Salonul de Dans.

Când obosesc, uneori închid ochii şi...văd. Încep să văd lucrurile sau stările pe care mi le doresc. Se întâmplă şi când aud un fragment de melodie sau privesc, chiar şi în trecăt, o imagine. Aşa s-a întâmplat şi acum. Nu am să vă plictisesc cu detalii gen "ce" sau "cine" a provocat declic-ul acum. Povestesc un gând al meu. Poate pornind de la el...

În ciuda masivităţii mele corporale sau poate dragostei imense ce o am pentru muzică, îmi place să dansez. Inventez mici coregrafii şi vizualizez destul de bine zona asta. Aşa că mi-am spus: Ce ar fi dacă aş încerca ?

Calm ! Nu mă duc la "Dansez pentru Pro Tv". Nu ! Mă gândeam acum la un "Salon de Dans". Aşa...ca pe vremuri. Cu doi sau trei instructori-coregrafi, o sală mare, deschisă, înaltă, aerată şi luminoasă. Pereţi îmbrăcaţi în oglinzi şi parchetul masiv lustruit cu ceară. Garderoba şi o ceainărie de unde să priveşti dansatorii şi să asculţi muzica. Alături mai mic, un salon pentru studiul individual şi pentru copii.

Nu, nu balet. Nu, nicidecum! Un "Salon de Dans" în care doamnele etalându-şi graţios toaletele să stârnească pasiunea domnilor ce au reînvăţat să poarte flori la buzunarul de la piept şi să zâmbească. Un loc liniştit şi armonios în care să uiţi de gri. Cu o grădină aranjată în culori calde, alături cu un colţişor unde am expune imagini sau o mini-galerie de artă. O scenă cochetă ar susţine instrumentiştii care animă atmosfera. Căci muzica interpretată "pe viu" însufleţeşte şi înalţă. Apoi tango-ul, valsul imperial şi câte şi mai câte...

Cum de se pot plictisi, cum pot ajunge la suficenţe, la deznădejde...când sunt atâtea de construit ? Cum de pot întoarce spatele rostind: "Gata nu mai e nimic de făcut, suntem la capăt", oameni care nici nu au început să trăiască ?

Ooo...Doamne ! Suntem abia la început. Sunt atâtea de făcut !

Piesa: Ikuko Kawai - ''Instinct'' - ''Last Tango In Paris''
Fotografie realizată de Victor Vurtejanu