Sfantul Apostol Andrei - ocrotitorul Romaniei

Sfantul Apostol Andrei a fost din Betsaida, orasel pe malul lacului Ghenizaret, fiul lui Iona, din Galileea, si frate cu Simon Petru. Primul dintre ucenicii Domnului Hristos, inainte de a fi Apostol al Domnului, Sfantul Andrei a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul.

Dupa Inaltarea Domnului la cer si dupa Cincizecime, Apostolii au tras la sorti si au mers in toata lumea, pentru propovaduire. Atunci, acestui intai chemat, i-a cazut sortul sa mearga in Bitinia, Bizantia, Tracia si Macedonia, cu tinuturile din jurul Marii Negre, pana la Dunare si Scitia (adica Dobrogea noastra) si pana in Crimeia.

A umblat in aceste locuri nu in graba, ci in fiecare zabovind si rabdand multe Impotriviri si nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. S-a intors la urma din nou in Bizantia, hirotonind acolo episcop pe Stahie.

Strabatand celelalte tari, a ajuns la tinutul Peloponezului, unde pe multi i-a adus la Hristos. Mai stim ca Sfantul Andrei a avut un sfarsit de mucenic fiind rastignit, la Patras, langa Corint, cu capul in jos, pe o cruce in forma de X, careia i s-a spus "Crucea Sfantului Andrei".

Traditiile de Sfantul Andrei sunt variate si multiple. Poate nicio alta sarbatoare nu este asa plina de simboluri ca aceasta. Pentru noi romanii, sarbatoarea are o semnificatie deosebita deoarece Sfantul Andrei este cel care a botezat primii crestini pe teritoriul tarii noastre.

La fel cu graul care este pus la incoltit de ziua Sfantului Andrei, prin dragostea lui Dumnezeu si noi vom renaste an de an cu Credinta, Nadejde si Dragoste.

Acatistul Sfantului Apostol Andrei il puteti gasi si la aceasta adresa:

http://www.sfantulandrei.info/acatist.php

Intrebarea.

Cautam mereu in adancul fiintei noastre Raspunsul, nedefinindu-ne niciodata insa Intrebarea. Daca ar fi sa reducem totul la atat, la o simpla intrebare, una singura, dupa tot ceea am invatat, dupa tot ce am aflat, dupa tot si dupa toate sa punem o singura intrebare, numai una…

Care ar fi ?

Moartea, viata, dragostea, ura, puterea, lasitatiile; de unde ar incepe prima silaba din marea si finala noastra Intrebare...La fel ca la inceputul ei, in viata stim de unde pornim. Am venit, vrem, tipam, VREM !!! ni se da sau nu, apoi iar vrem, nicicand nu stim ce cu adevarat. Daca vrem ceva, apoi sigur mai vrem si altceva...

Din cercul asta nu iesim cu adevarat niciodata. Niciodata nu stim cu exactitate unde trebuie sa ajungem. Iubim, parasim, uitam, suntem iubiti, parasiti, uitati. Intre noi nu ramane decat o cumplita vanzoleala, o mare si greoaie alergatura spre ceva ce credem ca ne dorim, ca ne trebuie, ca iata am reusit sa prindem in sfarsit ce altii nici nu pot vedea, ca de acolo ne tragem seva vietii, ca acolo ne intalnim cu strabunii si apoi?

Intrebari, unele raspunsuri, insa pana la urma ne lamurim total, fara vreo umbra de indoiala ne aruncam iar in alergarea care pare ca ramane cu adevarat singura noastra ratiune.

Frumosul nostru.

Ochii zilei s-au inchis. Peste orasul gri domneste intunericul si mazga acestui noiembrie. Culeg o ridichie si o musc. Nu imi permit sa ma imbolnavesc, mai mult, luxul unei raceli peste belele pe care le am, nu imi mai este permis. Asa ca ma tratez ca la inceputurile lumii. Fara pastile si fara vaccine.

Mai sunt cateva ore si voi porni la drum asa cum suna programul pe care l-am conceput. Desi ramas singur, nu ma dau batut sa il abandonez. Calin vine sa ma ia in zori. Vom calatori spre Ramnicu Valcea, Sighisoara si Cluj. Mi-am incarcat acumulatorii camerei foto, mi-am pregatit trusa de medicamente, un mic bagaj si inainte de a porni sa ma odihnesc vreau sa iti spun un gand.

Este nedrept ce se intampla cu Artistul roman. Este nedrept odata din partea celor care ingaduie sa traiam din salarii si pensii de 200-300 de E pe luna. Dar este si mai cumplit sa lasam noi insine garda jos.

O mana de actori, un regizor si cativa membrii ai familiei am fost astazi la pomenirea unui mare Artist. Ion Cojar a fost un mare Artist. Un luptator exceptional si inainte de toate, un mare profesor de Arta Dramatica. A scos zeci! Zeci de generatii de mari actori! Este nedrept sa fie uitat atat si asa de repede.

Este nedrept ca dupa aproape zece ani de cand nu ne-am intalnit, un coleg de breasla, actor de succes, cunoscut marelui public din serialele de televizune, sa ma intrebe in primele propozitii daca nu am nevoie de un MC pentru compania V.S.U. Pe piata nu mai sunt angajamente. Si copilul este inca mic...

Eu sunt un privilegiat. Nu am admis sa fiu calcat in picioare, nu am cerut mila si nu am pupat nici un cur de cretin incapabil, trimis de partiduletul unde a cotizat, pe vreun scaun conducator. Mi-am deschis un drum pe care il sustin numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Nu sunt decat un muncitor. Imi respect breasla, imi respect profesorii si colegii. Incerc la randul meu, acolo unde gasesc talent, sa il ocrotesc si sa il indrept spre lumina, in masura in care acesta vrea si poate.

Caci si in breasla actorilor au sosit vremurile de apoi. Degeaba vrei, daca nu poti. Daca nu putem sa plecam capul o clipa cu gandul la profesorii nostrii, la colegii prea grabnic plecati dintre noi, degeaba cerem, ceva din frumosul nostru, s-a stins...

Recviem

Joi 26 noiembrie la ora 18.00 la Biserica Italiana de pe bd. Magheru va avea loc Recviemul de 40 de zile de la moartea lui Ion Cojar. Va invit cu drag pe toti cei care l-ati iubit sau apreciat!

Irina Cojar

Alegeri.

Alegerile in Romania?...no comment!

Etapa.

SA FIM OPTIMISTI !

Statul roman va elimina impozitul pe venit.

In doua etape:

In prima etapa se va elimina venitul...

In fotografie panou de afisaj din Vama Transnistreana

Traista.

Asa cum o face in fiecare an in prag de iarna, de Sfantul Dumitru, Irina colinda pe strazile din targul cel gri, in cautare de clienti pentru munca ei.

In toata nebunia si haosul dezorganizarii ce domina aceasta mare sarbatoare a crestiniilor din Romania, am reusit sa ne intalnim si sa imi sa pot completa astfel inca o parte din scenografia spectacolului "SE INTÂMPLĂ DE CRĂCIUN"

Irina mi-a adus o tasca noua, anume facuta pentru colindatori. Traista, caci asa se numeste oficial este confectionata din lana si apoi vopsita cu coloranti naturali.

Noul violonist, pe care il caut de ceva vreme pentru a reintregi trupa, si nu ma dau pana nu il gasesc, pentru ca el exista undeva si ne cauta si ne vom gasi, va beneficia primul de ea. Irina m-a asigurat ca gaseste si un dram de palincuta din cea buna, pentru artistul ce va purta dramul ei de jertfa pornit de departe, din locul numit Sapanta.

Cantecele actorilor part. 4

Radu Gheorghe este un actor roman de teatru si film. Nascut in Tulcea in ianuarie 1951, a studiat la nivel profesionist vioara si pianul, cantand cu usurinta si la chitara si flaut. Un maestru al improvizaţiei, este unul din promotorii genului Stand-Up Comedy în România.

