Conserva ta de suflet

Atunci cand ne apuca lehamitea fugim. Cautam sau inventam locuri desarte care sa ne primeasca sufletul impovarat. Desarte pentru ca nu trebuie sa ne afle, nu trebuie sa contina nimic aducator de emotie. Impersonale, emo-sterilizate acestea trebuie sa ne satisfaca doar cele cateva trei, patru dorinte de baza…

Odata gasite le umplem cu foarte mult eu si tinem mult spatiu gol gandit pentru nou, pentru vis, pentru rodul cautarilor…

Undeva intr-un ungher nevazut, poate un ram de ADN, poate un fir de jeg uitat printre degetele de la picioare isi face loc parsiv si paralizant si picatura letala de amintire care va ramane inactiva precum conserva de bulion uitata in frigider de pe vremea cand gateai pentru prieteni…

Si incepi sa te remodelezi. Cauti, pozezi, imp-le-men-tezi, copiezi ca un disperat forme fara fond, incepi sa te speli de stramosii prafuiti, te alinti cu briose la micul dejun si Chopin la lumina lumanarilor ce-ti insotesc masa din conserve si plastic pe care iti vei fi cheltuit bruma de agoniseala si iti minti somnul cu regasirea din zori a spatiului gol dar rece pe care iti promiti inca odata ca il vei umple cu visele tale…

Daca ai fi nebun ti-ai observa simturile, firele corpului sau… conserva de bulion uitata in frigider. Ai deschide incet usa ca sa nu o sperii si ai astepta un pic in intunericul rece… Dar nu, tu nu esti nebun…

Esti doar trist si singur…

Si atunci te pierzi. In fiecare zi, incet, te pierzi, neauzit si nevazut. Iar conserva ta de bulion danseaza in imensul patinoar al sufletului. Va veti intalni curand. Aici, departe, reciclarea a ajuns cuvant de ordine. Din aceasta reciclare se poate hrani speranta de fuga a celui ce nu stie sa isi traiasca lehamitea… Din reciclarea sufletelor care isi cer amintirile, prietenii, copilaria, trecutul sau gustul, se compune mirajul necesar reclamei luminoase ce te indeamna la fuga.

Serviciul de reciclare iti suna la usa si cu detectorul lor iti probeaza locul gol creat pentru vis.

-      “Aici miroase a emotie, deci reciclati omul !

Cunosti legea asa ca te supui sau…fugi…! Dar intre timp esti deja batran, povestesti tuturor ce te asculta din mila despre ce program aveai tu la munca, despre cafeluta bauta in cele 8 ore de facut nimic… despre pruncii tai sau primul nod de cravata de la mult prea largul costum al tatei imprumutat pentru ceai… Si batran fiind, recunosti…

-“Da, am o conserva de suflet domnilor ! Va rog sa ma iertati… stiu, am gresit, insa sunt batran si ma gandeam ca odata…”

Plansul copilului din tine sau urletul fiarei ce devora candva viata isi va primi acum cuminte numarul din randul celor ce au indraznit sa isi pastreze farama de suflet in marea, devastatoarea dar superba lor lehamite…

Pe creste de nori

Spectacolul naturii aici, aproape de cercul polar de Nord, te subjuga si te conjura sa taci regasindu-te incet...

Modelul suedez e cu...munca !

Mult laudatul model suedez iti este clar odata ajuns aici !

In orice clipa poti invata ceva si invata sa te descurci singur ! Asa ca ne-am orientat si... ne-am apucat de treaba. Daca ne iese facem vernisaj cu lautari si wurtsti cu gem pe grill !

Växjö - escala necesara

Trecand de perioada de aclimatizare - diferenta de altitudine, apropierea de pol, clima schimbatoare si umeda - care m-au tinut prizonier in casa, astazi am hoinarit putin prin minunatul Växjö, oras din tinutul Kronoberg.

Legenda spune ca undeva prin anul 1000 la sfarsitul erei wikingilor misionarul englez Sigfrid, soseste in Växjö ramanad in istorie ca primul mesager crestin din Suedia. Astazi orasul te intampina cu adevarate oaze de istorie, cultura dar si modernism, ansamblate inteligent si cu mult bun simt intr-o arhitectura tipic suedeza.

