Repetenţii.

Dezamagire este cuvântul ce domină societatea românească. El începe să fie cunoscut şi de cei mici încă din prima zi de şcoală...Haosul şi nepăsarea cu care sunt întimpinaţi bobocii la intrarea în ciclul şcolar, lipsa unei minime organizări...nesimţirea de a nu fi prezent la ora anunţată...şi câte şi mai câte....

Nu vreau să îmi bat gura de pomană căci nu voi putea schimba nimic. Totul este corupt în mecanismul educaţiei. Poate este cel mai roşu şi mai violent punct pe harta şpăgilor şi a incompetenţei...Ce este intolerabil...se întâmplă cu o firească şi binecunoscută nesimţire ! Să nu fi capabil să ai o staţie şi un microfon pe care să te faci auzit celor peste 400 de copii şi părinţi, să nu fi capabil să impui intonarea  MĂCAR  a unei strofe din imnul naţional...care este OBLIGATORIU până şi pe stadioane... să nu te prezinţi tu învăţător la preluarea clasei I, absentând pe motiv că eşti la cursuri...Să nu ai un sistem de afişaj pe care să anunţi clasa, etajul, unde să îţi poţi trimite copilul...??? De ce domnilor ? Este atât de greu ? Şi asta necesită asistenţa europeană ???

Nu vă gândiţi că este o şcoală din fundul Moldovei oameni buni !!! Nicidecum !!! Este Şcoala Nr. 3 din Sectorul 1 al capitalei, situată în incinta Inspectoratului Şcolar !!! Că aşa şcoală..aşa Inspectorat...dar ce răspuns precis:

"Nu vă convine, mutaţi-o la altă şcoală !" Asta după celebra: "Dar ce lucrează Mama şi Tata ?"

Oooof...ce ruşine...!!!

Prima zi de şcoală.

Ne-am adunat de pe drumuri, între două repetiţii, obosiţi şi plini de praful oraşului gri...dar mâine deschidem primul an de şcoală. Avem uniformă, ghiozdan, creioane şi carioci...Ce să-i faci...şi aici suntem tradiţionali...nu tu tabelă grafică, Ipod...Ifon...laptop la copil...tot creion şi hârtie ca acum 2000 de ani...

Vibrăm din toată fiinţa, ne comportăm ca două cloşti şi ne îngrijorăm de cît de calm e copilul...Ceva s-a schimbat totuşi, nu?

N-ai pe cineva...?

Tot caut de ceva vreme pe cineva priceput să facă site-uri. Am rulat câteva zeci de oferte de la diverşi...însă până acum nici unul nu a reuşit să finalizeze ceva coerent. Între timp m-am jucat pe o platformă gratuită ce îţi oferă posibilitatea de a ansambla singur, însă caut ceva mai serios.

Dacă ştii pe cineva nu ezita să îmi recomanzi, te rog!

Epiphone Les Paul.

Musik Borsen, magazinul unde m-am întâlnit cu bătrânul meu Fender Stratocaster nu mai este în Malmo şi odată cu el nici inimosul Erasmus sau zilele minunate cînd petreceam ore în şir scotocind după scule...Acum copiile chinezeşti au invadat şi bătrânul Nord, alungând muzicienii către comerţ şi plasticărie de unică folosinţă...

Şi totuşi Les Paul-ul din imagine suna fain. Poate zecile de amp-uri ce mă înconjurau în camera izolată fonic, pe care l-am probat, poate liniştea vânzătorului ce nu mă presa...Am mai stat ceva vreme în vechiul magazin de instrumente colosale, azi plin doar de gadget-uri digitale şi m-am simţit bine cîntând puţin.

La Tulcea cu Maestrul.

"Maestrul de Ceremonii" a fost la Tulcea în 3 - 4 septembrie 2011. Cronica evenimentului şi fotografii puteţi găsi aici. Următorul eveniment va avea loc pe 1 noiembrie 2011 în Bucureşti.

Milionari de wekeend.

Ieri pe unul dintre canalele TV s-a difuzat filmul "Milionari de wekeend" regia: Cătălin Saizescu. Făcut cu greu prin anii 2002-2003, este unul dintre puţinele producţii româneşti în care am acceptat să apar şi nu pentru că aş fi vreun fiţos sau că zilnic la uşă producătorii cu contracte babane m-ar asalta...dimpotrivă...!!! Directiva e clară aici şi nu se discută. Sunt un actor trecut de 40 de ani...deci nu exist pentru regizorul român, mai ales că nu sunt genul de "socializat" care să ofere mese prin cârciumi sau concedii cu poze numa' bune pentru facebook...

Există doar ceva ce nu îmi place în mentalitatea celor tineri care se ocupă de acest domeniu la noi şi asta mă face să fiu rezervat...Poate că sunt educat altfel...poate nu mă pot adapta la...dar nu despre asta este vorba acum...

