Hai cu Appolinaire !

Cum producătorii români de film şi televiziune se încăpăţânează de peste zece ani să angajeze aceiaşi actori indiferent de subiectul, perioada sau bugetul filmului iar cei care te mai sună pentru vreun rol episodic îţi pun în faţă contracte jignitoare, cu clauze construite anume pentru a te intimida, cu drepturi de autor complet anulate (deşi majoritatea sunt contracte D.A.) cu onorarii pe care nici o prostituată din cele angajate de revistele de despuiaţi nu ar veni o jumătate de ora, darămite o zi de filmare (aprox. 12 ore) să muncească...dar mai ales pentru că niciodată nu am înţeles să mă căciulesc pentru vreun rol, să mă milogesc sau să scot în oraş la beţii şi paranghelii vreun regizor sau producător român (de aici şi părerile gen "e al naibii" nu e "sociabil" şi câte şi mai câte...) m-am pus iar pe învăţat !

Deşi am studiat germană şi franceză timp de vreo 11 ani neavând cu cine să vorbesc mi-am cam pierdut exerciţiul şi accentul. Pronunţ mai greu, citesc mai greu...Dar că să pot lucra ca actor trebuie să îmi caut singur soluţiile. În România de manager, agent sau impresar nu s-a auzit, nu se există...Actorul român contemporan este şi şofer-impresar-machior-susţinător psihic-antrenor-agent-fotograf şi multe altele. Nu tu Sindicat, nu tu Uniune nu tu Lege, nimic!!! Zero barat pe toată linia !! Şi asta se vede şi în prestaţile lui !

Aşa că îl recitesc pe Appolinaire învăţând poezii, îmi măresc repertoriul ca să pot susţine concursuri în faţa străinilor.

LE PONT MIRABEAU

de Appolinaire

Sous le pont Mirabeau coule la Seine
Et nos amours
Faut-il qu'il m'en souvienne
La joie venait toujours après la peine.

Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure
Les mains dans les mains restons face à face
Tandis que sous
Le pont de nos bras passe
Des éternels regards l'onde si lasse

Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure
L'amour s'en va comme cette eau courante
L'amour s'en va
Comme la vie est lente
Et comme l'Espérance est violente

Vienne la nuit sonne l'heure
Les jours s'en vont je demeure
Passent les jours et passent les semaines
Ni temps passé
Ni les amours reviennent
Sous le pont Mirabeau coule la Seine

Şi uite aşa mă prezint la probe, susţinând casting după casting, săptămâni întregi, la producţii nemţeşti, franţuzeşti şi uneori americane. Râd cu lacrimi căci şi acolo apar nesătuii de la "stateeee-Inimă dă ţigan şi alte plaiboule" (că de...motorul Johnson nu mai trage frate la şalupa asta nouă, mă bag pe Mercury..) dar măcar e care pe care, în linie directă fără amicii de şpiriţ sau homohăcuială...

Deşi poţi să ştii...? Hai cu Appolinaire !