Piesa se numeste "Broasca testoasa" si este interpretata de Radu Gheorghe

Raport de activitate.

Putin timp a mai ramas pana la momentul lansarii noului spectacol. De la sustinatori, tehnicieni, echipa V.S.U. si pana la artistii ce vor compune noua distributie a trupei CEATA lu' VURTEJANU nu gasim alta solutie decat cea clasica. Adica munca. Si muncim. Smulg greu timpului clipe in care sa pot citi putin, sa pot invata cate ceva din noua tehnologia a instrumentelor VST sau sa ma bucur de cate un gand pe care il primesc de la voi in acest spatiu.

Lipsit si de "tigroaica sovietica" care a preferat sa se rupa decat sa mai ma vada si anul acesta:)).

In lipsa unui Asistent de productie capabil, gata sa se implice suta la suta, toata coliva revine leader-ului. Pe principiul romanesc bine implantat si in constiinta celor care au optat pentru o cariera in zona artistica, vrei sa faci ? Fă ! "Noi inca nu stim, nu am ajuns inca acolo, inca nu intelegem, nu avem timp, noi avem seara la club cu prietenii, noi...nuuuu!"

Si atunci trebuie sa faci!

Sa scoti zilnic "ştime", pentru partida de viori, pentru clarinet, sa repari caloriferul din sala, sa aduci oamenilor, apa si un covrig. Sa torni beton la poarta, ca sa lasat stalpul si cade gardul. Sa descoperi ca un coleg desi are un timbru vocal frumos, inca mormaie doar pentru el linia melodica. Apoi sa incepi sa lucrezi cu el, pe langa instrument si impostatie vocala si constructie de suport emotional. Apare o idee noua sa cantam si cu keyboard, ca ce bine ar fi sa avem un "pad" si ce bine ar da un "intro" la toate ideile noastre despre cum trebuie sa arate noul "Se Întâmplă de Crăciun", spectacol itinerant pe care il sustin alaturi de "CEATA" si echipa V.S.U. de mai bine de 8 ani si care sperăm, cu ajutorul lui Dumnezeu sa fie gata undeva intre 8-9 decembrie.

Ce inseamna "a vrea" ? Pai sa o luam pe rand:

A MARE DE TIPAR ! CU CINE? Recrutarea unor oameni seriosi gata de munca si de efort in regim profesionist. Asta este una dintre cele mai grele ingrediente ale Artei Spectacolului acum, in Romania. Pe langa "catastrofele cu diploma" aruncate pe banda rulanta de facultatile private, acreditate (din pacate) sa se ocupe de educatia si constructia unui Artist ( ies 600 de actori pe an - pana in 1989 erau doar 5-6...) pe langa mercenarul ce porneste intai ceasul de taxare, inaintea constiintei sale artistice. Precum taximetristii si femeile usoare.

Pe langa talentatul care vrea...insa "nu poate" ca e cu curu' in zece luntre cum bine zice proverbul romanesc. Si apoi deh...vezi viata e viata si bate filmul. Si poc! un ulcer, poc! o gastrita, poc! o virusala aviaro-porceasca, sau si mai rau moderna boala dobandita si ea de peste mari si tari, depresia, instalata si ea incet dar sigur. Din care nu il scoti nici tras cu 7 boi...si zece popi.

Pe langa toata munca de a decripta si a intelege ce se intampla? De ce dispar proiecte superbe? Oameni frumosi, spectacole bine sustinute financiar si mediatic... Atata si atata energie ce se scurge direct in canal, devenind si ea o masa de manevra ce se agita disperata in cautarea unor sensuri, unor zone de activitate, unor solutii, dar care se incapataneaza sa bata pasul pe loc decat sa traga. Un imens pustiu. Pe langa toate, tu pentru ca vrei, Crezi si Nadajduiesti trebuie sa il gasesti pe el ! Cu Dragoste.

Artistul care stie sa ajunga la repetitii constincios, cu zece minute inainte de ora de incepere. Care e pregatit, simte si intelege fara multe explicatii si este gata de lupta. Caci este lupta. Este o lupta cu noi in primul rand. Mult inainte de a ne urca pe scena, in fata dumneavoastra, trecem prin chinurile facerii, precum Mama ce isi aduce copilul pe lume. Si firesc doreste tot ce este mai bun pentru el, dar intai lupta.

Este o schizma cumplita. O rupere schizoida intre artistul care se jertfeste si investeste, riscand. De cele mai multe ori abia putand acoperi cheltuielile necesare productiei - mergand pe sarma perfect intinsa a propriului destin - cum spunea regretatul Adrian Pintea si micuta canalie, ce fuge neputinciosa cu coada intre picioare la primul foc...tras in poligon.

Si iar munca! In ordine urmeaza:

1.Conceptia si aranjamentul orchestral pentru negativul de voci.

2.Inregistrare negativ.

3.Mixaj si mastering.

4.Inregistrarea pozitivului. Tragem voci, tragem solo-urile instrumentistilor, spot-urile, intro-ul spectacolului si 2 variante de pozitiv.

5.Mixaj si mastering.

6.Constructia scenariului pentru clip.

7.Recrutarea unei echipe de productie. Un minim compus din Cameraman, Regizor, Editor video, Scenograf, Fotograf, Actori, Asistent productie, Make-Up, Tehnician, Sofer.

8.Filmari. In Sighisoara, Cetatea de scaun a Targovistei, Brasov si Bucuresti.

9.Sesiune de fotografii. In door si out door in diverse locatii.

10.Constructii si adaptari de costume. Acesorii, elemente de costum, curatatorie, impachetare transport.

11.Scenografie si scenotehnica. Elemente de decor, butaforie, realizarea unei plantatii si a decorului final.

12. Selectionarea si etalonarea unui echipament de scena. Instalatii de sunet, instalatii de lumini, decor, echipamente electrice, cutii transport, etc.

13.Solutii de transport greu. Echipa si echipamente tehnice.

14.Solutii de suport financiar. Investitori, parteneri, sponsor. Niciodata statul roman.

15.Cazare, hrana, protocol.

16.Solutii de comunicare - GSM, internet, Intercomunicatii scena.

17.Solutii medicale - Asigurarea de back-up medical de urgenta. Mai ales pentru ca noi sustinem reprezentatii in decembrie si outdoor.

18.Pachet PR - media - Constructii si arhitectura Website, Afise, Flayer. Parteneriate media si unitati private.

19.Intretinere Sala de Repetitii si Studio V.S.U. Paza, curatenie, mici reparatii, intretinere echipamente.

20.Asistenta trupa. Caiet de repertoriu, aranjare partiturilor, copieri, scanari, hrana, protocol, programari repetitii, relatii cu echipa de backstage (website, tipografie, ecusoane, tricouri logo), cazare, secretariat, etc.

21.Repetitii artistice si tehnice.

22. Arhitectura sonora si light design.

23.Repetitii Generale. Snur, vizionari, avanpremiere.

Candva si eu ma dadeam de ceasul mortii "ca numai mie"..."ca toate pe capul meu." Aiureala imberba ! Toti cei ce vor si Cred, platesc un tribut mult prea scump. Mai ales de acum incolo. Noi nu putem altfel. Pentru noi nu exista o alta cale, sau refugii. Ne-am asumat si ne-am pregatit pentru asta. Suntem daruiti si pasionati extrem, de munca noastra. Credem in Dumnezeu si in lumina talentului sadit in noi. Si da...si noua ne este frica, insa am invatat sa traiam cu fricile noastre. Acum maturi si curand batrani, vom dispare si noi odata cu toate ale noastre si ai nostrii. Din spate numai vine nimic.

Sa vedem ce va fi ...?

