vineri, 2 aprilie 2010

Ultima vineri.


Aceasta este ultima vineri a Postului Mare. Vinerea Mare (Vinerea Paştilor, Vinerea Seacă, Vinerea Patimilor) zi de mare doliu a întregii creştinătăţi, pentru că în această zi a fost răstignit şi a murit Mântuitorul lumii.

În mijlocul bisericii se scoate Sfântul Epitaf (pânza ce îl închipuie mort pe Mântuitorul, înconjurat de Apostoli şi Maica Domnului) pe sub care toata lumea trece, până în dupa-amiaza zilei de sâmbătă. În zorii zilei de Înviere este dus din nou în Sfântul altar şi este aşezat pe sfânta masă, unde rămâne până în miercurea dinaintea Înălţării Domnului.

În Sfânta şi Marea Vineri se face pomenirea Sfintelor şi înfricoşătoarelor patimi ale Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos: scuipările, lovirile peste faţă, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfiră, trestia, buretele, oţetul, piroanele, suliţa şi înainte de toate, crucea şi moartea pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi. Se mai face pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul, care a fost răstignit împreună cu El.


„Fiecare mădular al Sfântului Tău trup a răbdat ocară pentru noi: capul a răbdat spini, faţa, scuipări; obrazul, loviri cu palme; gura, gustarea oţetului celui amestecat cu fiere; urechile, hulele cele păgâneşti; spatele, biciuri şi mâna, trestie; întinsorile a tot trupul pe cruce şi cuie, încheieturile şi coasta, suliţa. Cel ce ai pătimit pentru noi şi ne-ai mântuit pe noi de patimi; care te-ai smerit pentru noi, prin iubirea Ta de noi, şi ne-ai înălţat, Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi“ se cântă în acestă seară la Denie în ultima vineri a Postului Mare.

Fotografie: Epitaful Mănăstirii Sinaia
brodat în mătase şi fir de aur între
1897-1900 de Anna Roth