Peste tot gasesti magazine de tot felul ocrotite insa de cultura si civilizatie ! Spatiile de recreere si zonele destinate exclusiv copiilor sunt nelipsite. Am tras si cateva cadre in fuga si mi-am promis o reintoarcere curanda in minunatul Växjö.

Telemeaua

Ma' ala de porneste ca mine sa se uimeasca de oaresce in tinutul asta al Europei si nu isi ia cu el o bucata zdravana de telemea e eminamente pierdut ! Da' pierdut rau de tot...! Fara cale de intors sau de negociat !

'ntelectualul se uzmeste sa care cu el de bezmetic camere foto, video, laptop-uri, reportofoane, caiete, carti, ghiduri, GSM-uri, GPS-uri si mai stie Dumnezeu ce obiecte ce isi dovedesc neputinta atunci cand amaratul se aseaza la masa, se inchina si da sa guste din "aracetul" alb si molau vandut la pret de aur...pe post de branza...!

Marea, dar ce spun eu "marea"...I-RE-PA-RA-BI-LA GRESEALA este sa pleci de acasa ca bou' fara un bot' de telemea. Sau de cas... in cel mai rau caz !

Ca ajungi la discutii despre frontiere, curente politice, directii strategico-militare si planuri masonice din cauza unei amarate de branze...e doar preludiul angoasei ce te va dobori fara pic de glorie in plasa propriei tale nesabuinte...

Restul il va face zilnic Pavlov... ala cu reflexul lui nenorocit si cu prostia ta de a crede ca taranul din tine va fi vreodata satisfacut de regimurile "soft" pe baza de suc de tinctura de iod mixat la rece cu picaturi de Davilla si untura de peste, stropita din belsug cu ulei de ricin si lasata la dospit in bait de vopsea lavabila fezandata cu clei de oase, purtand la vedere inscriptia - BRANZA NATURALA DE

oaie..vaca...bivolita...capra...

Hai "Smaklig måltid" cum isi ureaza "europenii" de prin regatul de aici cand papa aracetul pe post de telemea si... sa auzim de bine ! 

La pas

Am pornit la drum sa ma linistesc. Aveam nevoie fizica de liniste, de somn profund. Ritmul din orasul gri, forofota fara rost si agitatia isi cereau tributul. 

Am parcus 3600 de km catre nord. Acum sunt departe, in Suedia dupa ce am traversat toata Europa in cautarea unei oaze. Trebuie sa termin cartea inceputa. Sa definitivez materialul sonor pentru un nou CD si sa imi pun ordine in ganduri. Insa ma simt mizeraibil...

Aici totul este doar o vesnica alergatura dupa hrana zilnica. O vanatoare dupa pretul cel mai mic. Chinezariile din en-gros-urile romanesti aici se gasesc la preturi astronomice. Firmele mari, serioase si-au inchis portile. Nu mai gasesti nimic serios in tehnica audio sau foto. Industria auto este in colaps, strazile sunt pline de masini frantuzesti carosate in fibra de sticla...

Romanii misuna subversiv cu sepcile trase pe ochi si vorbesc in soapta, cautand si ei painea cu cel mai mic pret. In Germania administratora pensiunii unde am innoptat, a izbucnit in lacrimi dupa ce a vazut ca ne rugam inainte de a manca...

Sunt coplesit de senzatii noi. Speram sa regasesc putina energie, putina imaginatie, putina culoare...

Act-actor-actorie (part. 1)

Respiratia accelereaza, pulsul o ia razna, auzi insa selectiv, vezi insa numai ce iti este necesar. Suprasarcina navaleste brusc peste tot organismul tau. Zilele si orele de pregatire la un actor antrenat actioneaza instantaneu si aplica protectii, controland, creand pas cu pas masura necesara.

Combustia interioara se desfasoara in parametrii greu de dus pentru un organism "civil", deloc deprins cu schimbarile bruste ale valorilor vitale de functionare. De aici "urmele" ce se impregneaza in intreg organismul. Profesorul meu Dem Radulescu ne intarea adeseori legatura aceasta "pavloviana", bazata pe un soi reflex dus aproape de nefiresc ce este traversata de actor inainte de momentul intrarii in scena.

