Intalnire cu parintele Paisie (part.1)

Parinte, ce vrea Dumnezeu de la noi ?
- Dumnezeu vrea de la noi bunavointa noastra, dispozitia noastra cea buna, pe care sa o manifestam fie si prin putina noastra nevointa mai inimoasa si prin simtamântul pacatoseniei noastre. Pe toate celelalte le va da El în viata duhovniceasca nu e trebuinta de brate solide. Sa ne nevoim cu smerenie, sa cerem mila lui Dumnezeu si sa-I fim recunoscatori în toate. Cel care se preda pe sine în mâinile lui Dumnezeu fara nici un plan al sau, trece în planul lui Dumnezeu. Cu cât omul este remorcat dupa sine, ramâne în urma; nu înainteaza duhovniceste, pentru ca împiedica mila lui Dumnezeu. Ca sa sporeasca e trebuinta de multa încredere în Dumnezeu.

Parinte, simt o nesiguranta, un stres.
- Asigura-te, bre copilasule, în Dumnezeu. Stii numai de asigurarea masinii? Asigurarea lui Dumnezeu nu o stii? Fa-ti cruce si, înainte de a face orice, spune: „Hristoase al meu, Maica Domnului, ajuta-ma!". Exista asigurare mai mare decât încrederea în Dumnezeu? Atunci când omul se încredinteaza pe sine lui Dumnezeu, primeste mereu de la Dumnezeu benzina „super" si automobilul lui duhovnicesc nu se opreste niciodata; alearga mereu. Cât poti, ia aminte, roaga-te si încredinteaza-te lui Dumnezeu si Acela te va ajuta în orice greutate. Simplifica-ti viata cu încrederea desavârsita în Dumnezeu, ca sa te eliberezi de stres si de neliniste.

Parinte, când mi se spune sa fac ceva, pornesc tot timpul cu o frica si o sovaiala, si în cele din urma, poate din cauza fricii, nu reusesc sa fac lucrul asa cum trebuie.
- Sa-ti faci cruce, copilul meu cel bun, si sa faci ceea ce ti se spune. Daca spui: „Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri", oare dintre atâtia Sfinti, unul dintre ei nu te va ajuta? Mare lucru este sa se lase cineva în mâinile lui Dumnezeu! Oamenii îsi fac planuri si încearca sa le realizeze, dar fara sa ciuleasca urechile, sa asculte care este voia lui Dumnezeu si sa se conformeze ei. Trebuie sa ne lasam cu încredere în seama lui Dumnezeu, ca el sa ocârmuiasca lucrurile, iar noi sa ne facem datoria noastra cu marime de suflet. Daca unul nu se încrede în Dumnezeu asa încât sa se lase pe sine cu desavârsire în mâinile Sale, se va chinui. De obicei oamenii alearga mai întâi la mângâierea omeneasca si, dupa ce sunt dezamagiti de oameni, abia atunci scapa la Dumnezeu. Nu ajunge credinta în Dumnezeu, ci este nevoie si de încredere în Dumnezeu. Atunci când ne încredintam viitorul nostru lui Hristos, Îl obligam sa ne ajute.

Fara frica! Sunt aici, Dem.

Incet, incet se scurge si acest septembrie gri de sobolan trist si fricos. Se stinge incet si sigur sub talpa uitarii impuse de marii anonimi ce isi serbeaza startul in campanii zgomotoase si steaua unui mare artist. A unui profesor asa cum nu am mai intalnit si cum nu am sa mai intalnesc niciodata.

Peste toate insa a unui om cald si cumpanit, a unui oltean teribil de vesel si vesnic cu o vorba buna in tolba. A unui om ce ma invatat tainele luptei si ma ajutat sa inving intunericul ce tinde sa stinga tot.

Mi-a fost si Tata si Mama cand tremuram in bezna culisei si speram sa ies in Lumina. Acolo in singuratatea Actorului, acolo unde si inger si diavol stand ghemuiti si impresionati de Forta Creatiei amutesc...Acolo, il regasesc mereu vesel si curajos soptindu-mi incet la ureche:

"Ba tarane' fara frica, suntem doar noi doi. Cu mine faci Gica! Impreuna, sunt aici! Hai, baga!"

Fiti veseli si zambiti, scena se inclina. V-ati putut bucura de arta unui maestru ! In acest septembrie gri din orasul trist, incercati sa va bucurati un pic amintindu-va ca se implinesc opt ani de cand suntem mai singuri fara DEM !

