorul lui Dumnezeu, într-un nou film documentar.

Fotografie realizată de Călin Dumitrescu

Un zid părăsit şi neisprăvit.

Meşterul Manole, căutând un loc de mănăstire şi de pomenire, întreabă pe un cioban dacă n-a văzut un "zid părăsit şi neisprăvit". O imagine cheie a istoriei noastre şi bineînţeles nu numai a celei literare. Tot ce a fost clădit, suntem obligaţi de ce s-ar putea numi "teroarea istoriei" să reclădim din nou, piatră cu piatră, fără inocenţa începutului absolut, dar în acelaşi timp şi fără certitudinea că un alt viscol nu va dărâma la loc întemeierea.

Suntem obligaţi să trăim mereu în prezent, abstragerea se cheamă la noi laşitate. Fiecare descoperire este, în fond, o redescoperire, şi ne luptăm cu patimă nouă pentru cauze vechi şi pe care alţii înaintea noastră le-au câştigat sau le-au pierdut.

Avem conştiinţa că începem mereu (chiar dacă pe o treaptă superioară a spiralei) şi scepticism faţă de toate începuturile. Trăim din cultul provizorului şi al relativului. Sub orice construcţie bănuim "un zid prăbuşit şi neisprăvit"

Nu trageţi sforile.

Tinerii ne îndeamnă să nu tragem sforile...

Expoziţia studentei-scenograf Ioana Paşca din holul UNATC - 2009

Omoară-l pe aproapele tău!

Afişul ultimului spectacol semnat Dem Rădulescu:

Omoară-l pe aproapele tău !

Teatrul Casandra - 1998

Cu: Marius Rizea, Simona Popescu, Victor Vurtejanu, Monica Ciută, Laura Creţ, Dan Badea, Mihai Brătilă, Natalia Călin, Ioana Moldovan, Ion Livadaru, Cătălin Dupu, Dan Chiriac, Dragoş Huluba, Dina Rotaru, Adriana Zaharia, Marina Ristea.

Ilustraţia muzicală: Monica Ciută şi Victor Vurtejanu

Coregrafia: Elena Vasile

Scenografia: Adriana Popescu

Regia: Dem Rădulescu şi George Ivaşcu

Salonul de Dans.

Când obosesc, uneori închid ochii şi...văd. Încep să văd lucrurile sau stările pe care mi le doresc. Se întâmplă şi când aud un fragment de melodie sau privesc, chiar şi în trecăt, o imagine. Aşa s-a întâmplat şi acum. Nu am să vă plictisesc cu detalii gen "ce" sau "cine" a provocat declic-ul acum. Povestesc un gând al meu. Poate pornind de la el...

În ciuda masivităţii mele corporale sau poate dragostei imense ce o am pentru muzică, îmi place să dansez. Inventez mici coregrafii şi vizualizez destul de bine zona asta. Aşa că mi-am spus: Ce ar fi dacă aş încerca ?

Calm ! Nu mă duc la "Dansez pentru Pro Tv". Nu ! Mă gândeam acum la un "Salon de Dans". Aşa...ca pe vremuri. Cu doi sau trei instructori-coregrafi, o sală mare, deschisă, înaltă, aerată şi luminoasă. Pereţi îmbrăcaţi în oglinzi şi parchetul masiv lustruit cu ceară. Garderoba şi o ceainărie de unde să priveşti dansatorii şi să asculţi muzica. Alături mai mic, un salon pentru studiul individual şi pentru copii.

Nu, nu balet. Nu, nicidecum! Un "Salon de Dans" în care doamnele etalându-şi graţios toaletele să stârnească pasiunea domnilor ce au reînvăţat să poarte flori la buzunarul de la piept şi să zâmbească. Un loc liniştit şi armonios în care să uiţi de gri. Cu o grădină aranjată în culori calde, alături cu un colţişor unde am expune imagini sau o mini-galerie de artă. O scenă cochetă ar susţine instrumentiştii care animă atmosfera. Căci muzica interpretată "pe viu" însufleţeşte şi înalţă. Apoi tango-ul, valsul imperial şi câte şi mai câte...

Cum de se pot plictisi, cum pot ajunge la suficenţe, la deznădejde...când sunt atâtea de construit ? Cum de pot întoarce spatele rostind: "Gata nu mai e nimic de făcut, suntem la capăt", oameni care nici nu au început să trăiască ?

Ooo...Doamne ! Suntem abia la început. Sunt atâtea de făcut !

Piesa: Ikuko Kawai - ''Instinct'' - ''Last Tango In Paris''
Fotografie realizată de Victor Vurtejanu

Mă avânt ? Pot ? Vreau ? Ştiu ?

Acum trebuie să mă aleg, să mă proiectez. Mă avânt ? Pot ? Vreau ? Ştiu ? Ce curios lucru: văd că dacă vreau să apuc pe calea creştinismului trebuie să mint. Cum a minţit şi poporul acesta (în mijlocul căruia m-am născut) - şi bine a făcut - când a fost nevoit să se plece fesului, neamţului, moscovitului. Trebuie să mint aşa cum în matematici soluţia uneori nu poate fi găsită decât mai întâi complicând datele, ocolind miezul problemei.