Actorul limitat, superficial sau neinstruit ce si-a format doar un cadru stramt, sigur, spune el, de manifestare, pus in fata unei competitii reale care, vrei, nu vrei, distruge sablonul, schema construita in fata oglinzii, in momentele de suprasarcina actioneaza precum o gaina beata... Zgomotos pentru a-si elibera emotiile, nedozand nimic din acumularile repetitiilor, muncii cu sine insusi - atat de bine redata de Stanislavski - pierzand toata energia necesara startului, se prezinta in momentul inceperii actului artistic, stors ca o lamaie, haotic, pierdut precum naufragiatul in largul marii de singura bucata de lemn ce ii asigura un cat de mic coeficient de flotabilitate...

Suprasarcina produce uzura. Sapa fiecare fibra si rascoleste adanc fiinta la toate nivelurile sale de functionare. Dar constituindu-se ca o jertfa necesara, actioneaza atent in fiecare clipa, controland si mai ales calibrand starea generala, combustia interna necesara actului artistic inainte, in timpul si dupa consumarea acestuia.

Fara jertfa sa tainuita actorul ramane interpretul, uneori popular, lasat la voia sortii sau a unui public prea putin interesat de prefacerea artistica...

Taifunoasa - Making of

Taifunoasa la Mignon

Spectacolul cu "Taifunoasa" se intoarce pentru o inca reprezentatie la Teatrul Mignon din Bucuresti (Hristo Botev nr. 1) Duminica - 30 iunie de la orele 19.00

Distributia: Nae Alexandru, Mihai Marinescu, Victor Vurtejanu, Adrian Anghel,

 Stefan Ruxanda, Afrodita Androne, Liliana Perepelicinic.

Regia: Dan Vasile
Muzica: live @ unplugged by Einuiea

Costumele: Wilhelmina Arz

Mai multe fotografii din spectacol puteti gasi aici

Serbare clasa a-2-a

Intr-un cadru natural, racoros si plin de verdeata am serbat sfarsitul clasei a - 2 -a ! Copiii s-au costumat adecvat, au cantat, au recitat, au dansat si nu in ultimul rand au ras pe saturate.

Aceasta sa fie o alternativa la celebrul ou/kinder aruncat in graba copiilor intr-o clasa de scoala anosta si plictistoare ? Vedeti, judecati si...decideti voi. Gasiti aici mai multe fotografii in caz ca sunteti intersati de ceea ce se poate face cu putina dragoste si...dorinta !

Vacanta frumoasa !

Parintele Iustin

Ora 6 dimineata. Mai beau o gura de cafea calda din termos si privesc la ceas. Din negura noptii apar rand pe rand toti. Ne salutam dar ramanem tacuti. Suntem extrem de obositi. De la inceputul acestui proiect am avut multe de rezolvat si fiecare piedica trecuta nastea una noua.

Nu conteaza, se va lumina si vom incepe sa "tropaim". Motoarele pornesc si ultimele echipamente sunt incarcate. Pornim. Privesc tacut orasul gri si ma bucur ca il pot lasa sa doarma. Mi-am dorit mult sa fac acest  film.  Am gasit un partener dornic sa ma secondeze in productie, am constituit o echipa de filmare, am scris scenariul, apoi decupajul general si dupa multa munca acum sunt gata de drum.

Sorb fiecare borna ce alearga grabita pe geamul din dreapta al masinii. Asa trebuie sa inceapa acest film. Din noapte. Din noaptea asta in care bajbaim toti obositi si atarnati de o farama de speranta. Imi privesc echipa si nu pot sa nu surad. Curand or sa inceapa sa se dezmeticeasca. Numai sa rasara soarele si gata, vor cotcodaci entuziasti pret de peste 450 de kilometri asa ca nu am de ce sa ii tulbur cu nimic acum.

Din noapte trebuie sa inceapa filmul asta, da ! Ilustratie de toaca ca sa cheme ! Sunetul asta magic va fi singurul semn de speranta in toata noaptea asta de inceput...apoi... Sigur ca da !!! Rasaritul soarelui, insert reporter pe marginea soselei cotropite de masini luxoase...si playback cu... imi trebuie ceva sa rupa linistea.... si sunetul de toaca... si noaptea... of...!