IN MEMORIAM

DEM RADULESCU

Ramnicu Valcea 1931 - Campina 2000

Maine moare nevasta-mea...sau Scrisoare de la un frate

Frate Vurtejene si Andrei, frate Victor, Maine e marti 13.

Maine, nu stiu daca se termina ceva sau incepe ceva din viata mea.

Ceea ce incepe, aproape ca nu exista. Ceea ce moare, e pe catafalc.

Pierderea e mai concreta decat o sperantza, decat un inceput eventual bun. Maine se pronuntza divortul. Adica ma voi duce pe doua picioare in fata unui om asezat si sobru imbracat care imi va confirma ca 19 ani din viata mea pot fi ingropati.

Pana acum, oricat incepuse acest cadavru sa puta, era inca al meu, ii puteam pastra inca pentru mine duhorile, erau ale mele, Imi puteam delecta hoitul cu ele oricand voiam. Maine va trebui sa ma despart de cadavru. Voiam sa folosesc verbul a se descotorosi, descotorosire, dar ceva morbid in mine m-a impiedica sa-mi poreclesc cadavrul.

Maine e divortul, Victore. Abia am terminat de futut pe una si nu e vorba de nici o tristetze "post coitum"

Maine moare nevasta-mea...

Bafta frate,

Adrian O.

Toti va vor binele. Nu-i lasati sa vi-l ia

Va multumim ca ati salvat Vama Veche!

Adio, Vama Veche! Un complex rezidential de lux cu va fi ridicat in Vama Veche pana in 2010. Este vorba de un adevarat centru modern cu piscine, zeci de apartamente si parcari de lux. Boemii care veneau pana acum in Vama de dragul linistii si atmosferei parca rupte de realitate pot spune adio corturilor si umbrelutelor de stuf: coltul lor de paradis e pe cale sa fie decimat.

De ani de zile, Vama s-a schimbat si s-a umplut treptat de vile, masini de lux si manelisti. Lovitura de gratie data turistilor de moda veche va fi complexul rezidential ridicat in localitate in urmatorii doi ani. Pretul unui apartament in noul complex va costa intre 950 de euro si 1350 de euro pe metru patrat, la care se adauga TVA, a declarat pentru Antena 1 agentul imobiliar Dana Muresan.

Turistii au inceput deja sa-si cumpere apartamente in complexul care se va construi.

Va multumim ca ati salvat Vama Veche! Mircea Toma, Tudor Chirila & Compania

Cine moare

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru. Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in loc de emotii. Acele emotii care invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi. Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat. Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare. Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...

Cine a mai ramas in Bucuresti?

Zugravul. Are o ţigară în colţul gurii şi chef de muncă în colţul îndepărtat al vieţii. Tricoul rupt de pe el nu-ţi dă nici o idee despre onorariul pe care îl va cere la capătul unei zile de spoit în lene, pe un perete care nu se poate opune sau fugi. Ideile lui sînt alea din reclama de la bere. Nevoile sînt cele naturale, şi în multe dintre ele apare şi un copac, exact ca în cazul cîinilor. Viaţa lui e şi ea o reclamă: la societatea modernă, care a reuşit cumva să elimine selecţia naturală. Acum 30 de mii de ani, zugravul ar fi fost ucis pe loc, după primul cerb desenat strîmb în peşteră, la Lascaux .

Baba urbană . Spre deosebire de sora ei de la sat, baba urbană a văzut multe şi ştie tot. Îşi urăşte, în ordine, nora, vecina, vecinul, administratorul, cartierul, oraşul. Paradoxal, îşi iubeşte însă ţara , chiar dacă nu-i poate găsi alte calităţi decît acelea cu care a rămas din cartea de română, 1955. Baba urbană bănuieşte că totul în jurul ei e făcut s-o fure: administraţia blocului, compania de gaze, străinul care tocmai a intrat în hol şi se uită suspect la cutiile de scrisori.Asta nu-i face în nici un fel viaţa mai bună. Destinul babei e să moară, iar ea acceptă asta şi nu se mai ocupă cu absolut nimic. La noi lipsesc cu desăvîrşire babele din America , alea care se duc voluntare la ONG-uri, sau alea din Franţa, care merg la mitinguri, cînd nu citesc literatură de stînga. Babele noastre doar voteaza, maninca mult, birfesc toata lumea si circula gratis cu RATB.