Nu va fi nimic. Pentru ca nu s-a construit nimc. Doar s-a darmat si s-a dezertat. Ca sa fie..."ceva", trebuie pus ceva, nu luat mereu ceva. Cei care sadesc, sunt extrem de putini si aceea sunt pradati si batjocoriti.

Va fi prin vointa si Dragostea lui Dumnezeu, altceva. Totul se repeta, cum extrem de bine o spune si maestrul Dinu Lazar si aici: http://fotomaniacu.blogspot.com/2009/11/totul-se-repeta.html

P.S. "Tigroaica sovietica", batrana prietena lipita cu scotch negru pe la gaurile din aripi, ce m-a lasat pieton, o mai puteti vedea doar in:

Fotografia realizata de Ana Sarbescu, prin 2006

Vovidenia.

Implinindu-se trei ani de la nasterea Maicii Domnului, Sfintii Parinti Ioachim si Ana si-au adus aminte de fagaduinta pe care au facut-o lui Dumnezeu mai inainte de a se naste fiica lor, Fecioara Maria. Caci ei, fiind oameni sterpi si neroditori, numai prin rugaciuni, post si milostenie au dobindit pe aceasta dumnezeiasca prunca, Maria.

"Doamne, de ne vei da noua un prunc, ziceau ei, noi il vom inchina Bisericii Tale pentru toata viata, numai sa nu ne lasi sterpi si neroditori, spre ocara lumii".

Aducindu-si aminte de aceasta fagaduinta pe care au facut-o pe cind Fecioara Maria avea trei ani, Sfintii Parinti Ioachim si Ana s-au hotarit sa o dea Bisericii, dupa fagaduinta de mai inainte. Si gindind acestea, au adunat in Nazaret - orasul in care traiau - rudeniile lor de neam imparatesc si arhieresc, ca Sfintul Ioachim era din neamul lui David, iar Sfinta Ana era din neamul lui Aaron.

Dupa ce s-au sfatuit cu rudeniile lor, Sfintii Parinti Ioachim si Ana au adunat multe copile nevinovate si curate, de o virsta cu dinsa si mai mari din Nazaret, ca sa petreaca pe aceasta copila sfinta pina la Ierusalim cu faclii aprinse in miini, cu cintari si cu psalmi.

Si au pornit din Nazaret spre templul din Ierusalim cale de peste 150 km, mergind trei zile in sir. Pe cale cintau mai cu seama psalmii lui David si cele ce se potriveau cu aceasta mare taina si ducere a Maicii Domnului in Sfinta Sfintelor, zicind asa: Asculta fiica si vezi si pleaca urechea ta si uita poporul tau si casa parintelui tau. (Psalm 44, 12). Adica, uita pe tatal tau si pe mama ta, ca a poftit Imparatul - adica Dumnezeu - frumusetea ta, cum zice psalmul 44, si te cheama in Sfinta Sfintelor.

Si mergind ele pe drum, toata lumea se minuna si se intreba: "Unde merge aceasta adunare?" Ca era o adunare de oameni cinstiti, impreuna cu dumnezeiestii parinti Ioachim si Ana si atit de stralucitoare, ca o adunare de stele pe cer, iar in mijloc stralucea ca o luna Preasfinta si Preacurata Fecioara Maria, prunca cea de trei ani, care mergea in Sfinta Sfintelor. Si sa nu credeti ca mergeau numai ele, caci in chip nevazut mergeau si ingerii lui Dumnezeu, care, la fel, cintau si petreceau pe Preasfinta Fecioara Maria.

La aducerea Preasfintei Maicii Domnului in templu, ingerii laudau si cintau de bucurie, pentru ca se aducea lui Dumnezeu aceasta biserica vie si insufletita. Se aducea in Sfinta Sfintelor aceasta biserica dumnezeiasca purtata de Duhul lui Dumnezeu, dupa cum auziti ca se cinta in Biserica, la condacul praznicului: "Preacurata biserica a Mintuitorului, camara cea de mult pret si Fecioara, sfintita vistierie a slavei lui Dumnezeu, astazi se aduce in casa Domnului... Acesta este cortul cel ceresc".

Cind au ajuns la Ierusalim, dupa o cale de trei zile, s-a facut si acolo o minune preaslavita. Biserica cea zidita de Solomon si restaurata de Zorobabel, dupa ce a fost pustiita pe timpul robiei babiloniene, era o biserica foarte frumoasa, caci se minuna oarecind Petru de zidurile ei. La intrare, biserica avea cincisprezece trepte, dupa numarul celor 15 psalmi, pe care preotii si levitii ii cintau cind intrau la slujba. La fiecare treapta ce urca in biserica se cinta cite un psalm din psalmii treptelor, dupa cum ii vedem pina astazi in Psaltire.

Cind a ajuns Fecioara Maria la aceste 15 trepte, dumnezeiestii parinti Ioachim si Ana voiau sa o duca de mina, ca pe o copila ce nu poate pasi pe trepte. Dar, fiind intarita de harul Duhului Sfint, ea s-a desprins din miinile parintilor si de ceata fecioarelor care o conduceau cu faclii aprinse si cu cintari, si a inceput sa urce ca o porumbita nevinovata peste toate treptele, ca o pasare a raiului, si a ajuns la treapta de sus unde erau preotii imbracati in vesminte de aur impreuna cu proorocul Zaharia.

Urcindu-se Fecioara, s-au mirat preotii si tot poporul cum o copila de trei ani a putut sa urce treptele asa de usor ca si cum ar fi zburat. Apoi luind-o in brate marele prooroc Zaharia, care era si arhiereu si caruia i se descoperise de la Dumnezeu cine este aceasta dumnezeiasca prunca, a dus-o in biserica si, dupa ce a inchinat-o, a facut un lucru cu totul neobisnuit si cu totul neingaduit de Legea Veche. A adus-o pe Fecioara Maria, nu in sfinta unde intrau preotii, ci dupa a doua catapeteasma, in Sfinta Sfintelor, unde erau: chivotul legii, cel ferecat peste tot cu aur si heruvimii care umbreau altarul si masa si toiagul lui Aaron care infrunzise si sarpele cel de arama si celelalte lucruri sfinte ale lor.

Si s-au adunat toti preotii si nu numai ei, ci si ingerii si cu totii s-au minunat, cum se poate sa intre o copila in Sfinta Sfintelor si cum a indraznit Zaharia sa aduca pe cineva in Sfinta Sfintelor unde preotii nu aveau voie sa intre si nici arhiereul nu putea sa intre decit o data pe an, dar si atunci nu fara jertfa de animale si stropind altarul si jertfelnicul cu singe pentru curatirea lui si a poporului.

Dar dumnezeiescul prooroc Zaharia, stia cine este aceasta copila. Preotii Legii Vechi insa nu stiau ca aceasta copila va fi maica Arhiereului Celui Mare, care "va strabate cerurile", cum zice Sfintul Apostol Pavel, si va impaca lumea cu Dumnezeu Tatal, si se va jertfi pe Sine, aducindu-Se jertfa o data pentru totdeauna, pentru mintuirea neamului omenesc (Evrei 4, 14; 9, 12-14).

Zaharia stia, ca prooroc, ca aceasta copila este mai sfinta decit Sfinta Sfintelor, pentru ca ea va purta in sine, pe Acela Care sta in Sfinta Sfintelor, cea nefacuta de mina, in ceruri, pe Arhiereul bunatatilor celor viitoare, cum zice Sfintul Apostol Pavel. De aceea au adus-o in Sfinta Sfintelor. Iar dupa ce s-a inchinat jertfelnicului celui de aur si la sicriul legii Domnului, au luat-o si au dus-o in casa fecioarelor si a locuit acolo impreuna cu ele 12 ani.