Am deja in minte imaginea cu care va incepe genericul. E o fotografie de-a lui Dinu Lazar dintr-un set facut cu actorul Ion Marinescu. O combinatie de alb/negru cu culori virate, foarte, foarte buna. E un cadru in setul ala care ma tintuie ori de cate ori il privesc. Barbatul cu barba, imbracat in costum si cu pumnul mainii drepte strans si dus la gura... Asa, deci: Noapte, rasarit, fade cu montajul lui nenea Dinu in zoom, dar ce ilustratie sonora... ?

"- Bossu' ! Trebuie sa imi iau ceva din portbagaj ca am uitat la plecare..." Operatorul I.D. ma fixeaza chioras si imi sparge montajul... Dau a confirmare din cap, sperand ca imi reiau sirul dar...

" - Oprim putin te rog ? Abia ca ne reasezam un pic, ca la prici ! " il rog pe soferul nostru incercand un soi de gluma care nu prea imi iese...

" - Pai daca o sa oprim la fiecare suta de kilometrii ajungem maine si eu maine am servici, dar ma rog..." Se indura cu greu soferul... Baiat bun de altfel, garda personala printre altele,  a nu stiu carui politician in voga.

Oprim si ma departez incet de masina in timp ce operatorul I.D. si asistentul A.T. incep sa scormoneasca printre echipamentele aranjate in portbagaj. Incepe sa se lumineze. Cuuum ? Ce am zis ? Incepe sa se lumineze ? Deci rasare soarele ! Gandurile incep sa imi curga in viteza si vorbesc singurel pe camp... Avem sosea... nu am reporter ! Dar am masini ! Ce fac ? Ce fac ? Pe cine intreb ? Eu trebuie sa raspund, nu am pe cine sa intreb...

Intre timp a doua masina din convoi ne-a ajuns si trage pe dreapta. Acolo este C.F. partener de productie impreuna cu unul dintre protagonistii filmului. Scriitorul Lucinescu, colegul de inchisoare al Parintelui Iustin Parvu.

" - Opriti tot !" Strig tare ca sa ma aud in primul rand eu, apoi incep sa arunc comenzi catre operator, asistent si soferul/garda de corp. Celorlalti le voi explica mai tarziu.

"- Plan general de pe stativ cu copacul ala singuratic, lavaliera la mine, eu devin "reporterul" nu mai tragem in alta parte, apoi prinzi rasaritul, o sa apara cam in 5 minute de acum, vezi ca s-a inrosit deja orizontul, ramai pe copac pana se ridica un pic si apoi panoramezi la mediu pe mine care vin catre camera. Incepi sa strangi pe venire pana la prim plan. Noteaza ! Pune siguranta pe caseta ! Incepem filmarea ! "

Asa incepea filmul nostru inchinat bravului luptator si iscusitului duhovnic din muntii Moldovei, Parintele Iustin Parvu. Am urcat pana in chilia sa la usa careia erau stransi zeci de oameni. Am trecut de paza ce il ocrotea, caci multi ii doreau sfatul dar sareau randul si atunci calugarii faceau front in jurul parintelui. I-am prins zambetul linistit cand m-a mangaiat pe fata cu blandete si am stiut atunci ca voi avea parte de o intalnire extraordinara.

Si asa a fost. La incheierea filmarilor, ne-a poftit la masa si ne-a sfatuit pe fiecare in parte, atent, rabdator si impacat. Desi ne dadea o sarcina teribila fiecaruia. Dar despre asta nu pot sa povestesc... Am facut cateva fotografii, ne-am imbratisat, ne-am privit pentru o secunda in ochi apoi ne-am despartit. Calugarii/garzi l-au introdus in chilie pe o usa ascunsa si noi ne-am indepartat...



Parintele Iustin a plecat la Domnul cu destinul implinit. A daruit fiecaruia dupa cat poate duce, cu blandete dar si cu fermitate. Sub zambetul ce rasarea din barba alba, lunga, simteam iertarea crestina pentru toti cei care il chinuisera si dupa temnita comunista. Caci precum marturisea parintele Iustin, adevarata durere a simtit-o dupa ce a iesit in lume...