Şoferul manelist. E rapid, pentru că nu poate fi nimic altceva, în afară de negustor de droguri sau combinator de terenuri. Cel mai bun lucru din viaţa lui e motorul, făcut de un neamţ cu mult mai deştept, însă şoferul nostru nu pare să sesizeze ironia. Îi place să împartă:pumni, muzică, opinii.Ştie despre tine că eşti prost. Ştie că el e deştept, iar viaţa, în felul ăsta, devine foarte simplă. De-aia şoferul manelist e cel mai relaxat dintre românii care au rămas în ţară . Cînd te întrebi de ce Mazăre a pus palmieri la Constanţa , răspunsul e limpede pe şosea:
pentru că maimuţele erau deja acolo. Şi nici n-aveau duşmani naturali.

Inginerul. A lucrat cîndva în cercetare. Revoluţia l-a prins la planşetă, desenînd clădiri urîte, cu speranţa că într-o bună zi va fi lăsat să fie genial. Cînd a fost lăsat, a continuat să fie el însuşi, cu program clar.Dimineaţa la 8 la serviciu, la 5 acasă, la 8 la a doua sticlă de vin.Înăuntrul lui sînt o mulţime de bagaje desfăcute şi lăsate aşa, în lipsă de o nouă destinaţie: literatură SF, poeţi optzecişti, două-trei iubiri, neapărat consumate la Costineşti, cu Radiovacanţa undeva în surdină. Se mişcă greu printre ele şi de-aia e deprimat. Speră să vină vremuri mai bune, chiar şi cînd apar la orizont, el speră că o să-i bată la uşă, să-l ia de mînă pînă în Germania, unde sigur cineva ştie de lucrarea lui de diplomă, o revoluţie la vremea ei.

Bogatul. În ciuda previziunilor optimiste ale telenovelelor, bogaţii nu plîng. Nu au de ce, nu au cînd, nu le-a adus aminte secretara. Cei mai mulţi nu ştiu că sînt bogaţi - pentru că nu se mai măsoară în raport cu tine, ci în raport cu alţi bogaţi. Chestia asta aduce cu sine o situaţie pe care nici psihologul plătit cu 200 euro/ora n-o poate rezolva: sînt bogaţi cu Mercedes care suferă că n-au Bugatti. Bogatul român are şi o altă problemă: nu e bogat decît aici. Cînd iese din ţară , e doar ostentativ.

Băiatul de club. El e în general fiul celui de mai sus. Ziua lui de muncă e noaptea, spaima lui e moartea de plictiseală. Exemplarele cele mai robuste rezistă fără mîncare o săptămînă şi pînă la două zile fără paparazzi. Ideile lui sînt simple: moşule, du-te tu la şcoală, dacă n-ai bani de distracţie! Zilele lui sînt numărate: le numără presa de scandal şi poporul odată cu ea, cînd scoate din frigider brînza, la o salată de roşii tăiate repede, pînă nu începe Magda la OTV.

Toţi ăştia au rămas în ţară . Restul au plecat, şi nu în concediu. Or mai fi şi alţii, nu ştiu, e treaba institutelor să ne zică. Ce vreau eu să vă spun e altceva: Uitaţi-vă la ei şi încercaţi apoi să vă închipuiţi că, din marfa asta, trebuie să facem o naţiune...

Scrisoare de la Tata - part. 1

Exista doua greseli in conflictul dintre generatii. Prima este ca cei tineri cred ca inteligenta este un substitut pentru experienta, iar cea de a doua este a celor in varsta care cred ca experienta poate inlocui cu succes inteligenta.
Cand faci din tantar armasar, nu te astepta sa-l si incaleci.

Tatal este acea persoana care a ajuns sa poarte poze acolo unde obisnuia sa tina banii.

Cuvantul evreiesc pentru parinte este "horim" care deriva de la "moreh", invatator. Primul si cel mai mare invatator al copilului trebuie sa se afle in familia lui. Necazul cu cresterea copiilor este ca pe cand crezi ca ai ajuns sa ai experienta, copiii te scot la pensie.

Sa nu uitam ca fericirea este o atitudine pe drum, nu o destinatie.
Sa nu crezi ca ai pierdut timpul degeaba daca copii tai ti-au auzit sfaturile dar nu le-au pus in practica. Peste ani de zile ei si le vor reaminti si le vor spune la randul lor copiilor pe care-i vor creste...

Toate familiile fericite sunt la fel; cele nefericite sunt de toate felurile.
Un filosof este un "cautator de adevar". Un crestin este un om care s-a intalnit cu Christos si a acceptat Adevarul!