Comentariul fetiţei mele care făcând ochii mari a rezumat unul dintre logaritmurile muncii în film, mi-a sunat fain:

"Aici erai ăla răul nu ? Şi cum stai şi te uiţi la tu...la tine acum ? Aaaa ? Intră la loc şi fă-te bun !!!"

Maestrul de Ceremonii.

Odată cu primele zile ale toamnei echipa V.S.U. porneşte la drum cu Maestrul de Ceremonii oferta noastră de organizări evenimente. Vom fi la Tulcea în 3 - 4 septembrie, apoi în Bucureşti până înspre venirea iernii. Mai multe detalii şi fotografii aici.

Contact: 0722.414.972

Pământenii.

Regele Lear l-a întrebat pe Glucester:

"Cum vezi tu lumea?"

Iar Gloucester, care era orb, i-a răspuns...

"O văd simţind-o"

Restul mai jos sau aici

Caut Asistentă.

Dacă ştiţi pe cineva interesat sau gata de treabă: CAUT ASISTENT (Ă) ! Detalii şi amănunte găsiţi pe link sau pe pagina de anunţuri din dreapta.

Gala desenului animat.

Pe vremea lui "Moş Gerilă" cei din generaţia "cu cheia de gît" din care fac şi eu parte, aveau câteva bucurii. Una dintre ele ne aduna fără drept de apel în faţa televizorului, propulsându-ne din gri-ul general, direct într-o magie. Pentru munca şi tenacitatea de a rezista, pentru bucuria şi emoţia ce mi-au născut amintiri de neşters, mulţumesc frumos Viorica Bucur ! Fie ca bunul Dumnezeu să vă odihnească în pace.

Trei Parale şi o noapte faină.

O noapte excepţională. Despre frumosul ei şi despre cei ce ne-au ajutat să o conturăm ar trebui spuse foarte multe ! Cei ce au fost acolo ştiu că au simţit şi au trăit la maxim toată emoţia şi bucuria noastră.

Mulţumesc în mod special artiştilor de la "Trei Parale" - Florin şi Beatrice Iordan, Dinu Petrescu şi Daniel Pop pentru căldura şi pasiunea lor dar şi pentru jam session-ul ce m-a bucurat teribil !!! Mulţumesc încă o dată echipei V.S.U. - Sebastian Plămădeală şi Sorin Păun şi nu în ultimul rând tuturor celor ce ne-au înconjurat cu dragoste şi prietenie !

Stop pe piept.

Finandezii ne-au adus sănătoşi până în Germania, navigând pe o furtună teribilă  pe Marea Baltica ce separă Suedia de Europa. Apoi mi-am condus conştiincios cei 2500 de km pînă în România, traversând pe rând Austria, Germania, Ungaria, după care obosit după 4 ore de condus în România..frânt şi cu stele verzi...m-am oprit.

Mă bag la somn prin Băile Olăneşti încercînd o aclimatizare la praf, mizerie, răutate şi şofat românesc...că de drumuri numai...de bine...

Hej dö Sweden!

Ritmul galopant, pulsul real al vieții si goana de a încerca să acopăr cât mai mult din ceea ce se întâmplă pe aici m-au ținut departe de "dätör"...computer pe româneste. Programul l-am ținut însă cu strictețe, sper să găsesc timp cândva să pot povesti despre cele văzute si învățate pe tărâmul vikingilor.

La noapte însă pornim către casă. E timpul să ne întoarcem...preț de încă 3000 de km...dar cu finlandezii si răbdarea trecem marea...! Popasul principal va fi la binecunoscutul Thomann apoi "directly to home". 

Sper să ne revedem sănătosi si totul să fie bine!

Pentru că la ei contează...?

Treaba cu munca este luată foarte în serios aici pentru toată lumea, desigur fără excepția cazurilor consacrate pe mapamond...Si nu pentru că esti mânat mereu de la spate de cineva sau foamea te alungă afară din casă. Există un cult al muncii bine făcute, al amănuntului.

Când te apuci de o treabă e musai să o faci temeinic si atent pentru că ea te reprezintă. Abia când o termini si esti multumit tu de rezultat te poți apuca să cotcodăcesti. Dar suedezii nu o fac pentru că nu au timp si nici educația pentru asa ceva. Zâmbesc mereu iar la sfârsitul zilei înainte de a se urca pe bicicleta si a pedala către casă mai privesc odată spre ce au muncit, conturându-si planul pentru a doua zi.

Nu este nimic fanatic sau demonstrativ, dimpotrivă. Fotografia nu am făcut-o în fața vreunui monument sau obiectiv turistic...fata din imagine scoate cu un spaclu iarba crescută în pavajul din fața unei toalete publice...!

Pentru că la ei contează...?

Backstage Festival.