In zecile de ore de montaj privindu-l si ascultand glasul domol, biruiam toate chinurile facerii. Ma imbarbata si ma sustinea in fiecare secunda...! Din interviul cu sfintia sa nu am taiat nici o secunda, cuvintele acelea trebuiau sa ajunga la oameni. In ritmul lor, in felul lor, asa cum au fost rostite in acea dimineata, pe o banca stramba din curtea manastirii Petru Voda pe care parintele Iustin asezat incomod, in frig, ne-a destainuit despre lupta si jertfa neamului romanesc !

Multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta intalnire, pentru acest dar rar si il rog sa aseze sufletul robului sau Parintele Arhimandrit Iustin Parvu in Cetele Dreptilor alaturi de toti fratii sai de lupta si de jertfa.

Dumnezeu sa va odihneasca Parinte Iustin !

Batalii la inceput de sezon

Dupa Turcia si Grecia iata ca de cateva ore este randul Poloniei sa iasa in strada. Si totul pare desfasurat pe un singur scenariu comun. Este inceputul verii, Estul se pregatea sa primeasca infuzia de euroi a sutele de turisti occidentali ce iau cu asalt zona in fiecare vara. Sezonul pare pierdut, totul arata ca un teatru de razboi in care nu se mai poate face nimic...

Europa cea civilizata pare decisa sa impuna propriile dogme cu orice pret. Nu conteaza cum, nu conteaza cat, nu se face rabat la nimic. Fortele armate trag in propria populatie fara nici o remuscare. Zilnic femei, copii sau tineri   sunt calcati in picioare de bocancii vaxuiti si intretinuti de guverne filo-europene.

Totul porneste de la incidente banale... anuntarea inchiderii unui parc... a unui canal media... iar in maxim 2 zile termometrul urca brusc in rosu ! Lupte de strada, violente gratuite, dezbinare, declaratii guvernamentale belicoase... si cate un cancelar european "vadit ingrijorat" se ofuscheaza de mama focului pe toate mediile de informatie in timp ce "fortele de ordine" fac ravagii.

De ce Romania, Bulgaria, Ungaria sau tarile din fosta Iugoslavie zac apatice ? Aici nu mai misca nici o frunza... Ar fi de privit fie numai la pozitia fizica, atitudinea premierului imberb in mareata intalnire de numai... 4 minute cu tanti Angela, noua "doamna de fier a Europei". Peste toate insa se poate deduce si urmatoarea idee, tragica de altfel pentru intreaga zona...

"Cei care au pierdut la masa verde au inceput deja sa plateasca. Cei care se opun se vor omori intre ei !" Occidentul pare decis sa rupa in bucati Estul pe care l-a demoralizat si transformat de ceva vreme in colonie comerciala...

Fotografie preluata de aici

Sarutul fratelui

Au trebuit sa treaca 23 de ani pentru ca ceaţa ce a tintuit institutia publica de televiziune denumita TVR sa se risipeasca... In cadrul emisunii "Telejurnal" din data de 13 iunie 2013 difuzata la ora 20.00 pe canalul TVR 1 a fost difuzat in premiera un material care vorbeste despre crimele din zilele si noptile savarsite in Piata Universitatii in perioada 13- 15 iunie 1990.

De astazi materialul a fost urcat pe serverele institutiei si poate fi vazut de oricine aici . Sa povestesc prin ce am trecut atunci in dimineata de 13 Iunie 1990 sau inainte de acea data sau dupa, alaturi de o mana de oameni de care astazi nu mai stiu nimic...

Nu am sa o fac acum din mai multe motive. Unul dintre ele ar fi legat de faptul ca aceste "evenimente" nu s-au incheiat. Ce s-a intamplat atunci este departe de a fi deslusit in clar... Am sa postez insa o fotografie pe care o privesc de multi ani, poate una dintre cele mai remarcabile imagini ce transmit necuvant blestemul natiei ce isi ucide elitele, fratii, copiii...

