miercuri, 7 aprilie 2010

De la bieţii indieni la Malraux.

Zicală indiană: Decât să umbli e mai bine să stai în picioare, decât să stai în picioare e mai bine să şezi, decât să şezi e mai bine să stai culcat, decât să stai culcat e mai bine să dormi, decât să dormi e mai bine să mori, decât să mori e mai bine să nu te fi născut.

Creştinismul este dragoste de viaţă, făgăduinţă de a trăi veşnic. În India la toate religiile, ţelul este dispariţia, desfiinţarea, dezgustul. Creştinismul, dimpotrivă, este alb, este exaltare, este fericirea de a fi. După chipul şi asemănarea celui ce a grăit: Eu sunt cel ce sunt.

Buddha ne îmboldeşte cu neantul. Hristos ne oferă totul. În afară de dragoste de viaţă creştinismul este entuziasm. Plictiseală ? Nepăsare ? Înseamnă să te opreşti din drum. Creştinul nu se opreşte. Pentru el sunt valabile puternicele cuvinte ale lui Malraux:
"Totul e semn. A merge de la semn la realitate semnificată înseamnă să adânceşti lumea, să mergi către Dumnezeu."

Lumea este o multitudine de sensuri ce trebuie dezvăluite, destăinuite şi dezbărate de scoriile neghiobilor şi răutăţile noastre. Creştinul nu e supărat pe nimeni şi nu-i nemulţumit de nimic. Supărat şi nemuţumit e numai de şi pe sine.