Zi de zi aici se descarcă cargo-uri pline cu elemente de scenotehnică, schele, platforme, căci mai nou tot ce ține de arta spectacolului se află de câțiva ani într-o continuă revoluție si tot ce poate mări randamentul nu este lăsat deoparte. Astfel mai nou tot backstage-ul  se ambalează foarte isteț într-un fel de europalet si se introduce frumusel într-un container, care este ridicat cu macaraua si asezat pe un trailer echipat cu fel de fel de gadegeturi care prind rama containerului de platformă. Nu chingi, nu zbierete, nu timpi morți sau incidente pe calea de acces, blocată de către vreun primar isteț dar mai ales  extrem de "harnic"...

Malmöfestivalen.

Desi peste toată Suedia a venit un val de frig din Marea Nordului, plouă si sunt doar 10-15 grade C, toată suflarea freamătă pentru că începe unul dintre cele mai mari evenimente ale Nordului - Festivalul de la Malmö. 

Am ajuns cu 2 zile înainte de deschiderea oficială pentru a urmări pregătirile si montarea unei producții ce reuseste să aducă în Malmö în fiecare an, milioane de oameni din întreaga lume.

Hop 2011.

Tot pe furiş, tot "underground" fără promovarea necesară unei astfel de competiţii...deşi nu mai pare de mulţi ani ceva de care tînărul actor să mai ţină cont...începe Gala Tînărului Actor  2011.  Amănunte pentru cei interesaţi aici.

Sfârşitul verii.

Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca să ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a făcut-o să cunoască, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pamânt. Caci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: "Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viaţa cea nemuritoare". Născătoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, şi cu dorul ce avea ca să se mute la Fiul său, s-a suit degrab în Muntele Măslinilor ca să se roage, şi s-a întâmplat atunci un lucru minunat. S-au plecat pomii ce erau pe munte, şi au dat cinstea şi închinăciunea ce se cădea către Stăpâna, ca şi cum ar fi fost nişte slugi însufleţite.

15 August, sfârşitul verii şi bucuria unui drum frumos prin arşiţă şi rod...15 August, ziua Mariei şi bucuria de a striga prin casă: "Toolt, toolt şi juclării"...curând pornim spre casă dezprinzînd încă un an din pomul ce ne-a fost dat. Multă sănătate şi bucurii tuturor!

Elanii.

Astăzi cu puţin noroc şi o hartă bună am dat peste elani. Confundaţi de foarte mulţi cu renii, elanii sunt protejaţi şi iubiţi aici, fiind unul dintre simbolurile scandinave.

Grön.

Välkomna ! Nouă nu ne trebuie Europa. Noi avem coroana suedeză, nu euro ca monedă. Noi producem Electrolux şi Volvo...La noi macu´ e verde´ na...! Hej do !

Cultură şi monopol pe gunoi.

Primele impresii sunt mereu bulversante...De câte ori aterizez în Suedia ceva însă rămâne categoric la fel. Deşi acum plouă de 4 zile, cerul este mohorât, sunt doar 11 grade Celsius în luna august, suedezul nu se opreşte. Îşi trage un hanorac şi pantaloni de fâş, continuă să zâmbească şi să fie atent la toate detalile vieţii.

Nimic nu este lăsat la voia întâmplării sau de izbelişte, pentru că din amănunte poţi construi întregul. Având un întreg poţi să te asociezi, poţi să devii interesant pentru celălalt care şi el în timp a construit atent.

Şi astfel se poate juca baseball sau golf, jocuri importate şi de ei odată cu cola dar îţi poţi păstra şi tirul cu arcul, înotul de performanţă, echitaţia şi atâtea altele. Învăţând lecţia de a construi de mic, suedezul de rând îşi găseşte timp pentru toate. Emigranţii se plâng învârtindu-se în jurul cozii, ofensaţi de priviri sau de un "Hej !" salutul cu care eşti mereu bine primit când îţi umpli rezervorul cu motorină sau când îţi cumperi pâinea zilnică.

Te prinzi că e român după cum vorbeşte de tare la mobil, este încruntat şi ursuz sau aleargă disperat cu plasa în mână. Dacă îi spui simplu "salut" ţine neapărat să îţi răspundă într-o poceală de suedezo...apoi tace tâmp ca nu cumva să afli de la el cîteva impresii sau oportunităţi...

Şi atunci te bucuri în tăcere de o natura maiestoasă, de un popor care tace şi face, de zâmbetul copilului care învaţă rapid să recicleze...pe bani!!..pet-urile şi conservele de aluminiu şi înţelegi rapid de ce acasă, în oraşul gri, există monopol pe tot începând de la cultură până la gunoi...

Curcubeul.

La mulţi ani Tată !

În căutarea sensului pierdut.

Uneori trebuie să parcurgi mult timp, spaţiu sau experienţe pentru a fi beneficiarul unei experienţe revelatoare. Unora li se întâmplă firesc, alţii trebuie să lupte ca să realizeze iar cei mai mulţi trec nepăsători mai departe...