Marturia fotografica apartine maestrului Dinu Lazar , exceptionalul artist a carui opera fotografica trebuie studiata in manuale de sociologie, psihologie, istorie... Dumnezeu sa ii ierte pe cei ce au murit atunci iar pe noi sa ne ajute in nadejdea si dragostea sa,  de a ierta, de a nu judeca, de a nu razbuna, de a nu repeta, de a nu...

Inaltarea Domnului

Hristos s-a Inaltat !

Pace si bucurii tuturor

Aripi intinse

Nu exista batranete. Exista numai tinerete, numai forta, numai zbor. Astia sunt anii  pe care i-a facut Dumnezeu asa, dupa socotelile Lui.

Dar, oricare ar fi varsta, nu exista nici un motiv sa nu tii aripile intinse. O tinerete, daca nu-i structurata si cu ceva batranete, e in primejdie.

Si daca exista o nuanta de batranete la tinerete va exista si tinerete la batranete.

Cu dor de Adrian

Intr-o miercuri din anul 2008 am inceput sa public pe acest spatiu. Primul meu articol a fost despre un actor remarcabil. Puteti citi aici articolul. Actorul se numeste Adrian Pintea. Spun inca se numeste pentru ca despre actori nu poti spune nimic la trecut. Arta lor sparge asa zisele granite dintre viata si moarte.

Au trecut cativa ani, eu am continuat sa scriu. Am dezvoltat dincolo de propria mea persoana acest spatiu, am povestit multe si voi incerca sa continui. Dar acum cand pomenesc despre Adrian si odata cu el de toti marii actori mult prea de timpuriu plecati, nu pot sa inteleg cum este posibil ca din atatea generatii de studenti, atatia colegi, regizori, scenografi, realizatori, directori de teatre sau oameni simpli din public, nimeni, dar absolut nimeni in afara de iubita lui sotie Lavinia Pintea Tatomir si actrita Oana Pellea... nimeni nu a evocat public sau privat macar un strop din munca si creatia acestui actor.

Adrian a fost varful generatiei sale. Aparent razratit, era un om bland, meditativ, extrem de cultivat si de dedicat Artei Actorului. Gasiti momente remarcabile in orice personaj pe care l-a adus in fata publicului. El a fost mereu un deschizator de drumuri. A reusit sa treaca de la teatru la film fara nici o problema si mai apoi la film strain, reusind sa ajunga pe platourile unde turnau "greii" fara nici un complex.

Daca lui, amintirea i se poate sterge atat de usor, daca lui, celui mai iubit dintre "furiosii" teatrului si filmului, aceasta farsa i s-a transformat in realitate, inseamna ca ne apropiem de final...

Si nu unul fastuos, implinit ci trist si apatic... pierdut undeva departe, departe de noi...

Fotografie preluata de aici

Like

Mult vanatul "Like" de pe celebra platforma de socializare nu are grade de comparatie. Nu poti spune mai "Like", foarte "Like" sau cel mai "Like"

"Like" este impersonal. El nu emite emotii, nuante, nici macar ironie sau subtilitati de comunicare.

"Like" isi arata imediat limitele in cazul in care folosesti platforma chiar in zona pentru care "chipurile" a fost produsa. Ce comunicare e aia in care un user oarecare posteaza un anunt de genul: " Astazi a disparut dintre noi..." si tu ce faci dai "LIke" ? Adica: Ma bucur ca a disparut ? Sau: Ma bucur ca ai postat acest gand ?

"Like" este un fel de "vazut" de felul celui pe care il postau profesorii pe temele facute acasa. Adica am vazut ca ai postat si ...cam atat !

Cu cat mai multe "Like" cu atat mai multi fani pe pagina, nu ? Glorie efemera si praf in ochi pentru cine nu stie de fapt ce se intampla in momentul in care depasesti o anumita suma de fani.

Goana dupa "Like" te va transforma in contribuabil in celebra platforma care parsiv te ademeneste cu celebrul slogan: "Este gratuit si asa va fi intotdeauna" pentru ca atunci cand sari pragul de zeci de mii de fani ai nimerit naiv in colimatorul "creierului". Hai sa ii spunem "creier" desi e doar o simpla negustorie antica... De ce ? Banal de simplu...!