Cel mai Iubit dintre Pamanteni

E ultimul interviu?

Stefan Iordache: Da. Si nu numai atit, este ultima mea aparitie in public, in afara scenei, acolo unde bate inima mea.

De ce?

Stefan Iordache: Nu mai vreau sa trancanesc. La ce foloseste? Sint mihnit. Nici vehement si nici suparat. Mihnit. Vorbim cu totii in vint, pentru ca nimic nu se schimba. Aleg sa nu ma mai implic in societate. O fac pentru prima si ultima oara. Ceea ce traim este o telenovela. Dar nici sensul peiorativ al ideii de telenovela nu mai este suficient pentru ce traim. E o manea. De prost gust. Decit sa vorbesc fara rost, nu-i mai bine sa ma uit la salcia asta ?

Asa a plecat si Stefan Iordache dintre noi. Mahnit. Si singur.

A murit departe de tara, de cei care il iubesc si il plang acum. Intalnirea pe care am avut-o cu acest urias actor, pe scena Nationalului din Bucuresti in anul 2000, ma va urmari toata viata.

Da! Am vazut cum traieste, cum simte, cum repeta, cum proceseaza si cum intra in scena "cel mai iubit dintre pamanteni". Caci asa va ramane in constinta mea, zguduita acum de plecarea lui, clipa cand Dumnezeu i-a soptit:

Da! Esti cel mai iubit dintre Pamanteni, Stefan Iordache!

IN MEMORIAM

STEFAN IORDACHE

Calafat 1941 - Viena 2008

Am fost impuscat

In spirit de solidaritate cu drama colegului si prietenului meu, actorul George Calin, impuscat in plina zi, in fata, in capitala Romaniei, Bucuresti, am decis preluarea si publicare articolului in care acesta explica faptele intamplate.
Tanar interpret al multor roluri pe scena Teatrului National din Bucuresti, printre care amintesc doar Romeo, remarcabil interpretat in piesa lui Beatrice Bleont "Romeo si Julieta" de W. Shakespear, un om frumos si curat. Un tanar actor ce poate ramane desfigurat de un criminal...
Mentionez ca si astazi agresorul este in libertate. Politia Romana, impreuna cu Parchetul au decis asta.

Acum au decis sa impuste actorii. Maine cine urmeaza?
Victor Vurtejanu

Am fost impuscat . In Bucuresti , oarecum in centru , oricum la terasa unei cafenele de fitze . Am fost impuscat de un angajat al localului pentru faptul ca i-am cerut sa fie mai putin agresiv . De doua zile nu stiu ce sa fac : sa ma bucur ca am scapat ieftin ( adica viu ) sau sa ma revolt ca mi s-a intamplat asta . Nu reusesc sa imi adun sentiment cu sentiment si gand cu gand . Nu revad decat flash-uri din momentul atacului : ura cu care agresorul mi-a suierat “te omor ma futu-ti gura matii ” in timp ce apasa pe tragaci , flama care mi-a ars pielea fetei si buzele , mirosul de praf de pusca , singele tasnind din obraz si acea disperare absurda de a-mi strecura limba prin gaura din falca …Nu stiu ce va fi in continuare …Nu stiu daca semnul de pe fata imi va aminti ca trebuie sa ma bucur de fiecare clipa de viata sau daca imi va aminti ca la fiecare pas poti intalni un dement inarmat cu un pistol pe care e gata sa il foloseasca doar pentru ca tu iti aperi demnitatea si nu te lasi calcat in picioare de fiecare limbric frustrat . Nu stiu daca ma intriga fapta in sine ci mai degraba ceea ce a urmat : atitudinea de no combat a politiei si aroganta celor trei ( DA TREI ) avocati ai agresorului , declaratiile mincinoase , incercarea OMULUI LEGII de a ma convinge sa cad la pace cu agresorul si de a negocia o suma de bani …Baaai fratilor puteam sa fiu chior sau surd sau chiar mort si ala imi sugereaza sa negociez cu viata mea , imi sugereaza sa imi incarc buzunarele cu bani si sufletul cu urmatoarea fapta a acestui paduche care nu a avut nici macar curajul sa ma priveasca in ochi cand a tras ci a venit tiptil pe la spate punandu-mi pistolul la cap si tragand . Am avut intentia de a lasa politia si justitia sa isi faca treaba dar acum sunt furios ,sunt foarte furios . Dar furia mea nu impotriva lui se indreapta ci impotriva sistemului . I hate the system … Am mediatizat cazul si am hotarat sa imi iau un avocat . O sa faca puscarie si o sa imi plateasca si daune . Daca nu mintea in declaratie cum ca i-am dat o palma cred ca as fi avut poate si …o urma de iertare . Sa nu va intrebati unde este el acum? Zburda liber . E cercetat in stare de libertate . El isi vede de treaba in timp ce eu alerg pe la spital , IML si politie pentru a imi gestiona situatia . Da , in Romania trebuie sa iti platesti singur expertiza medico-legala si trebuie sa alergi singur cu fisele medicale intre spital si IML . E palpitant. Dar daca nu fac toate astea risc sa ajung din victima …invinuit . Da , pentru ca aceasta specie de avocati nu sta degeaba , lucreaza , si lucreaza murdar…risc sa ajung eu sa ma rog de el sa negociem …dar eu nu am bani sa ii dau …poate ii propun abonament pe viata la toate spectacolele mele ( totusi asta cred ca ar fi pentru el pedeapsa nu despagubire :)) ).
Paradoxal , eu simt sa ma apar din pozitia de victima … Si cum cea mai buna aparare este atacul…