Întâlnirea de care aveam mare nevoie, răspunsuri la întrebări ce nu şi-au găsit rezolvare, a fost să se întâmple aici, departe de ţara mea. Când primeşti mărturia publică a unui general român, medic de prestigiu în domeniul neuropsihiatriei, autorul unei revoluţii numite "Inteligenţa materiei", poţi să înţelegi de ce şi cum, construcţia românească se surpă, de ce Viena rămâne în picioare şi suedezul de rând acceptă furtişagul şi şmecheria românească răspunzând cu dragoste de frate. 

Multe ar fi de spus dar las fiecăruia bucuria de a îşi parcurge propriul deşert pe căile predestinate sau atârnate cu de-a sila pe grumaz. Restul îl puteţi găsi şi în mărturisirea dl. general-medic Dumitru Constantin Dulcan 

Capăt de linie.

Baltica 9 ore traversare pe un vapor finlandez...fabricat în Norvegia...în drum spre Suedia...pe sub podul ce leagă Danemarca...venind din Germania...nordicii prietenoşi toţi între ei...şi într-un final ajungi cu bine:)))

Inainte de Baltica.

Duminica noapte, suspendat intr-un parking inainte de ultima etapa a  drumului, traversarea Balticei. Citesc mesajele voastre si ma bucur. Nu pot raspunde tuturor caci Black Berry are niste taste ce numai cu acul de cusut pot fi apasate...dar sper sa ajung curand la un comp serios si sa va multumesc pentru gandurile bune!

Pana atunci spor si sanatate!

La drum.

Prieteni un gând bun tuturor. Pornesc la drum să învăţ, să descopăr, să înţeleg. Aici chingile sunt strânse, maeştrii se sting în tăcere iar scroafele s-au urcat prea sus în copac...Pornesc să îmi revăd familia, prieteni dragi răspândiţi în cele patru vânturi şi să îmi caut puterea de a reveni.

Încerc să ating din nou marele Nord, peste Baltica, traversând cu nădejde...toată Europa. De va fi să pot scrie, o voi face. Dacă nu, să nu vă supăraţi, ne vom revedea în toamnă. Am pregătit un spectacol fain pentru voi, câteva workshop-uri, apoi tabăra din Bucegi şi din iarnă vă voi colinda iar cu CEATA, aşa cum o fac de 10 ani.

Toate cu bucurie şi cu nădejde în Dumnezeu. Multe ar fi de spus însă mă aşteaptă copilul, nerăbdător să parcurgă cei 3000 de km pentru a-şi cunoaşte bunicul şi multe încă ce aşteaptă să fie descoperite. Tuturor un gând bun !

Foto: Hans Joelsson

Curtea Şcolii - mâna putrezeşte, peniţa... - Ep. 1

În curtea şcolii ne întorceam mereu. Mereu era ceva interesant de făcut şi ne simţeam oarecum ocrotiţi. Nea Petre paznicul de noapte, ne lăsa în treaba noastră şi chiar dacă se întâmpla să se mai nască câte o ciocnire, îşi continua liniştit cititul ziarului şi molfoitul chiştocului de Carpaţi, sub care zâmbea îngăduitor.

Ne strângeam laolată fete şi băieţi cu caiete pline de versuri şi cântam la chitară. Uneori jucam şi baschet. Golanii din cartier trăgeau puternic şuturi pe poarta din sârmă sudată pentru a impresiona tinerele dominiţe iar când se plictiseau o puneau de o miuţă.

De fiecare dată încercam să intrăm în bazinul şcolii cu speranţă şi slipii puşi pe sub pantalonii scurţi însă mereu lacătul gros şi ruginit ne trimitea la plimbare fără prea multă osteneală. Dar noi încercam stoici. Niciodată nu am vrut să  forţăm. Bazinul cu fund placat în fainţă albastră şi mirosind mereu a clor ne impunea tuturor un respect teribil.

În curtea şcolii se completau caiete de amintiri, poreclite "oracole", în care fetele ţineau teribil să aibă câte ceva foarte fistichiu şi complicat ca amintire. Noi râdeam şi scriam mereu aceiaşi poezioară. Care mai pe vertical, care mai câş...tot să scăpăm...

peniţa rugineşte,

mâna putrezeşte

dar iscălitura mea

va rămâne pururea...

Ei...treaba asta cu "oracolele" a mers o vreme, până când primul dintre noi mai cu moţ dar leneş, a uitat poezia şi a lipit o carte ilustrată cu "salutări de pe litoral". Şi ăsta a fost sfârşitul tuturor ! Curând toate caietele erau pline de poze tăiate de prin Neckerman sau revista Paris Match...apoi au urmat rapid paginile parfumate...surprizele cu gumă de mestecat...of...of...şi câte şi mai câte. În scurt timp caietele sau făcut mai mari, mai grele şi muuult mai complicate. Cum avea să devină şi viaţa noastră, căci ne pregăteau un loc la masa celor ce vor trebui să îndure sau să crape. Dar...mai povestim şi altă dată... 

sursă foto

Înjurăm, ne plângem şi ne urâm.