Gigantul social de networking forteaza brandurile (paginile) si utilizatorii sa plateasca pentru postari pentru a le face vizibile tuturor "fanilor si "prietenilor" ! Exista un algoritm - EdgeRank - care determina ce mesaje apar in campul tau iar el a fost modificat fara "tam-tam" cand bijnitareala a atins cote bune de popularitate astfel incat doar 15-20 % din "fanii" sau "prietenii" unei pagini vor vedea ce publici pe Facebook...

Acestia sunt alesi aleator, iar restul de 85 - 90 % iti pot  urmari activitatea numai accesand regulat profilul sau pagina ta. Daca nu platesti esti dat disparut... Te-ai intrebat vreodata de ce la orice banala postare personala iti apare imediat recomandarea "promte" ? Sigur ca nu... Te-ai grabit doar sa pui cat mai multe fotografii cu copilul tau, vacanta de la tara si bineinteles sa ai in lista de "prieteni" macar un V.I.P....cat de mic...

"Like" este o alta arma fatala menita sa lucreze in timp, tacuta si rabdatoare ca orice arma din rastelul ce a fost pregatit atent dar malefic, bietilor naivi dornici de o... cura de comunicare.

LIKE ?

Timpul datoriilor

Este belicos sa te bati cu pumnul in piept cand produci Logane din plastic sa vrei sa pui semnul de egalitate cu neamtul care creeaza cu succes 7-8 marci imbatabile oriunde. Este de prost gust sa vorbesti despre traditii, cultura si educatie si tu sa scuipi la seminte incaltat in slapi... Este mincinos sa vorbesti despre reactie, atentie, protectie, simt civic, societate, cand tu accepti sa fi calcat in picioare, cu degete adanc bagate in urechi, cu masti de deznadejde pe fata ca nu cumva sa auzi sau sa vezi vuietul vecinului tau, maghiar, turc, bulgar, sarb sau grec care lupta inca pentu a sta in picioare.

Ne-a intrat apa in casa si noi dam interviuri. Nu este nici un blestem. Nu este nici o vrjitorie. Noi nu realizam ca apa este in casa pentru ca aceasta nu mai este o casa... Naivitatea de a deschide in plin vifor usa de la stana ne-a secerat viitorul. Lupii erau flamanzi si s-au dovedit nemilosi.

De ce ?

Pentru ca se temeau de noi... Cineva din neamul nostru, candva, i-a pus cu botul pe labe si ei nu au uitat.

Pentru ca unele lucruri sunt date spre a nu fi uitate niciodata.

Acum este vremea sa platim si...

sa disparem...

In ce tara va dati copiii ?

Sunt intr-o continua mirare. Dar nu de aia buna... de aia de te lasa in... "3 litere", vorba lui taica-miu, de nu te mai scoli decat cu macaraua... Bai fratilor de aveti copii la scoala...mai romani cu capul pe umeri...ce doamne iarta-ma facem ?

Ce se intampla in scoala romaneasca ??? In special in ciclul primar este o imbecilizare in masa ! Totul este bazat pe "alternativ", pe "sistem european", pe "apropiere", pe "familiarizare"... si sarmanul copil se uita la tine cand il intrebi de subiect si predicat ca mine la Iliescu cand aducea minerii sa ne sadeasca flori pe piept...

Nu sunt un parinte aerian insusi prin faptul ca am nevasta profesor si doua cumnate invatatoare, basca soacra-mea si cu mine care am predat la tinerete in diverse medii de invatamant... Merg la toate sedintele, fac teme in fiecare zi....bai dar ce gasesc in caiete ma ia durerea de cap...

Copiii sunt invatati sa scrie pe carti !!! In loc de cuvinte sunt folosite desene !!! Invatatoarele, caci am cerut si am asistat la ore de curs in ciclul primar, vorbesc copiilor care sunt vii, dornici, curati, ca unor alienati psihic !!! Tonul folosit are impostatii de meditatie zen, vorbit incet, rar cu pauzeee lungi, complet nejustificate, cu privire lungaaaa bovina, fara intonatie, fara accente...totul tern...fad...sterp...

Am plimbat copilul in 2 scoli...! Nimic... ! Am fost in clase, am intrat in contact cu alti profesori/invatatori...: "Da, mare dreptate aveti...dar banii sunt putini si punem accent doar pe munca acasa. Aici suntem supraaglomerati..."