Va este frica?

Sunt trist. Foarte trist. Insa nu disper. Inteleg ca iar ati schimbat regulile jocului. Va este frica?

Ieri a murit un maestru al filmului romanesc. Ilarion Ciobanu, inhumat la Crematoriul, singur, pe ploaie (parca e un facut) toti pleaca si cerul plange.

Si la Dom' Profesor, si la Motu si la mesterul Mereuta si Dinu Manolache... mai toti langa care viata m-a adus aproape de plecarea lor, cerul a plans...

Asa fost si acum.

Abia am strans cenusa lui Ilarie si aflu ca mesterul Iordache se zbate cu leucemie in spital.

Apoi Dan Nutu este impuscat pe autostrada.

George Calin este impuscat pe terasa in plin centrul al Bucurestiului...

Oare ce are cu breasla noastra, sobolanul asta?
Oare cat ii mai trebe negurei hade sa inghita ca sa se sature?
Oare de ce tu tara mea, nu intelegi sa iti aperi copii si artistii?

De ce maestrul Zamfir trebuie calcat cu masina in fata casei sale si zace in spitalul de Urgenta si acum?

De ce vrei sa iti omori artistii Romanie?

De ce ingadui ca asistentele in spitale sa faca fotografii porno langa pacientii de la Terapie Intensiva si apoi sa arda pruncii abia nascuti in maternitati cu substante neidentificate?

Noi iti aratam oglinda in care-ti poti zari faptele: "Moartea domnului Lazarescu" a lui Puiu, "4, 3, 2" a lui Mungiu. Ca multe "altelte semnale" exact asta iti spunea...

Romania mea ti-ar placea sa ramai doar cu ofiterii de securitate si omologii lor tiganii?

De ce nu ne auziti?

De ce nu ne vedeti?
De ce taceti?

Simtiti cum se apropie?

Va este frica?

Cine urmeaza...?

In Memoriam Ilarion Ciobanu - Romanian Actor Romania

Ramas bun Ilarion Ciobanu

Ilarion Ciobanu a fost un celebru actor român. A absolvit Institutul de Arta Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.

Ilarion Ciobanu a decedat în dimineaţa zilei de 7 septembrie 2008, răpus de cancer faringian.

A fost docher in port, sudor, pescar in perioada in care nu a putut gasi angajamente in noile "viziuni" regizorale. Un actor care mi-a ocrotit copilaria si adolescenta. Am crescut cu Gherasim din "Toate panzele sus" si cu Traian Brad din seria "...si ardelenii"

Un barbat darz, fost jucator de rugby la clubul Grivita Rosie Bucuresti.

Un actor unic si irepetabil. O inima mare si curata. O stea ce s-a stins in tacere, inconjurat de durere si de singuratate. Ramas bun Ilarion Ciobanu si condolente sincere Ioachim!