Maine dimineata in zori vom cinsti impreuna sarbatoarea Intrarii Maicii Domnului in Biserica, sau Vovideniea, cuvant ce inseamna lumina. De aceea, aceasta zi este considerată o zi a luminii. Ne vom ruga ca lumina sa nu fie invinsa de intuneric si ca moartea sa nu infranga viata.

In noaptea de Vovidenie, cerul isi deschide portile si oamenii credinciosi pot sa il vad chiar si pe Iisus Hristos. De aceea, in aceasta noapte dam de pomana pentru sufletul celor morti si aprindem lumanari la morminte noastre, care nu se vor stinge niciodata.

Asa cum ne indeamna si in cele istorisite mai sus parintele Ilie Cleopa, mare duhovnic ortodox roman, sa laudam pe Nascatoarea de Dumnezeu si sa rostim cu credinta, aceasta scurta rugaciune:

"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale, mintuieste-ne pe noi !" Amin.

In tinutul Uz.

Era odată in tinutul Uz un om pe care il chema Iov si acest om era fara prihana si drept; se temea de Dumnezeu si se ferea de ce este rau. Atunci Dumnezeu i-a răspuns lui Iov, din sânul vijeliei, şi i-a zis:

Cine este cel ce pune pronia sub obroc, prin cuvinte fără înţelepciune? Încinge-ţi deci coapsele ca un viteaz şi Eu te voi întreba şi tu imi vei da lămuriri! Unde erai tu, când am întemeiat pământul ? Spune-mi, dacă ştii să spui.

Ştii tu cine a hotărât măsurile pământului sau cine a întins deasupra lui lanţul de măsurat? În ce au fost întărite temeliile lui sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului ?

Atunci când stelele dimineţii cântau laolaltă şi toţi îngerii lui Dumnezeu mă sărbătoreau, cine a închis marea cu porţi, când ea ieşea năvalnică, din sânul firii. Şi când i-am dat ca veşmânt negura şi norii drept scutece, apoi i-am hotărnicit hotarul Meu şi i-am pus porţi şi zăvoare si am zis: până aici vei veni şi mai departe nu te vei întinde, aici se va sfărâma trufia valurilor tale

Ai poruncit tu dimineţii, vreodată în viaţa ta, şi i-ai arătat aurorei care este locul ei, ca să apuce pământul de colţuri şi să scuture pe nelegiuiţi de pe pământ? În revărsatul zorilor, pământul se face roşu ca roşiile peceţi şi ia culori ca de veşmânt. Cei răi rămân fără noaptea (prielnică lor) şi braţul ridicat este frânt.

Ai fost tu până la izvoarele mării sau te-ai plimbat pe fundul prăpastiei?

Ţi s-au arătat oare porţile morţii şi porţile umbrei le-ai văzut? Ai cugetat oare la întinderea pământului? Spune, ştii toate acestea?

Care drum duce la palatul luminii şi care este locul întunericului ? Ca să ştii să-l călăuzeşti în cuprinsul lui şi să poţi să nimereşti potecile care duc la el acasă?

Tu ştii bine, căci atunci erai născut şi numărul zilelor tale e foarte mare.

Ai ajuns tu la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei, pe care le ţin deoparte pentru vremuri de strâmtorare, pentru zilele de bătălie şi de război?

Unde se risipesc aburii şi se răspândeşte pe pământ vântul de la răsărit?

Cine a săpat albie puhoaielor cerului şi cine a croit drum bubuitului tunetului ca să plouă pe un pământ nelocuit şi pe o pustietate unde nu se află fiinţă omenească şi să adape ţinuturile sterpe şi uscate şi să scoată pajişte de iarbă din întinderea pleşuvă?

Are ploaia un tată? Cine a zămislit stropii de rouă? Din sânul cui a ieşit gheaţa? Şi cine este cel ce naşte promoroaca din cer? Apele se încheagă şi se întăresc ca piatra şi fala mării se face sloi!

Poţi tu să legi cataramele Pleiadelor sau să deznozi lanţurile Orionului?

Poţi tu să scoţi la vreme cununa Zodiacului şi vei fi tu cârmaci Carului Mare şi stelelor lui?

Cunoşti tu legile cerului şi poţi tu să faci să fie pe pământ ceea ce este scris în ele?

Poţi tu să ridici până la nori glasul tău ca să se sloboadă peste tine potopul ploilor?

Eşti tu în stare să azvârli fulgerele şi ele să plece şi să-ţi spună: Iată-ne?

Cine a pus atâta înţelepciune în pasărea ibis sau cine i-a dat pricepere cocoşului?

Cine poate să ţină cu destoinicie socoteala norilor şi să verse pe pământ burdufurile cerului ca să se adune pulberea şi să se întărească, iar bulgării de pământ să se lipească laolaltă?

Tu eşti cel ce aduci pradă leoaicei şi potoleşti foamea puilor de leu, cand s-au ascuns în vizuini sau stau şi pândesc ascunşi în hăţişuri?

Cine are grijă de mâncarea corbului când puii lui croncănesc la Dumnezeu, de foame, şi zboară încoace şi încolo după hrană?

Ştii tu când nasc caprele sălbatice? Ai băgat de seamă care este vremea cerboaicelor?

Numeri tu lunile sarcinii lor şi ştii tu când le vine ceasul să nască? Ele îngenunchiază, fată puii şi scapă de durerile lor, iar puii lor prind putere, se fac mari pe câmp, pornesc şi nu se mai întorc spre mamele lor.

Cine a lăsat slobod asinul sălbatic şi l-a dezlegat de la iesle? I-am dat pustiul ca să-l locuiască şi pământul sărat i l-am hărăzit ocol; El îşi bate joc de zarva oraşelor; el nu aude strigătele nici unui stăpân; El străbate munţii, locul său de păşune, şi umblă după orişice verdeaţă.

Va voi bivolul sălbatic să se bage la tine slugă şi să petreacă noaptea lingă ieslele tale? Poţi tu să-l legi cu funia de gât şi să tragă grapa după tine, peste arătură? Poţi să te încrezi în el fiindcă este atât de tare, şi să-i laşi în grijă munca ta? Te bizui tu pe el că mai vine înapoi să-ţi aducă roadele la aria ta?

Aripile struţului sunt negrăit de agere; struţul are pene preafrumoase ţi mândru penaj. Când îşi lasă ouăle pe pământ şi le lasă să se clocească în nisipul fierbinte el uită că oarecine poate să le calce cu piciorul şi că vreo fiară sălbatică poate să le strivească. Struţul e hain cu puii săi, ca şi cum n-ar fi ai lui, şi nu-i pasă deloc de truda sa zadarnică. Vezi că Dumnezeu nu l-a înzestrat cu pricepere şi pătrundere. Când se scoală însă şi porneşte, face de ocară şi pe cal şi pe călăreţ.

Tu eşti cel ce dai putere calului? Tu i-ai împodobit gâtul cu falnica lui coamă? Tu l-ai învăţat să sară uşor, ca o lăcustă? Nechezatul lui viteaz insuflă spaimă! El bate pământul cu copita şi mândru de puterea lui porneşte spre taberele înarmate. El îşi bate joc de primejdie şi n-are nici o teamă şi nu se dă înapoi dinaintea sabiei. La oblânc îi sună tolba cu săgeţi; fulgere aruncă suliţa şi lancea. De aprindere, de nerăbdare, el mănâncă, gonind, pământul şi, când a sunat trâmbiţa, nu mai are astâmpăr. La chemarea trâmbiţei, pare că zice: Haide! Şi de departe soarbe cu nările bătălia, tunetul poruncilor căpeteniilor şi strigătele războinice.

Oare, prin deşteptăciunea ta s-a îmbrăcat în pene şoimul şi îşi întinde aripile ca nişte seceri, spre miazăzi?