Cei mai mulţi renunţă fără luptă. În epoca în care maşina de spălat a schimbat mult mai multe decât internetul, amorţeala este starea în care cei mai mulţi se complac, aşteptând mereu câte ceva. Ba să cadă, ba să vină, ba să plece sau să se întoarcă.

Dacă priveştii copiii în parc, ai să observi lesne că au uitat (sau poate nu au ştiut niciodată) să se joace. Extrem de dotaţi cu diverse chestii sclipitoare şi zgomotoase pe post de jucării, au devenit doar leneşi şi agresivi. Privesc miraţi dacă începi să desenezi sau să cânţi lângă ei. Rămân blocaţi dacă le întinzi mâna sau le arunci mingea.

Tinerii ba sunt urmaşii legionarilor, ba sunt rockeri, ba ascultă hip-hop şi rave...niciodată decişi sau dornici de a dezvolta, se mulţumesc doar cu ciubucul zilei refuzând construcţia, creaţia...

Au reuşit să le facă duşman visul, perspectiva, bucuria de a construi şi de a te lupta. Nici ăilalţi nu erau foarte dornici, dar parcă acum s-a generalizat amorţeala. Uităm, pierdem şi devenim indiferenţi. Aşteptăm de la ceilalţi soluţii, iar ele nu vin. Cum nici americanii nu au venit...şi bunicii au plecat trişti...

Şi atunci începem să înjurăm, să ne plângem şi să ne urâm... 

Cu ce ne mai pierdem vremea.

Bumper realizat pentru un film cu şi despre mare duhovnic arhimandrit Iustin Pârvu. Continui să mulţumesc domnului Dinu Lazăr pentru suport şi fotografii, lui Sebastian Plămădeală artist grafic şi nu în ultimul rând părintelui Pârvu care ne-a dăruit o zi minunată de viaţă.

Cu ajutorul lui Dumnezeu sper să reuşim să prezentăm public şi filmul ce aşteaptă cuminte, vremuri mai bune.

Netrebko.

Artistul care a spart graniţe, a împins dincolo de orice dogmă arta spectacolului liric, frumuseţea operei mondiale, omul care a schimbat complet imaginea cântăreţei de operă.

Sigur că nu este interesantă pentru media românească ce aduce laolată în festivaluri gen "Folk You" laolată şi de-a valma: Puya cu Iris şi Şeicaru...dar poate îţi răspunde măcar parţial la întrebarea...ce se mai poate face?

Anna Netrebko, la 35 de ani, o rusoaică aprigă ce a revoluţionat prin talent şi voinţă, întreaga mişcare lirică a lumii.

Au venit americaaaanii !!!

Mamă, mamă când a venit occidentu' să filmeze la pomană în ţugulania...atunci să vezi migraţie ! Asta de acum cu faianţarii...? E nimic ! Zero barat ! Nu dom'le, migraţie adevărată de fugeau toţi...de la operatoriii ce îşi lăsau camerele pe trepiede să meargă la buletinul de ştiri, machiorii, regizorii de platou...că ăia artistici erau deja "contactaţi pe mailuri", cascadorii...başca zeci de actori reciclaţi din "figuraţia specială"...toţi într-un suflet către Buftea...ca la Mecca !

Care mai de care mai dibaci...ăla că: "eu ştiu engleză", ăla că: "eu am lucrat la cehi şi le am cu sculele..." altu' că: "eu am condus prin RDG şi ştie exact ce şi cum..." te durea mintea să vezi cât de pricepuţi erau românaşii noştrii pentru câţiva dolăraşi şi o salată de varză amară...dar servită pe tăvi de plastic, pe zi...

Ce CV-uri !!!...nu mai povestesc că mă ia ameţeala... Ştia actoru' român să tragă cu toate armele! De la pistoale până la antiaeriană, nimic nu îi era străin...! Călărea, conducea, sărea cu paraşuta, lovea cu spada, pocnea cu bicul, înota, patina, juca tenis de performanţa, cânta la toate instrumentele...ba unii erau chiar şi maeştrii templieri de nu ştiu ce grad...

Ce mai...un Maglavit care dacă te prindea, dădeai pe la teatru cu nişte  parfum de talent de îl îndoiai pe bietul Săraru, reciclat sărmanul şi el în director general T.N.B. după performanţe fantastice pe la Banca Religiilor...

Mă apucai să povestesc, aşa într-o doară...că tare eram curios ce s-a ales de alde ăştia...super-super agenţia showbiz...rotaru, ăla cu exclusivitatea...gologan...ăla de ne dădea banii pe câmp stând în dacie cu geamul jumate deschis că să fi obligat mereu să te apleci...castelfilm...şi alţi super-super eroi, ce au ridicat pe culmi Arta Actorului român, prea sărac şi prea naiv pentru a înţelege vreodată unde se află...