IN MEMORIAM ILARION CIOBANU

28 octombrie 1931 - 7 septembrie 2008

FILMOGRAFIE:

Bored (2004)
Tancul (2003)
Ochii care nu se văd (1996)
Terente - regele bălţilor (1995)
Crucea de piatră (1993) .... Fane
Şobolanii roşii (1990)
Vara cu Mara, O (1988)
Cetatea ascunsă (1987)
Bătălia din umbră (1986)
Umbrele soarelui (1986)
Fapt divers (1984)
Acasă (1984)
Rîdeti ca-n viaţă (1983)
Pruncul, petrolul şi Ardelenii (1981) .... Traian Brad
Iancu Jianu, haiducul (1981)
Lume fără cer, O (1981)
Iancu Jianu, zapciul (1980)
Rug şi flacără (1980)
Tridentul nu răspunde (1980)
Artista, dolarii şi Ardelenii (1979) .... Traian Brad
Ecaterina Teodoroiu (1979)
Audienţa (1979)
Omul care ne trebuie (1979)
Profetul, aurul şi Ardelenii (1978) .... Traian Brad
Din nou împreună (1978)
Avaria (1978)
Dincolo de orizont (1978)
Gustul şi culoarea fericirii (1978)
Pentru patrie (1977)
Trepte spre cer (1977)
Toate pînzele sus (1976) .... Gherasim
Pe aici nu se trece (1975)
Muşchetarul român (1975)
Oraşul văzut de sus (1975)
Nemuritorii (1974) .... Vasile
Capcana (1974)
Ultimul cartuş (1973)
Dimitrie Cantemir (1973)
100 de lei (1973)
Departe de Tipperary (1973)
Cu mîinile curate (1972) .... Roman
Drum în penumbră (1972)
Conspiraţia (1972)
Cu mâinile curate (1972) .... Roman
Pădurea pierdută (1971)
Serata (1971)
Facerea lumii (1971)
Mihai Viteazul - Unirea (1970) .... Stroe Buzescu
Mihai Viteazul (1970) .... Stroe Buzescu
Fraţii (1970)
Asediul (1970)
Baltagul (1969)
Razboiul domniţelor (1969)
Doi bărbaţi pentru o moarte (1969)
Columna (1968) .... Gerula
Legenda (1968)
Vremea zăpezilor (1966)
Golgota (1966)
Şopîrla (1966)
Rascoala (1965)
Cartierul veseliei (1964)
Lupeni 29 (1962)
Omul de lîngă tine (1961)
Poveste sentimentală (1961)
Setea (1960)

Un nene de-asta cu BMW mare a scos pistolul si a tras in mine

Actorul Dan Nutu: "Un nene de-asta cu BMW mare a scos pistolul si a tras in mine. S-a intamplat luni, cand veneam dinspre Pitesti spre Bucuresti. Am pus putina frana si s-a enervat, m-a depasit intre doua camioane", a declarat, pentru HotNews.ro, actorul Dan Nutu, protagonistul unui episod desprins parca din filme. Un alt sofer, nerabdator sa depaseasca autoturismul actorului, a tras asupra acestuia cu gloante oarbe. Chemati la fata locului, politistii l-au amendat pe soferul pistolar si i-au confiscat arma, un pistol de 9 mm cu gloante oarbe.

"Puteam sa mor de inima, daca eram un pic mai in varsta. Politistii i-au dat doar amenda; cam 2.000 de lei, nu stiu exact. A tot incercat sa ma depaseasca, avand masina mare si puternica. In cele din urma, m-a depasit intre doua camioane. Cand a tras, am zis ca mi-a gaurit masina, dar gloantele erau oarbe".

"Jos palaria fata de Politia romana. Au venit intr-un timp foarte scurt. Puteam sa o mai patesc o data daca nu veneau la timp", a incheiat marele actor.

de Alina Neagu HotNews.ro

Lelita Saftita

Pentru ca sunt atitia oameni care mi-au cerut sa asculte "Lelita" orchestrata, pentru intalnirea extraordinara cu cei 35 de moldoveni din vara aceasta, pentru despartirea de cei pe care i-am iubit poate prea mult si care au renuntat la lupta preferand sa distruga, pentru ca acest cantec merita sa fie cunoscut, atat pentru parfumul ce il poarta, dar mai ales pentru incarcatura colosala de emotie pe care a produs-o ori de cate ori am canta-o in orice context m-am aflat, iata acum in cu totul alta distributie, un cantec pe care sigur trebuia sa il intalnesc.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat. Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida...