Trebuie să mint. Asta înseamnă că lucrurile nu sunt atât de simple. Lumea nu e simplă. Creştinismul, băiete nu-i tot una cu prostia.

Delirul o fi bun la Zurich, la cafenea. Aici nu-i acolo. Aici se opreşte trenul în gară, nu gara la tren. Aici e ţara lui Ion, a Fanarioţilor şi a lui Soarbe-Zeamă, aici Vlad Ţepeş i-a tras pe solii turci în ţeapă, iar lui Carol i s-a arătat că porumbul se mănâncă cu mâna, aici e pe viaţă şi pe moarte, aici nu-i decor sofisticat, nu-s draperii, nu-i paradis ori iad artificial, aici e ca la dugheană, ca la tejghea, ca la obor; nu-i cu giuvaiericale, e cu pietre, cu bolovani. Aici te arunci ori ba. Aici, acum, acum, acum. Aici, pe loc, alegi.

Acum trebuie să mă aleg, să mă proiectez. Mă avânt ? Pot ? Vreau ? Ştiu ?...

fragmente din "Jurnalul fericirii" de Nicolae Steinhardt

Piesa: Phoenix - Nebunul cu ochii închişi.

Fotografie realizată de Cătălin Stelian.

De la bieţii indieni la Malraux.

Zicală indiană: Decât să umbli e mai bine să stai în picioare, decât să stai în picioare e mai bine să şezi, decât să şezi e mai bine să stai culcat, decât să stai culcat e mai bine să dormi, decât să dormi e mai bine să mori, decât să mori e mai bine să nu te fi născut.

Creştinismul este dragoste de viaţă, făgăduinţă de a trăi veşnic. În India la toate religiile, ţelul este dispariţia, desfiinţarea, dezgustul. Creştinismul, dimpotrivă, este alb, este exaltare, este fericirea de a fi. După chipul şi asemănarea celui ce a grăit: Eu sunt cel ce sunt.

Buddha ne îmboldeşte cu neantul. Hristos ne oferă totul. În afară de dragoste de viaţă creştinismul este entuziasm. Plictiseală ? Nepăsare ? Înseamnă să te opreşti din drum. Creştinul nu se opreşte. Pentru el sunt valabile puternicele cuvinte ale lui Malraux: "Totul e semn. A merge de la semn la realitate semnificată înseamnă să adânceşti lumea, să mergi către Dumnezeu."

Lumea este o multitudine de sensuri ce trebuie dezvăluite, destăinuite şi dezbărate de scoriile neghiobilor şi răutăţile noastre. Creştinul nu e supărat pe nimeni şi nu-i nemulţumit de nimic. Supărat şi nemuţumit e numai de şi pe sine.

Omului liber.

Cât de important este eroismul, în sensul larg, adică posibilitatea pentru om de a suferi, a vibra, a se zbuciuma. Formula lui ce îmi pasă mie, lui mă doare-n cot, dispreţul acesta pentru cuvintele mari (toate: Datoria şi Sufletul şi Dumnezeu şi Omul şi Revoluţia şi Misterul şi Libertatea şi Ordinea şi Civilizaţia) s-ar putea să dizolve lumea.

Groaza de fraiereală - obsesia şmecherilor, onoarea lor, singura - este impulsul josniciei.Balzac: "A nu fi niciodată fraierit, maximă ticăloasă care este dizolvantul tuturor simţămintelor nobile ale omului."

A nu uita că fraier în româneşte vine de la germanul Freiherr, adică om liber. Omului liber (în cavalerism se confundă cu nobilul) îi pasă prea puţin dacă a fost şmecherit de un mişel.

Fie ca Artiştii !

De Paşti creştinii merg şi la cimitir. Aşa am făcut şi eu şi cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns la aproape toţi cei dragi ai mei cu lumină şi cu o rugăciune. Ce este trist, dincolo de moral, spiritual, psihologic sau...cultural, zone pe care le-am pierdut în mod evident pentru mulţi ani de acum înainte, mi se pare că este o stare de fapt pe care ţin să o afirm.

Dacă tot nu puteţi renunţa la şantajul realizat de mafia bingo, fufe şi "minorităţi sexuale" în zona divertismentului în special cel televizionistic nici măcar de sărbătorile adânc înfipte în ce a mai rămas din conştinţa naţională. Şi înţelegi să apelaţi tot la cele trei sărmane BD-uri să vă rezolve salarile de mii de euro încasate cu neruşinare lună de lună, măcar pomeniţii voi aşa...în liniştea "serilor copacabane" unde vă reecreaţi conştiinţele apăsate de impostură, pe cei ce vă scot din rahatul în care vă bălăciţi. Amintiţi-vă de Artisul care cedează şi dăruieşte tot. De la drepturi de autor până la propria sa viaţă. Auzi-ţi voi oare ?