Nu cumva vulturul se ridică în înălţime din porunca ta şi îşi aşază cuibul pe vârfuri neajunse? El îşi face sălaşul în stânci şi acolo petrece noaptea - pe un vârf de stâncă şi pe vreo înălţime prăpăstioasă. Acolo el stă şi îşi pândeşte prada; ochii săi străpung depărtările. Puii săi beau sângele prăzii şi unde sunt hoiturile, acolo se adună vulturii".

Text: Cartea lui Iov - Vechiul Testament

Fotografie realizata de Dinu Lazar

Documentare pentru seria "MAESTRII" - fragment

Avand in vedere putinul timp ce ne-a mai ramas impreuna, directia tot mai bizara pe care se inscrie Romania in urmatoarea perioada ce va dura cel putin 10 ani de acum incolo, dar si cateva motive personale pe care le voi expune pe parcurs, inteleg sa va fac partasi de acum si la unele proiecte pe care intentionez sa le construiesc.

Astfel ne vom putea cunoaste mai bine, invatam sa comunicam artistic, emotional, poate chiar sa construim povesti frumoase impreuna si...de ce nu, sa aratam ca ne pasa. Ca avem atitudine si ca nu suntem toti o masa de manevra gata de inghitit galuste pe nerasuflate!

Iubite "ratacila" cu gandul imediat la furtisag, sau "insipiratiune cu titlu schimbat" sau omisiune de realizator, sau cine stie ce mai ingenioasa metoda menita sa iti adoarma constiinta...asa cum am spus-o si celor care deja ne-au furat, asa cum o repet si tinerilor mei prieteni, asa cum au inteles-o deja cei care formeaza echipa V.S.U. a darama este simplu. A construi este foarte greu. Si asta nu ii este dat oricui. Iar ce va fi de facut se va face. Cu noi sau fara noi. Caci mai mare forta ca cea a lui Dumnezeu, eu nu cunosc. Asa ca fiecare va actiona atat cat il duce mintea si...sa ne ajute Dumnezeu!

Iata un fragment dintr-o scurta documentare realizata in nopti si zile de cautari pentru un vis care poate se va implini. Sper sa reusesc sa strang tot materialul documentar (care este foarte vast) apoi echipamentele si fondurile necesare realizarii impreuna cu o echipa V.S.U. a unui nou material din seria de filme documentare "MAESTRII" dedicat aviatorului si scriitorului, Doru Davidovici.

Cercetator impatimit al teoriilor despre lumi paralele si al fenomenului OZN, a dezvoltat cu o competenta conferita de profesia de pilot militar, o serie de teorii asupra probabilitatilor si implicatilor existentei civilizatiilor extraterestre.

Pana la aceasta data despre disparitia sa, nu se cunoaste decat ca in dupa-masa zilei de 20 aprilie a zburat pentru ultima oara. In al saselea zbor din acea zi, MIG-21 pilotat de Davidovici impreuna cu elevul sau, locotenentul major Dumitru Petra, s-au prabuşit de la 1.000 de metri din motive necunoscute la intoarcerea dintr-un zbor de antrenament.

Astazi dupa 20 de ani de la tragica sa disparitie, putini sunt cei care mai stiu cate ceva despre opera si cariera lui Dou Davidovici. Despre Lena, Tom, Mike sau Chioru, bravul camarad de pe supersonicele romanesti nici atat. In scoli copii sunt imbecilizati cu portrete ale vedetelor protevistice sau esmeralde si inimi de tigani. Apreciatul profesor roman ce a stiut sa educe cu maiestrie generatii intregi de oameni adevarati, ce astazi duc lumina culturii romanesti, a disparut aproape in totalitate sau s-a reprofilat pe ceva mai banos.

Postdecembristul lenes si trufas ajuns la catedra in pofida gravelor carente culturale, morale si psihice este in uriasa lui majoritate doar un simplu paznic cu diploma. Cersetor de salariu, mare amator de greve si dezbateri televizate. Pasiunea, daruirea sau jertfa sunt cuvinte goale si luate in deradere pentru dezorientatul educator al acestor ani. Scosi pe banda de "facultati" private (sic), lipsite de orice urma de discernamant si responsabilitate, ei ridica din umeri, acoperindu-si rusinea cu un " Asta e..eu ce sa fac ? " Multe vor fi de curatat si de asanat. Intr-o lume paralizata de frica si pusa pe fuga va fi foarte greu. Dar Dumnezeu va ingadui, va readuce in prim plan oameni talentati, plini de pasiune si credinta, care au reusit sa sparga bariera timpului si a mortii. Caci prin credinta si cultura Omul poate fi mai aproape de Dumnezeu, lasand, si dupa plecarea sa o cale celor ce il urmeaza.

Seria documentarelor "MAESTRII" este conceputa si realizata de data aceasta absolut independent, pentru a ne proteja de experiente neplacute precum cele traite atunci cand am creat seria filmelelor  "EROII".

Cele cateva semne de intrebare ramase, apoi intalnirile exceptionale, numeroasele mistere ramase nedescifrate, cartile, prietenii, camarazii de zbor, avioanele, oamenii, mirosul de kerosen ars si o sumedenie de povesti despre viata, creatia dar si disparitia lui Doru Davidovici sper sa va starneasca un pic dorinta de a abandona pacatosul "nu se poate" sau "nu am timp", solutii clasice de esuare intelectuala si spirituala atat de la indemana...

Povestea este adevarata si emotionanta. Este o frantura din viata celui ce a raportat pentru prima data intalnirea cu un obiect zburator neidentificat. Acelasi pilot care intr-o manevra de recunoastere unica a trecut cu un supersonic razmot de Dunare, pe sub podul Cernavoda sau intr-un raid aerian, aparand onoarea pilotiilor romani a interceptat un vanator strain, escortand apoi "victima" inapoi in spatiul aerian rusesc de unde sosise. Este povestea scriitorului ce ne-a familiarizat cu trairile si emotile vietii de pilot militar din anii '60-'80. Pe buna dreptate socotit ca fiind un Saint-Exupéry al nostru, despre cel ce a fost aviatorul scriitor Doru Davidovici sper sa va povestesc in noul material din seria "MAESTRII" realizat de compania V.S.U.

Am sa va relatez o scurta experienta personala. Poposind in orasul Fetesti - sediul Regimentului 86 Vanatoare - am intrebat un tanar prieten ce este nascut acolo, chiar vis-a-vis de monumentul situat pe breteaua ce inconjoara micutul oras, despre aeronava de clasa superioara - un supersonic MIG 21 Lancer- ce sta parcata aproape vertical, imposibil de nereperat de cei trec prin Fetesti. Am fost surprins sa constat ca tanarul meu prieten nu avea prea multe informatii.

Despre scoala romaneasca de supersonice, despre locotent-colonelul scriitor Doru Davidovici, sau despre prietenul si continuatorul sau, pilot clasa 1 supersonice de vanatoare Comandorul Dumitru Berbunschi (Fozzie), despre onoarea si traditia aripilor romanesti, mai nimic...Fiind un om inteligent si dornic sa inteleaga, a fost de acord sa mergem impreuna intr-o mica cercetare.

Asa am putut sa aflam despre un gest frumos, ramas aproape singular, inchinat aviatorilor militari romani. Monumentul de la Fetesti al Regimentului 86 Vanatoare, este aproape unicul gest de demnitate si onoare inchinat pilotilor militari de supersonic. Mergeti acolo, veti gasi semne, veti gasi marturii si istorie adevarata. La plecare am reusit sa inaltam un mic drapel romanesc ce statea cazut in berna, pe unul dintre cele 3 catarge ce impungeau cerul. Gesturi mici si lipsite de importanta, insa necesare pentru mine si, am simtit, si pentru unii dintre cei tineri. Mai ales acum cand ei sunt supusi bombardamentului inculturii si al dezradacinarii morale.