Lelita Saftita - muzica si versurile Anton Pann.
Imprimare realizata in anul 2008 impreuna cu:
Oana Benko - Voce
Adrian Georgescu - Voce
Alin Copceag - Voce
Cristian Nica - Voce
Daniel Pop - Percutie
Nica Laura - Vioara
Zoltan Dosa - Contrabas
Sofian Miron - Clarinet
Andra Stanciu - Chitara
Orchestrator si aranjor: Constantin Raileanu

RACHMANINOV - Rhapsody On A Theme Of Paganini

Frunze - Mircea Ivanescu

Incearca Ivanescu cu Rachmaninoff impreuna

as vrea sa ma aşez pe marginea trotuarului, sa astept sa se facă noapte la capatul strazii – singuratatea mea de acuma mai are ceva la fel cu cea din copilarie, cand nu ştiam ca trece pentru totdeauna vremea?

Nu se poate rascumpara cu nimic vremea de atunci?
nu mai ramane adevarat nici un gest, chiar aşezat pe strada cu capul in maini?
şi lumina, care se spulberă pe obiecte, şi obiectele se fac frunze, şi se fac frunze.

Promenada Operei.

Iata ca in goana stapanirii dupa imagine si “ultra-sec-zational” in acest an electoral (al sobolanului, in zodiacul chinezesc), catelandrii iorgulesteni lasa sa treaca, e adevarat aproape pe tacute, o initiativa care poate deveni un reper cultural autentic.
Opera Nationala, pe langa gafa enorma de a aduce echipa manelistului Bursuc pe scena si punandu-i intreaga scenotehnica a Operei Nationale, pana si pianul de concert, (unde erati voi Luminita Berariu, Dan Grigore, Nicolae Licaret) la dispozitie, apoi prin venirea Lianei la carma PR-ului acestei institutii (m-ar bucura, insa nu cred ca totusi conteaza), realizeaza a doua editie a spectacolului Promenada Operei.

Au participat orchestra Operei condusa genial de Iura, cel care a facut eforturi majore in a impune si a respecta tot repertoriul, obositei si nepasatoarei orchestre a institutiei, aceasta imbatranita si deloc doritoare de astfel de experimente artistice, imbracata care cum au apucat, plina de o lehamite sesizata chiar si in momentele in care publicul entuziat o aplauda, multumind astfel, unei generatii de instrumentisti voiosi din pacate, doar pe la nunti si botezuri. Iura Florea, neavand minimul de control al sunetului la scena, banalul monitor de control, vesnica problema a celor trei srl-uri care monopolizeaza piata scenotehnici din tara. (Marbo, Stage si Paradigma-Five), reuseste sa duca tehnic si pe alocuri chiar sa straluceasca o trupa de instrumentisti si tineri solisti care au preferat de departe sa nu isi asume aceasta fantastica initiativa culturala ci sa devina vagoane trase de un dirijor moldovean cum ii place sa i se spuna, entuziast in dictatura sa.

Trebuie remarcat in acest talmes-balmes, creat de organizatori, sponsori, politie si baietii isteti de la butoane, lipsa unei conceptii. Lipsa profesionistului care sa gandeasca acest eveniment in intregul lui, nu a unor birouri care incerca sa ansambleze cat pot de bine, parti ale unui concept. Dar faptul ca suntem in anul 2008, inca nu a ajuns la urechile celor care fac cultura institutionalizata in Romania.

Ford si-a impus o masina chiar in fata zonei spectatorilor luminata kitchos de 2 stroboscoape, politia a ajutat si ea cu un Vento parcat pe trotuar avand girofaruri aprinse, gata sa "intervina" asupra publicului, Luxten-ul a daruit un bec lipsa, unul da, in felinarele ce marcau zona spectatorilor, totul contura ideea absolut ciudata de a amplasa scena stramb in raport cu cladirea Operei, iar in spatele ei plasand un urias banner care te anunta nu-s ce...

Totul parea hilar si a asa a ramas pana la momentul penibil de final, marcat de pirotehnistii care neavand nici o comanda, lipsa cordonarii s-a simtit pe intreaga durata spectacolului, au dat drumul unui…hai sa-i spunem joc de artificii, in care au disparut si eforturile Lianei care si-a adus pana si prietenii ca sponsori, si calitatea artistica a Irinei Iordachescu, care inca-odata demonstreaza ce inseamna rasa artistica a unui interpret, nu numai dobandirea tehnicilor de interpretare si insurubarea la un microfon care e in prag de microfonie neavand protectii antivant…eforturile remarcabile ale lui Iura care numara clipele pana la final, frumoasa prezenta a Mihaelei Ispan, determinarea Mariei Jinga si poate viitorul glorios al unei soprane de coloratura atat de dorita in Romania, si o numesc aici pe Simonida Lutescu, poate luminita de la capatul unui tunel plin de tehnicieni de mana a doua, loviti de propriul ego artitistic, parca tras la indigo cu al “celebrei” Nicolesco, care sapa, sapa, temeinic alaturi de “compozitorul” Iorgulescu la ce au cladit candva saracii Teodorescu, Spiess, Herlea si inca cativa de care azi nu mai auzim tocmai din cauza vantului ce darama panourile videoproiectoarelor imprumutate de la nenea Stanescu alias Five’s.