Pe vremuri.

pe vremuri în România se făceau filme cu actori, cu operatori, regizori şi echipă de filmare. Se filma cu aparatul de filmat şi peliculă. Sunetul se punea după o lună în studio.

pe vremuri se făceau fotografii la filmare. Venea Magul cu pieptul plin de scule, cu o vestă din care scotea tot felul de gadgeturi şi îţi vorbea frumos şi blând...

"- Domnu' actor sunteţi amabil o clipă ? "

Magul era calm şi atent de fiecare dată. Îţi zâmbea, plutind în jurul tău, apoi pleca...

pe vremuri fotografiile se făceau aşa:

Întâi se developau, apoi se măreau cu o sculă deşteaptă, după care se băgau în revelator, apoi în fixator...Magul făcea minuni în camera obscură şi te uimea. După trei zile te scotea la o cafea şi îţi arăta fotografii minunate. Pe unele chiar ţi le dăruia. Apoi mergeam împreună la P.S. Adică puneam sunetul, vorbele, pe film. 

eram toţi împreună, mic şi mare, magicieni şi calfe. Şi era minunat. 

Moartea ca o revedere.

O încăpăţânare aproape bolnăvicioasă de a nu vorbi despre adevăratele valori ale României, nici măcar atunci când lumina lor pleacă dintre noi. Când vom afla despre, va fi prea târziu totuşi.

sigur că nu este adevărat. murind

nu revezi pe nimeni – moartea este un val lung

care te poartă cu ochii închişi – şi te leagănă –

şi la început e un somn, şi pe urma o uitare –

şi pe urmă timpul îşi pierde orice înţeles,

este numai o linişte care se întoarce asupra ei înseşi

cu un singur ecou – şi acela e-un nimb,

ca flacăra lumânarii – şi pe urma lumina

îşi pierde orice înţeles – şi pe urmă tăcerea

îşi lasă deoparte înţelesul – şi suspendat

în ceva care nu mai are vreun înţeles – şi nimic pe urmă, nici

descărnarea de înţelesuri, plutirea în nimic,

cu scheletul nefiinţei, gură în gură,

nu mai există. pe urmă nu mai este nici un pe urmă

dar nici vreun acum, şi nu mai este nici moarte.

Mircea Ivănescu 
26 martie 1931 – 21 iulie 2011

Cultură în Natură.

Deşi greu de făcut şi în urban, noi încercăm de vreo 3 ani treaba asta ! Rezultate sunt câteva, destul de interesante, drept pentru care continui să le mulţumesc celor care mă sprijină. În primul rând Elenei, doamnei Veronica Nicolae, Sebastian Plămădeală, Bogdan Constantinescu şi Sorin Păun.

Detalii şi înscrieri pe mail sau telefonul obişnuit.

Norway.

Răul nu mai este simplu, de înţeles...poate chiar firesc dacă priveşti întreaga ecuaţie...El a devenit malefic, sadic...Bătrânul duhovnic ce se stinge în Hristos are în faţa un rău ce îi zâmbeşte şi dă interviuri...

Eram pe picior de plecare în Nord să îmi salut tatăl, când am fost izbit...Apoi Austria...E adevărat că am un  potenţial fantastic de a da de imposibil într-un mare fel, dar la răul ce îmi zâmbeşte...şi de unde ???...din ţara în care dacă îţi cade un măr pe jos îl ridici mai curat decât era...!

Rămas bun civilizaţie, bun găsit ev mediu, halal să îţi fie!

Aceşti oameni minunaţi şi maşinile lor zburătoare.

Tineri, încrezători, gata de bătaie dar cumplit de naivi, undeva în Budapesta anilor '90...Se distinge şi profu' de film, acum senator sau deputat...sau ce-o mai fi, că prof sigur nu...

Restul seriei îl găseşti pe facebook dacă vrei, nu mai dau link că oricum nu intri...

Greaua moştenire.

"Greaua moştenire" o sintagmă pentru care mulţi şi-au luat-o în barbă mai ales după 1989, se referă acum la mentalităţi, la felul de a ne purta, de a relaţiona, de a ne aprecia ţara, de a ne slugărnici în faţa unor imbecili...şi multe, multe altele...

Când funcţionezi împotriva curentului ca mine, când sinapsele personale nu pot sau nu vor să cedeze, când faci parte din cei ce încă se încăpăţâneză să construiască, să funcţioneze...vezi lipitura. Distingi artificialul şi realizezi rapid unde te afli şi cine, ce vrea de la tine...

Inutil să îţi mai povestesc că farfuria din imagine face parte din vesela curentă...(am păpat noi în ea la prospecţiile pentru tabăra din septembrie) a unei cabane private de pe Valea Prahovei...cu site şi ifose..dar cu o grea, prea grea moştenire ce nu o va scoate prea repede din impas...Data fotografiei pe bune că e: iunie 2011 !   