Cautand temeinic, depunand eforturi de a intelege, de a invata si de ce nu, de-a sprijini initiative de acest fel, va veti descoperi. Va veti intalni cu voi. Cu familia voastra, cu tara voastra. Si eu am fost pe deplin cucerit de forta si demnitatea pe care le regasesc cand reusesc sa adun resursele necesare constructiei unui astfel de proiect.

Opera lui Doru Davidovici:

Aripi de argint - 1983
Caii de la Voroneţ - 1973
Celula de alarmă - 1979
Culoarea cerului - 1981
Dezminţire la Mit (postum 1991)
Insula nevăzută - 1976
Intrarea actorilor - 1977
Lumi galactice - 1986, titlu initial - Colegii mei din neştiut (ediţia a II-a)
Ridică-te şi mergi - 1991
Ultima aventură a lui Nat Pinkerton - 1975
V de la Victorie - 1987
Zeiţa de oricalc - 1977

Valorile la care m-am inchinat au lasat loc frivolului si neiertarii acelor care ingroapa de zor ce a mai ramas bun in Romania cea zburatoare. Aviatia militara, prima si ultima dragoste a lui DORU, este acu sufocata de vremurile cele noi si isi asteapta mult necesara gura de oxigen din partea noilor prieteni transatlantici. Cea sportiva, cu cateva exceptii extraordinare, este si ea discret secerata de ganduri avand nu culoarea cerului, ci mai mult pe cea a prafuita a banului.

Cătălin Floroiu

Documentarea din care v-am prezentat doar un fragment acum, nu aminteste nimic despre intrebarile si misterele legate despre decesul si inmormantarea lui Doru Davidovici. Acesta nu inseamna ca ele nu exista sau ca nu le-am gasit. Deocamdata este prematur sa vorbesc despre ele. Este insa obligatoriu sa multumesc celor care in dreptul lor, anonim si departe de lumina reflectoarelor au pastrat vie constiinta si amintirea unor oameni exceptionali, muncind cu pasiune si credinta.

Multumesc pentru efortul exceptional, pasiunea si statornicia de a nu lasa uitarii cariera si opera lui Doru Davidovici si lui:

Comandor Dumitru Berbunschi (Fozzie) www.pilotmig.com

Comandor (r) Iordache Constantin http://www.virtualarad.com/

Cătălin Floroiu www.aviatia.ro

Dragos Dobre -Vicepresedinte Asociaţia "Aripi Româneşti" http://www.aripiromanesti.ro

Personalului Muzeului Aviatiei.

Membrilor http://romanian-spotters.forumer.ro

in special lui Ronin_731, Antoniu, Octavian si Virusu pentru fotografii, eforturile si munca lor.

Multumesc Doru Davidovici pentru tot ce am invatat din cariera si opera ta. Pentru curajul si bucuria ce le simt venind dinspre tine, atunci cand nu imi mai gasesc resursele pentru a putea continua.


Fotografiile de mai jos le-am postat pentru a va invita sa cunoasteti traditia aripilor romanesti. Ele sunt realizate in incinta Muzeului de Aviatie situat temporar in zona fostului aerodrom Pipera de diversi autori. Acolo, printre paznici si ofiteri de serviciu ce iti interzic sa faci fotografii, printre buruieni si caini vagabonzi, in ploaie, ger sau arsita verii se afla o parte din istoria Romaniei. Asa cum arata ea acum, veti gasi si o parte din Romania de astazi.

Cel mai cunoscut aparat de acest tip, din Romania. Cu vopseaua stearsa, aproape uitata de toti, legendara dubla Mikoyan Gurevich MIG 21 indicativ 1120 supranumita

 "Batrana Doamna"

Mikoyan Gurevich MIG 21 indicativ 2007 salvat de la taiere si adus de la Craiova

Yakovlev - YAK 52 si intrarea in Muzeul Aviatiei.

Interior

Mikoyan Gurevich - MiG-21F-13 indicativ 711

"Fratii" - Doua Mikoyan Gurevich - MiG-21F-13

Mikoyan Gurevich - MIG 29 SNIPER-ul Capitan Comandorului Bilu Viorel

IAR-316

Supersonicul Yakovlev - YAK-23

Celula de alarma si statia Radar ce domina intreaga tehnica expusa inca la

Muzeul Aviatiei Romane.

Si Mikoyan Gurevich MIG-ul 21 Lancer din Fetesti ce imi arata cerul, tinut la sol de betonul turnat in inima monumentului inchinat Regimentului 86 Vanatoare, locul care ma chemat si m-a ajutat sa inteleg o serie de intalniri si de intamplari din viata mea.

Disparut prematur in conditii neelucidate la numai 44 de ani, Doru Davidovici a fost absolvent al Scolii Superioare de Ofiteri Activi de Aviatie in anul 1967 cu gradul de locotenent si al Academiei Militare in perioada 1977 - 1979. Pilot, comandant de patrula, comandant de escadrila in Regimentul 86 Aviaţie Vanatoare, Inspector pentru Aviaţia de Vanatoare in Comandamentul Aviaţiei Militare intre 1981 - 1986 si instructor cu intrebuintarea in lupta a aviatiei in Regimentul 86 Aviaţie Vanatoare in perioada 1986 - 1989.

Pilotii nu mor niciodata. Ei decoleaza si nu se mai intorc.

Dubla 1120 sau "Batrana Doamna". In spate se poate vedea o parte din celula de alarma si comanda de vanatoare.

Placa comemorativa instalata in fata supersonicului MIG 21 U-400, de familie, colegi si prieteni in memoria lui Doru, cazut tragic in anul 1989, cu cateva luni inainte de schimbarea regimului politic din Romania.

Ridica-te si mergi

"Nu-ţi fie frică de ridicol; dacă simţi ce spui, dacă te pui pe tine curat în cuvinte, n-ai cum să fii ridicol. Fă-l pe cel de lângă tine să simtă ce simţi - dinăuntrul lui. Din afară poţi convinge, şi poţi înţelege lucrurile, dar fără să le simţi.

Lucrurile pe care nu le simţi se uită, sau te poţi obişnui până la urmă cu ele, ceea ce e şi mai rău. Ce pleacă din tine nu se poate uita, şi nu te înşeală, şi atunci nu se poate întoarce niciodată împotriva ta; dar pentru asta trebuie să fii foarte curat cu tine, şi asta iar e greu. Ca un zbor cu motorul defect.“

Fragment din romanul de aviatie “Ridica-te si mergi” de Doru Davidovici

Crezul unui actor.

"La inceput mi s-a intamplat sa joc pe scene mici sau chiar pe scene improvizate. Un cunoscut al meu imi tot spunea pe atunci „Te irosesti pe scena asta…nu are decoruri potrivite si e prea mica, e ca o cutie de chibrituri. E ridicol sa joci pe o astfel de scena!”

L-am lasat sa vorbeasca si am continuat sa joc pentru ca simteam inca de pe atunci ca adevarul este altul. Stiam ca nu conteaza scena, actorul trebuie sa fie capabil sa joace si in varf de munte. El trebuie sa umple cu magia artei lui spatiul, nu numai pe cel al scenei – fie ea mare ori mica, ci si spatiul dintre el si spectator, iar la sfarsit trebuie sa-i patrunda in suflet celui ce-l priveste.

Am stiut dintotdeauna ca legatura dintre actor si spectator este speciala. De aceea am ales scena, ca sa ma leg de oameni, sa le colind sufletele cu trairile mele cele mai adanci. Cand vibratia pe care o transmit se intoarce la mine ma simt ca un pocal plin de lumina dumnezeiasca. Stiu ca dupa ce va pleca din sala spectatorul se va duce acasa si se va privi in oglinda cu alti ochi decat pana atunci – cu ochii mei, ai actorului.

