Cât de important este eroismul, în sensul larg, adică posibilitatea pentru om de a suferi, a vibra, a se zbuciuma. Formula lui ce îmi pasă mie, lui mă doare-n cot, dispreţul acesta pentru cuvintele mari (toate: Datoria şi Sufletul şi Dumnezeu şi Omul şi Revoluţia şi Misterul şi Libertatea şi Ordinea şi Civilizaţia) s-ar putea să dizolve lumea.
Groaza de fraiereală - obsesia şmecherilor, onoarea lor, singura - este impulsul josniciei.Balzac: "A nu fi niciodată fraierit, maximă ticăloasă care este dizolvantul tuturor simţămintelor nobile ale omului."
A nu uita că fraier în româneşte vine de la germanul Freiherr, adică om liber. Omului liber (în cavalerism se confundă cu nobilul) îi pasă prea puţin dacă a fost şmecherit de un mişel.
Cred ca astazi eroismul nu mai are nicio importanta. Nori negri, disolutie sociala, dizlocarea societatii dintr-o matricea nenaturala in care a stat pana acum - asta ca urmare a aplicarii aproape fortate a conceptelor filozofice luate de la Platon si Socrate incoace, ehe sunt lucruri noi care ne asteapta.
RăspundețiȘtergereOmul a ramas acelasi animal de prada, competitiv si violent, iar societatile construite in ultimii 2000 de ani nu ii mai fac fata.
Eroismul a fost calul de bataie prea multe milenii la rand. Banii nu au nevoie de eroism.
Exista si alta fata a Omului. Exista si alte valente si alte orizonturi in care el a ajuns.
RăspundețiȘtergereLimita de sus e cerul! In rest, fiecare este liber sa aleaga.
Stiu ca exista, dar modelul spre care se merge acum - omul nou - apropo de comunisti care voiau si ei un om nou, este complet opus a ceea ce speram noi că va fi.
RăspundețiȘtergereSuntem printre ultimii din generatiile acelea.
Sincer, ma ingrozesc cum va fi peste 25 de ani. Nu cred ca ne putem obisnui asa usor.