Aşa elevi...aşa profesori...

Unde nu e cap, vai de picioare şi cine seamănă vânt, va culege furtună...dar românul este prea amorţit să poate înţelege ceva...că iar e cald şi vai...iar sunt concedii şi...iar trebuie să vadă Turcia şi Mamaia şi neapărat să îşi mai cumpere 5 kile de aur, că altfel iar devine nervos de Revelion...când iar trebuie să plece în Turcia şi...tot aşa mai departe...

Personal încep să îmi recapăt imunitatea iar mirarea ce-mi umplea rândurile de început ale acestui blog, începe să dispară şi datorită contactului dur cu nemernicia şi trădarea ce iată acum îşi desfăşoară în plin întreaga uvertură...naţională...

Un articol interesant găsiţi şi aici dar vai...totuşi blând faţă de întregul dezastru în care ne aflăm. Mai adaugă drogurile, prostituţia, sinuciderile, crimele, scăderea speranţei de viaţă, mizeria fiziologică...că de corupţie nu îţi povestesc pentru că o găseşti la orice colţ...

Ce va fi ? Catedrale, cartiere luxoase, blănuri, şampanie, conferinţe şi întâlniri la nivel înalt şi o mare de rătăciţi...Cu drept de vot, da...! Dar ce folos...?

Oferta tabără Micul Artist ediţia a 4-a !

Tabăra de Creaţie

“Micul Artist 2011”

- cultură în natură -

Perioada: 5 septembrie – 11 septembrie 2011

Locaţie: Cabana Bolboci situata pe malul lacului Bolboci - masivul Bucegi

Număr de locuri: maxim 25 locuri libere

Program:
Excursii: Vizitarea Pesterii si Manastirii Ialomitei, Cheile Tatarului, Cabana Zanoaga, Platoul Bucegi – Babele

Workshop Actorie (demonstratii si intalnire cu un actor profesionist, notiuni de Arta Actorului, jocuri si tehnici interactive)

Workshop Multimedia (demonstratii si intalnire cu un artist multimedia, notiuni introductive de fotografie si editare) * NOU

Adventure Off Road (demonstratii si intalnire cu echipa Land Rover Academy prezentarea statica a masinilor si a tehnicilor de conducere in off road) * NOU
Workshop Salvamont - demonstratii si intalnire cu echipa Salvamont, tehnici de salvare si prim ajutor in munti, tiroliana, rapel, catarare)  * NOU

Workshop Cercetasie – (notiuni de supravietuire, cum se face un foc, ridicarea unui cort, concursuri cercetasie in Parcul National Bucegi, confectionarea drapelului taberei)

Workshop Creativ (desen, pictura, decoratiuni din materiale naturale)
Workshop Muzical (chitara)

Jocuri si concursuri tematice cu animatori

Foc de Tabara şi Carnaval

Preţ: 780 lei
*preţul include 6 nopţi cazare, 3 mese complete/zi, transport cu autocarul, materiale workshop.

Contact: Învăţător Elena Vurtejanu 0755.037.935

office@brickmedia.ro

*pentru fotografii cu locaţia şi partenerii noştrii accesaţi vă rog link-urile!
* fotografii realizate în celelalte ediţii puteţi găsi aici

Thomann.

De puţină vreme nemţii de la Thomann Cyberstore au creat o secţiune specială şi pentru România. Servicul este fantastic (livrare rapidă sub 30 de zile, banii înapoi la garanţie, garanţie 3 ani la fiecare produs şi mai ales preţurile fără concurenţă)

Măcar vizitând acest super magazin  poate să înţeleagă câte ceva şi bazbuzucii ce continuă să umple buzunarele bijiniţarilor de la Senia, Menadi, defuncta Muzica...samd...

http://www.thomann.de/

O nouă provocare!

Câte ceva despre noua Tabără de Creaţie "Micul Artist" ce se va desfăşura în luna septembrie în Munţii Bucegi.

La fel ca în precedentele ediţii de la Azuga, Horezu sau 2 Mai şi această nouă tabără se va desfăşura având ca obiectiv cultura în natură. De data aceasta beneficiind de zona deosebit de pitorească unde vom lucra, cabana de pe malul lacului Bolboci, dar şi de două parteneriate absolut excepţionale, vom dezvolta şi zona de cunoştere a naturii, cercetăşie şi alpinism !

Participanţii la această ediţie vor avea ocazia de a se întâlni şi cunoaşte cu membrii echipelor SALVAMONT şi LAND ROVER ACADEMY, doi parteneri excepţionali ce vor face demonstraţii spectaculoase, vor disponibiliza logistică, echipamente şi echipe antrenate, astfel ca fiecare participant să poată să le cunoască munca şi pasiunea pentru natură. 