Din acel moment ideea ca lumea intreaga e o scena nu va mai fi o forma fara fond in mintea lui, iar spectatorul meu isi va suma constient rolul de actor pe scena vietii.

Asa ca iubiti-i pe actori, dragii mei, ei va deschid portile lumii adevarate: lumea din voi!"

Multumesc Adelaide Kratzmary (culegere text)

si

Calin Dumitrescu (foto)

Hotii de vise.

Daruiesti cu bucurie, totul..pana la ultima picatura de viata..si esti fericit.

Dar cand constati ca cel pe care l-ai invatai sa picteze era orb...si cel pe care l-ai indemnat sa asculte marea era surd...si cel pe care l-ai invata sa zboare...iti spune ca de fapt el nici nu avea chef sa zboare vreodata...mai esti fericit?

Ai daruit...dar te-ai irosit...Si dincolo de cuvintele frumoase...orice suflet se vrea implinit...Trebuie sa imi sustin visele. In curand visele mele si ale voastre vor fi iar pangarite de lacomia si murdaria hotilor.

Despre taine, despre vise si despre bucuria de a darui iti pot povesti in spectacolul de teatru pe care l-am conceput si pe care incerc sa ti-l prezint. Insa nu gasesc calea catre tine. Inca nu gasesc o cale...

Ceata lu' Vurtejanu caută instrumentişti.

Căutam:

Violonist (a).

Violist (a).

Clăpar.

Percuţionist / Tobar.

Chitarist solo.

Tehnician de scenă.

Căutam baieţi şi fete cu vârsta minimă de 20 de ani, pasionaţi şi dornici de a cânta. Cei interesaţi trebuie să posede instrumente, să aiba un minim de experienţă, studii sau preocupări în zona muzicală, să poată să activeze în Bucureşti, să aibă timp de repetiţii, sesiuni de înregistrări, fotografii, concerte şi activităţi de promovare.

contact Victor Vurtejanu: 0722.414.972

Dezamagiri.

Dupa o saptamana plina de intamplari grozave, dupa plecarea unor oameni adevarati si frumosi ce dispar pe vecie, dupa o sesiune de auditii si interviuri in care nu am gasit nimic...din ceea ce cautam.

Dupa ce am depasit dezamagirea ca dupa noua ani de munca, bucurii si impliniri alaturi de cei cu care am pornit proiectului CEATA lu' VURTEJANU si ma refer aici nu la mercenarii cu care am fost nevoit sa lucrez cate 3 sau uneori 6 luni pentru a nu abandona, pentru a nu face sa dispara acest proiect asteptat si sustinut de public. Nu! Acestia s-au retras mult mai decent decat oameni de la care eram tentat sa cred ca prin statul lor de...teologi, absolventi de Conservator sau Facultate de Muzica gen Spiru Haret, etc... au invatat ce inseamna macar un minim de cultura si educatie sau de dragoste crestina...

Dar cum "a renaste" presupune parametrii greu de atins, ultimii dintre colegii mei, Ender Aslan si Cristian Ciubotariu si ei membrii fondatori ai acestui proiect, alaturi de mine si de inca doi fosti colaboratori, au decis sa dispara cum bine spune romanul, precum magarul in ceata. Neavand nici o apasare vis-a-vis de acest proiect, nici morala, nici crestina, nici macar curajul bunului simt de a anunta ca doresc sa isi inceteaze activitatea in trupa, nemavorbind de legatura de prietenie dintre noi care se pare, a fost doar o alta naivitate de a mea si o apa de ploaie din partea lor. Le-ar fi ramas macar solutia de a da un semn fie chiar imbecil...telefonic de a incerca sa isi motiveze in vreun fel neputinta de a continua desi...ufff, ce declaratii, ce pupaturi si ce imbratisari stim sa producem la o adica...

Cei doi vor avea in continuare un loc in inima mea. Asa cum au avut tot timpul, inca din prima zi cand cu ochii mari, mirati, priveau la noua lume in care intrau, datorita talentului si a dorintei lor de a performa.

Eu nu pot uita nici bucuria si nici durerea lor. Din nici un moment. Poate va voi face partasi, cand va trece urgia si pe voi la ce a insemnat CEATA lu' VURTEJANU in acesti ani. Pentru ca am realizat tarziu. Multi dintre cei cu care am colaborat, abia cand au ramas singuri au inteles "unde" au fost si "ce" s-a intamplat cu ei.

Pentru ca mi-ati fost foarte, foarte dragi si pentru ca fara voi poate multe lucruri bune nu ar fi iesit asa, va multumesc pentru cat si cum ati facut. Pentru ca ati decis sa fugiti si sa va ascundeti si nu mi-ati permis sa o fac, va voi strange mana barbateste aici in mod public, indemnandu-va asa cum eu m-am purtat fata de voi si la bine si la greu, ca de rele ne-a ferit bunul Dumnezeu, ca atunci cand veti mai intalni lucruri frumoase sa stiti sa spuneti fata catre fata, cinstit sau de ce nu ?...crestineste si responsabil: Asta sunt, asta pot, asta nu pot...

Dar cum numai sub semnul durerii si al jertfei se va putea renaste, cum numai Crezand vei incepe intai sa lupti si apoi Daruind vei putea Dobandi si cum asta nu o poate face chiar orcine, eu sunt pregatit si gata de a porni din nou. Asa ca in speranta de a fi auzit de cei ce Cred cu adevarat, de cei ce pot si Nadajduiesc inca, in aceasta mare de neputinte, deznadejde si mazga sufleteasca generala, eu repet chemarea de la care am pornit candva!

Victor Vurtejanu cauta:

Ramas bun Gheorghe Dinica.

Timpul nu mai are rabdare. Nu ne mai lasa nici lacrimi si nici timp sa ne plangem mortii. Prin plecarea maestrului Dinica am pierdut poate pe cel mai romantic actor din generatie de aur a artei dramatice romanesti.

Se vor spune multe despre viata si succesele acestui talent inegalabil ce a reusit sa cucereasca tot ceea ce un actor isi doreste sa simta din jertfa dragostei sale daruita in mistuitoarea lupta din aceasta viata pe altarul artelor. Putini sunt cei ce stiu si tot mai putini sunt cei care inteleg ce ascunde cealalta jumatate ascunsa a talantului...

Eu nu mai pot decat sa il plang de acum si sa va mai rog inca odata sa pretuiti Artistii cat inca respira si va pot darui arta lor.

Dumnezeu sa il odihneasca in pace.

"Meseria asta a mea imi ocupa cel mai mult, imi place si fara ea nu ar avea niciun haz pentru mine tot ce se intampla"

Gheorghe Dinica

IN MEMORIAM

GHEORGHE DINICA

1934- 2009

Sfintii Arhangheli Mihai si Gavriil

In aceasta zi pomenim Soborul mai-marilor Arhistrategi (arhangheli) Mihail şi Gavriil (si Rafail), si al tuturor cerestilor puteri celor fără de trup.

In adunarea celor 9 cete veti intalni (daca veti dori sa cunoasteti, sa intelegeti, caci Dumnezeu inseamna si cunoastere) Serafimii, Heruvimii, Scaunele, Domniile, Stapâniile, Începătoriile, Puterile, Arhanghelii şi Îngerii.

Vechimea sarbatorii inchinate Sfintilor Mihail si Gavriil dateaza din secolul V. La origine a fost o simpla aniversare a sfintirii unei biserici a Sfantului Arhanghel Mihail, ridicata la termele lui Arcadius din Constantinopol. Cu timpul, aceasta sarbatoare a ajuns sa se adreseze si Sfantului Gavriil, ca mai tarziu sa devina o sarbatoare inchinata tuturor Sfintilor Ingeri.

Sfintii Arhangheli sunt in numar de sapte: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Gudiil si Varahiil.