Publicul arde dupa artisti, a venit buluc desi era meci. Insa a sanctionat prompt prin intoarcerea spatelui. Granada sustinuta de singura voce masculina ce se poate remarca poate in curand, IIlincai, pus pe bisuri probabil saracul… a sunat gaunos, asa cum suna aplauzele intr-o sala goala.

Caci fara spectatori spectacolul nu exista. Exista doar actiuni gen Promenda Operei din 31 august 2008 realizate de ingineri inimosi, candva prieteni cu actorii.

Romania prin ochii lui Don Quijote

Am decis sa incep sa postez seria de atitudini semnate Dan Puric, in efortul comun catre Lumina

Astazi "Romania prin ochii lui Don Quijote" - Dan Puric

De doua mii de ani

Lumea muzicala romaneasca a existat si inainte de moga, ionita sau guta. Alaturi de cei care au simtit-o, gustat-o si de ce nu ? au impartasit-o altora, aduc si eu, modesta mea marturie.

Nu atingeti saracia si tristetea aflate în muzeu.
Sunt exponate originale nascute din sufletul, inima si rarunchii acestui popor într-o clipa de încordare si spontaneitate care a durat doua mii de ani…

Rock

Sfinx - Bucuresti

Pro Musica -Timisoara

Celelalte Cuvinte - Oradea

Metropol - Oradea

Phoenix - Timisoara

Lipan Connection - Bucuresti

Progresiv TM - Timisoara

Survolaj - Timisoara

Metrock - Cluj Napoca

Semnal M - Cluj Napoca

Adrian Berinde - Cluj Napoca

Florian din Transilvania sau Mircea Florian - Timisoara, Bucuresti

Vali Sterian si Compania de Sunet - Bucuresti

Compact (componenta Paul Csuci) - Campia Turzii

A.G. Weinberger - Oradea

Iris - Bucuresti

Mondial - Bucuresti

Roata - Bucuresti

Rosu si Negru - Bucuresti

Romanticii - Bucuresti

Vama Veche - Bucuresti

Savoy - Bucuresti
Sideral - Bucuresti

Timpuri Noi - Bucuresti

Riff - Sibiu

Redivivus - Craiova

Post Scriptum - Timisoara

Krypton (Componenta cu Guritza) - Bucuresti

Acvila - Bucuresti

Holograf (componenta Mihai Pocorschi, apoi Nutu Olteanu) - Bucuresti

Voltaj (componenta Adrian Ilie & Ms) - Bucuresti

Columna -Bucuresti

Transilvania - Bucuresti

FFN (Formatia fara nume)

Curtea Veche 43

Folk

Anda Calugareanu - Bucuresti

Zoe Alecu - Bucuresti

Grupul Ecoul - Reghin

Adriana Ausch - Cluj Napoca

Marcela Saftiuc - Cluj Napoca

Tatiana Stepa - Petrosani

Tudor Gheorghe - Craiova

Dan Andrei Aldea - Bucuresti

Nicu Vladimir - Bucuresti

Alexandru Andries - Bucuresti

Vasile Seicaru - Galati

Victor Socaciu - Brasov

Nicu Alifantis - Braila

Poesis - Constanta

Flacara Folk 73

Mircea Bodolan - Bucuresti

Radu Gheorghe - Bucuresti

Florian Pittis - Bucuresti

Ducu Bertzi - Bucuresti

Dorin Liviu Zaharia - Bucuresti

Cristian Paturca - Bucuresti

Doru Stanculescu - Bucuresti

Mircea Vintila - Bucuresti

Horia Stoicanu - Bucuresti

Alexandru Zarnescu - Bucuresti

Stefan Hrusca - Ieud

Adrian Ivanitchi - Sighisoara

Vali Serban - Sighisoara

Dinu Olarasu - Resita

Mircea Baniciu - Timisoara, Bucuresti

si lista este cu siguranta incompleta...