Dem Rădulescu a murit singur. Averea lui materială a constat într-un apartament de trei camere şi o dacie break pe care o reparam din când în când, în special când plecam împreună la muncă pe litoral.

Fie ca uitarea ce s-a aşternut peste memoria Artistului să se împrăşitie curând. Fie să renască în adevărata sa lumină. Fie ca măcar locul unde astăzi se odihneşte uitat de mai toţi, fără o floare, fără o lumânare să ne amintească măcar în această zi a biruinţei împotriva morţii că putem redeveni oameni !

Hristos a Înviat prieteni ! Astazi am povestit cu dom' profesor despre noi ! Vă mulţumesc tuturor pentru suport şi dragostea voastră !

Fotografie realizată de Victor Vurtejanu.

Adevărat a Înviat!

De este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos şi luminat. De este cineva slugă înţeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi primească astăzi plata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască.

De a ajuns cineva după ceasul al şaselea, să nu se îndoiască, nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit. De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se. De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primeşte pe cel de pe urmă ca şi pe cel dintâi, odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; şi pe cel de pe urmă miluieşte, şi pe cel dintâi mângâie; şi aceluia plăteşte, şi acestuia dăruieşte; şi faptele le primeşte; şi gândul îl ţine în seamă, şi lucrul îl preţuieşte, şi voinţa o laudă. Pentru aceasta, intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru; şi cei dintâi, şi cei de al doilea, luaţi plata.

Bogaţii şi săracii împreună bucuraţi-vă. Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua. Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustaţi toţi din ospăţul credinţei; împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăţia cea de obşte. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit.

Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; a stins-o pe ea Cel ce a fost ţinut de ea. Prădat-a iadul cel ce s-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul lui. Şi aceasta mai înainte înţelegând-o Isaia, a strigat: Iadul, zice, s-a amărât, întîmpinându-te pe tine jos: amărâtu-s-a că s-a stricat. S-a amărât, că a fost batjocorit; s-a amărât, că a fost omorât; s-a amărât, că s-a surpat; s-a amărât, că a fost legat. A primit un trup şi de Dumnezeu a fost lovit. A primit pământ şi s-a întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea şi a căzut prin ceea ce nu vedea.

Unde-ţi este, moarte, boldul ? Unde-ţi este, iadule, biruinţa? Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit. Sculatu-s-a Hristos şi au căzut diavolii. Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii. Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte. Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapă; că Hristos, sculându-se din morţi, începătură celor adormiţi s-a făcut. Lui se cuvine slava şi stăpânirea în vecii vecilor.

Amin.

Cuvântul de învăţătură al Sfântului Ioan Gură de Aur

în sfânta şi luminata zi a slăvitei şi mântuitoarei Învieri a lui Hristos

Ultima vineri.

Aceasta este ultima vineri a Postului Mare. Vinerea Mare (Vinerea Paştilor, Vinerea Seacă, Vinerea Patimilor) zi de mare doliu a întregii creştinătăţi, pentru că în această zi a fost răstignit şi a murit Mântuitorul lumii.

În mijlocul bisericii se scoate Sfântul Epitaf (pânza ce îl închipuie mort pe Mântuitorul, înconjurat de Apostoli şi Maica Domnului) pe sub care toata lumea trece, până în dupa-amiaza zilei de sâmbătă. În zorii zilei de Înviere este dus din nou în Sfântul altar şi este aşezat pe sfânta masă, unde rămâne până în miercurea dinaintea Înălţării Domnului.

În Sfânta şi Marea Vineri se face pomenirea Sfintelor şi înfricoşătoarelor patimi ale Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos: scuipările, lovirile peste faţă, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfiră, trestia, buretele, oţetul, piroanele, suliţa şi înainte de toate, crucea şi moartea pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi. Se mai face pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul, care a fost răstignit împreună cu El.

„Fiecare mădular al Sfântului Tău trup a răbdat ocară pentru noi: capul a răbdat spini, faţa, scuipări; obrazul, loviri cu palme; gura, gustarea oţetului celui amestecat cu fiere; urechile, hulele cele păgâneşti; spatele, biciuri şi mâna, trestie; întinsorile a tot trupul pe cruce şi cuie, încheieturile şi coasta, suliţa. 

Dupa Doxologie are loc scoaterea Sfantului Epitaf, amintindu-ne de ridicarea Mantuitorului de pe Cruce de catre Iosif din Arimateea si asezarea Lui in mormant, uns cu miresme si infasurat cu giulgiu. Epitaful pe care il poarta preotii ajutati de credinciosi reprezinta trupul si sicriul Mantuitorului Hristos. Cu el se inconjoara Biserica, semn al ducerii Domnului la mormant. In cadrul acestei procesiuni se fac patru opriri, rostindu-se rugaciuni pentru cei vii si cei morti, pentru pacea lumii si pentru mantuirea lumii. 

foto: 

Epitaful Mănăstirii Sinaia, brodat în mătase şi fir de aur între 1897-1900 de Anna Roth

©Victor Vurtejanu

actoru.ro

facebook.com/victor.vurtejanu.oficial