Pe lîngă worshop-urile de actorie şi creativitate vom urca cu maşini de teren, vom învăţa să folosim coarda de alpinism, iar cei mai temerari vor avea ocazia să coboare în rapel şi pe tiroliană ! Dar despre toate veţi găsi informaţii în oferta noastră pentru cea de a 4 ediţie a "Taberei de Creaţie Micul Artist".

Căutăm Asistentă.

Se caută o persoana inteligenta, ordonată, dotată cu umor, perspicacitate, răbdare, gândire pozitivă, posibilitatea de adaptare şi de gasire de soluţii rapide în diverse situaţii. Mai multe detalii puteţi găsi aici !

- pasionată şi capabilă să lucreze în echipă în zona artistică.

- capabilă de efort susţinut, rezistentă la stres.

- să aibă posibilitatea de a munci în perioada sărbătorilor legale, sâmbata, duminica, peste program.

- cunoşţinte Microsoft Office.

- domiciliul în Bucureşti, preferabil deţinător carnet auto cat. B

Cursuri de chitară.

Cursuri de Chitară şi în această vară:

Teorie şi practică începători şi avansaţi.
Durata: 1 1/2 h.
Se pot înscrie persoane cu vârsta cuprinsă între 7 şi 40 ani.
Materia predată este folk, country, blues pentru chitara acustică şi rock pentru chitară electrică (numai pentru cei avansaţi).

Info: 0722.414.972 / victorvurtejanu@gmail.com

Ceasul de întâlnire.

Am luat ceasul de întâlnire.

Pe poteca solitară, de departe simt un jind

Şi-aş voi sa mi se pară...

Victor Vurtejanu - Ceasul de intalnire (demo)

"Ceasul de întâlnire"  - muzica si

aranjamente orchestrale: Victor Vurtejanu
versuri: Tudor Arghezi

Fotografie realizată de: Elena Vurtejanu

Fata cu cărămida în gură.

Spectacolul "Fata cu cărămida în gură" spune povestea omului de azi - modelul uman care a ajuns sluga cruzimii în cea mai pură formă a sa, dar, ce-i drept, împachetată-n foiţă de aur; poveste pe care n-a scris-o nimeni altcineva decât noi înşine. Noi, cei care am tolerat şi tolerăm răutatea, ticăloşia, jocul mârşav al manipulatorilor de conştiinţe şi, nu în ultimul rând, impostura. În plus, povestea vorbeşte despre singurătate, dragoste şi moarte. Şi mai vorbeşte despre o trăsătură a individului contemporan; sau, cel puţin, a individului român contemporan: ceea ce nu pot avea, prefer să ucid…

În distribuţie :

Cristian Toma, Adelaida Zamfira, Adriana Pârvu / Gabriel Duţu.

Mişcarea scenică – Andreea Duţă; Costum - Adelaida Zamfira - Mihaela Minu; Grafica – Daniel Titza, Text şi Regie – Theo Herghelegiu; Coloana sonoră - Nicolae Nastasia

Locaţie: Tete-a-Tete, Parcul Herăstrău, lângă Grădina Japoneză, rezervari: 0728.668.463

3 ore.

"Bună seara, Bucureşti, România! Fraţi şi surori, ne-am adunat aici să fim unul. Arătaţi-mi tot ce puteţi" a spus Bon Jovi şi toţi cei 50.000 de români nu s-au făcut de ruşine ! Un show magic, forţă şi bucurie, meserie adevărată ridicată la rang de artă de 6 profesionişti ce nu sau menajat nici o clipă!

Unul dintre cele mai bune producţii venite în România cea blazată şi mult prea plină de fantome cu pretenţii deşarte...După Bon Jovi Live în Bucureşti poate că publicul va începe să discearnă şi va înceta să mai accepta lăturile ce inundă prea des scenele. Trei ore ce sper să fi mişcat ceva din amorţeala generală. 

Bon Jovi Live.

Adulat de unii, ignorat de alţii...show-ul americanilor de la Bon Jovi rămâne cred, evenimentul muzical al anului.

Un turneu cu patru scene identice,  scenă de 54 de metri lăţime şi 25 de metri adâncime,  un ecran cu o lăţime de aproximativ 40 de metri, instalaţie de sunet ce depăşeşte 15.000 watt, 10 microbuze pentru transportul personalului de productie, 40 de tiruri pentru fiecare spectacol, peste 500 de persoane implicate în producţia spectacolului, 50.000 de bilete vândute la Bucureşti, o logistică de neimaginat pentru orice artist român, toate în turneul "The Circle" demarat în februarie 2010.

Nu ştiu voi, dar eu mă duc să casc şi eu gura ca olteanu'!

Buzunarul cu pâine.

Şi ne aruncăm în repetiţii. Cu Adrian şi Cristina cu Vişniec şi mult dor de teatru şi frumos. Deşi oraşul arde şi mulţi nu mai vor nimic...

Wiki şi România.

România este o ţară situată în...

Mai departe.

David Larible sau să vorbim despre frumos...