Mihail se talcuieste "puterea lui Dumnezeu" si este voievodul ostilor ceresti, primul din ceata Sfintilor Arhangheli. El poarta sabie de foc si are rolul de a pazi legea lui Dumnezeu si de a birui puterea vrajmasilor. Arhanghelul Mihail a strigat: "Sa luam aminte!" atunci cand Lucifer a gresit in cer si a inceput a cadea multime de ingeri.

Gavriil, ce se talcuieste "barbat-Dumnezeu", este arhanghelul bunelor vestiri. El nu mai poarta sabie de foc, ci crin de neintinata bucurie.

Rafail, al treilea arhanghel, este tamaduitor al neputintelor omenesti.

Uriil este luminator al celor intunecati.

Salatiil este rugator fierbinte pentru neamul omenesc.

Gudiil este slavitor al lui Dumnezeu si intaritor al celor ce se nevoiesc la fapte bune.

Varahiil, ultimul arhanghel, este aducator de binecuvantare Dumnezeiasca pe pamant.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mantuieşte pe noi. Amin.

Acatistul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, puteti sa il cititi si la aceasta adresa:

http://www.crestinortodox.ro/sfintii-arhangheli-mihail-si-gavriil/72891-mihail-si-gavriil-acatistul-sfintilor-arhangheli

Carte de identitate

E un fel de rasu' plansul aici. Mai ales ca e autentica si destul de actuala...

0D474 1N7R-0 21 D3 V4R4

Ma bucurat cand am descifrat mesajul de mai jos. Aparent o joaca sau "funny" cum e la moda sa spui acum, mesajul criptat, descifrat de mintea noastra nu de ochii nostrii, sper sa va bucure si pe voi.

Pentru ca primim prea multe vesti triste ma gandesc sa mai si zambim din cand in cand.

DACA REUSESTI SA CITESTI PRIMELE CUVINTE, CREIERUL VA DESCIFRA CELELALTE.

0D474 1N7R-0 21 D3 V4R4, 574734M P3 PL4J4 0853RV4ND D0U4 F373 70P41ND 1N N151P, 151 D4D34U 53R105 1N73R35UL C0N57RU1ND UN C4573L D3 N151P CU 7URNUR1, P454J3 53CR373 51 P0DUR1. C4ND 3R4U P3 PUNC7UL D3-4 73RM1N4, 4 V3N17 UN V4L, D157RU64ND 707UL, R3DUC4ND C4573LUL L4 0 6R4M4D4 D3 N151P 51 5PUM4…. M-4M 64ND17 C4 DUP4 4747 3F0R7, F373L3 V0R 1NC3P3 54 PL4N64, D4R 1N L0C D3 4574, 4L3R64U P3 PL4J4 R424ND 51 JUC4NDU-53, 51 4U 1NC3PU7 54 C0N57RU145C4 UN 4L7 C4573L; M1-4M D47 534M4 C4 4M 1NV4747 0 M4R3 L3C713: D3D1C4M MUL7 71MP D1N V1474 N0457R4 C0N57RU1ND C3V4, D4R C4ND M41 74R21U UN V4L V1N3 51 D157RU63 707, C3 R4M4N3 3 D04R PR1373N14, 6R1J4 51 M41N1L3 4C3L0R4 C3 5UN7 C4P481L1 54 N3 F4C4 54 5UR4D3M.

O promisiune.

O parte importanta a materialele adunate in noua ani de munca pentru productia spectacolelor sustinute de trupa CEATA lu' VURTEJANU, este reprezentata si de fotografii. Cele 16 cadre de mai jos realizate intre anii 2000-2009 de Liana Sega, Silvia Patarniche, Lucian "Lulu" Tudoran, Dragos Cristea, Catalin Stelian, Sorin Paun, oameni inimosi si de nadejde ce mi-au stat aproape la bine dar si la rau, reprezinta si ele o marturie a evolutiei acestui proiect.

Primul cadru inseamna de fapt si prima fotografie de grup a celor care m-au inteles, au avut incredere in mine si m-au urmat, contribuind fundamental la nasterea proiectului CEATA lu' VURTEJANU: Cristian Ciubotariu-voce si percutie (membru fondator activ pana in anul 2008) Ender Aslan-vioara si voce (membru fondator activ pana in anul 2008) Marian Zahanagiu-vioara (membru fondator activ pana in anul 2004), Ionut Moldovan-voce si zurgalai (membru fondator activ pana in anul 2007) si Victor Vurtejanu-chitari si voce.

Apoi, in timp am primit aportul plin de talent si bucurie de a darui si de a canta al: actritei Gabriela Ionita-voce si percutii, Madalina Smocov-flaut si voce, Anca Dimofte-voce, Ana Sarbescu-chitara bass, Mihaela Lazar-voce si percutii, Aurora Alexandru-voce si zurgalai, Elena Tiriboi-vioara, Alexandru Lambrino-chitara bass, Dinu Patarniche-chitara, Stelian Cristez-clape, mandolina, chitara bass si voce, Costel Rangu-voce, Vasilica Gomei-voce, Laurentiu Norocel-vioara, Filip Nicolae-Heruvim-vioara, Radu Sovaiala-chitara bass si copilul Alexandru Dumitru.

M-au ajutat mereu din umbra culiselor, ducand greul realizarii si montarii spectacolului fara sa fie vazuti sau aplaudati niciodata: Valentina Ursache-management si backstage, Sebastian Plamadeala-editor, Horatiu-recuzita, Sorin Voinea-tehnic scena, Sorin Paun-tehnic scena.

Un aport admirabil si un suport fara egal l-am primit din partea Arhimandrit Macarie Bogus, Ieromonah Mihail Harbuzaru, Ieromonah Calinic Uta, Preot Michael Tita, Preot Dan Toader, Preot Grigore Mazilescu, Preot Valentin Fotescu, Preot Ispas, Preot Felix Radu, preot Stefan Sava, Ierodiacon Clement, Rasofor Laurentiu Potop, Rasofor Mihail Naghi, tuturor parintilor si fratilor din Manastirea Sinaia.

Pentru tot suportul si solutiile tehnice, echipamente, constructii scenotehnica, solutii transport greu, spatii de repetitii, protocol si sprijinul deosebit pe care l-am primit mereu in acesti ani trebuie sa multumesc doamnei Director Veronica Nicolae, doamnei Anca Moldovan, domnilor Robert "Bobo" Weiss-Multimedia Stil SRL, Cristian Burci-International Railway Systems, Andrei Bojanopol, Bogdan Bojanopol - Spatial Construct SRL, Bogdan Constantinescu-Consprest SRL, Catalin Tunsoiu-Interlink SRL, Mihai Nicolae-Stefadina Comserv SRL. Dar si domnilor Valentin Anton, Constantin Tudoran, Ene Gabriel si Alexandru Munteanu.

Toate dragostea, eforturile si daruirea ca eu sa pot fi inca aici se datoreaza in primul rand bunului Dumnezeu dar si Mamei mele Floarea Gaspar, doctor Mariana Popescu, doctor Camelia Ionescu, General-maior doctor Hristea Razvan, Asistent universitar doctor Remus Glogojeanu, doamnei Maia Morgensteren, doamnei Liana Sega, profesor Gabriel Gheorgiu, profesor Mihail Stan, maestrului Dem Radulescu si maestrului Ion Cojar.

Acestora le multumesc public si le raman pe veci recunoscator. Dumneavoastra celor care ne ati asteptat, ne-ati primit si ne-ati dat forta si curajul de a merge mai departe onorandu-ne cu dragoste, bucurie si aplauze de fiecare data cand ne-am intalnit, va doresc din toata ca bunul Dumnezeu sa va daruiasca sanatate si pace. Singura posibilitate de a va face sa simtiti dragostea mea pentru dumneavoastra, este ca va vom aduce si in aceasta iarna:

CEATA lu' VURTEJANU

Credinta, Nadejde si Dragoste