Cultură şi monopol pe gunoi.

Primele impresii sunt mereu bulversante...De câte ori aterizez în Suedia ceva însă rămâne categoric la fel. Deşi acum plouă de 4 zile, cerul este mohorât, sunt doar 11 grade Celsius în luna august, suedezul nu se opreşte. Îşi trage un hanorac şi pantaloni de fâş, continuă să zâmbească şi să fie atent la toate detalile vieţii.

Nimic nu este lăsat la voia întâmplării sau de izbelişte, pentru că din amănunte poţi construi întregul. Având un întreg poţi să te asociezi, poţi să devii interesant pentru celălalt care şi el în timp a construit atent.

Şi astfel se poate juca baseball sau golf, jocuri importate şi de ei odată cu cola dar îţi poţi păstra şi tirul cu arcul, înotul de performanţă, echitaţia şi atâtea altele. Învăţând lecţia de a construi de mic, suedezul de rând îşi găseşte timp pentru toate. Emigranţii se plâng învârtindu-se în jurul cozii, ofensaţi de priviri sau de un "Hej !" salutul cu care eşti mereu bine primit când îţi umpli rezervorul cu motorină sau când îţi cumperi pâinea zilnică.

Te prinzi că e român după cum vorbeşte de tare la mobil, este încruntat şi ursuz sau aleargă disperat cu plasa în mână. Dacă îi spui simplu "salut" ţine neapărat să îţi răspundă într-o poceală de suedezo...apoi tace tâmp ca nu cumva să afli de la el cîteva impresii sau oportunităţi...

Şi atunci te bucuri în tăcere de o natura maiestoasă, de un popor care tace şi face, de zâmbetul copilului care învaţă rapid să recicleze...pe bani!!..pet-urile şi conservele de aluminiu şi înţelegi rapid de ce acasă, în oraşul gri, există monopol pe tot începând de la cultură până la gunoi...