Si sigur ca au dreptate. Eu in mediul universitar, ca preparator puteam lucra cu maxim 10 studenti. Facultatea imi baga pe gat inca 5... "Ca sa intelegeti si voi ceva din salariu". Ei bine, un invatator are 28-30 de copii intr-o clasa !!!

Dezastru si haos... Am nimerit in clasa I la Scoala Generala nr. 3 din sectorul 1 la o clasa plina numai de copii de tigani si de "copii cu probleme" Adica usor retard, accidentati grav...samd. Nu am nimic cu nici o categorie si o dovedesc oricui caci am lucrat ani de zile in spital sau in colective unde erau tigani. Sunt nascut si crescut in mahalaua Grivitei, am fost si taximetrist la Gara de Nord ca sa ma pot intretine in Facultatea de Teatru...INSA sa pui NUMAI copii din categoria "defavorizati" la un loc se numeste RASISM !!!

Oriunde pe pamant legea spune ca acesti copii trebuie sa fie distribuiti in clase cu copii fara probleme pentru a se putea incerca integrarea mai usor !

Ca ei nu se pot integra niciodata este alta mancare de peste ! Nu va puteti inchipui cum a mers clasa I la scoala administrata de unul dintre cei mai incompetenti directori de scoala pe care i-am intalnit...!!! Nici un cadru didactic nu dorea sa preia acea clasa !!! Director...unul pe nume "Ghita" ...personaj de tragica amintire pentru mine, incapabil sa ureze macar un bun venit coerent scolarilor in prima zi de scoala... Condus tot timpul de secretare... milog, strivit, adus de umeri de prea multele poveri purtate ani de zile... obliga cate un suplinitor, ba cu cate o amenintare, ba cu cate o fluturare de contract, sa vina 2-3 saptamani sa conduca orele...

Sa mai spun ca tot din Scoala Generala Nr. 3 (pe care si eu si tatal meu am absolvit-o si careia ii purtam o amintire calda pentru dascalii adevarati pe care am avut norocul sa-i avem) din PRIMA TABARA organizata de....iart-o Doamne si opreste-o sa mai schilodeasca copii nevinovati, am fost nevoiti sa ne luam copilul accidentat - vezi articol aici, dintr-un jeg de locatie - vezi articol aici !

Stiu...! Nu ii pasa nimanui.

Stiu...! Ma bat cu morile de vant ! Sistemul nu se va schimba decat dupa  inca o eruptie majora ! Au tinut sa ma informeze toti... de la paznicii care au montat camere de luat vederi in fiecare clasa fara acordul parintilor, invatatoarele care au un salariu de 250-300 Euro/luna la un program zilnic de 6-7 ore, la directorii care dau neputinciosi din umeri si care isi redirectioneaza elevii in propriile "after-school" unde parintii sparg bani grei, ba chiar cativa inspectori imbracati in costume "Versace" din Ministerul Educatiei unde am fost cu jalba in protap si care extrem de iritati au notat "sesizarile" transmitandu-mi subtil ca daca vreau scoala adevarata sa procedez ca toti oamenii "seriosi": "Afara sa il duceti, asa am facut si eu ca aici nu mai este nimic de facut !"

Stiu...! Va doare in cot, ba chiar nici acolo. Nu este nici un bai pentru ca stiu si am fost antrenat sa supravietuiesc. Dincolo de toate exista Divinitatea care le oranduieste subtil pe toate dar am si o biblioteca, carti, manuale si un imens dar: Dragostea !

Insa cand izbiti cu adevarat de realitate veti incepe sa intelegeti ce usor, zilnic, inchidem ochii la fiecare faradelege...

Ce nu stiu... Voi, in ce tara va dati copilul ?

PS: Asigur pe cei vizati sau pe cei care se regasesc in acest articol, ca sustin cu probe cele afirmate mai sus .

Arta din spatele banilor

O treaba nemaipomenita iese cand oamenii cu bani asculta un pic si de artist ! Publicitatea trebuie sa te incante si sa te invaluie, restul vine de la sine...

Casuta de vrabii

Intr-o zi jumatate cu putina atentie si rabdare am construit casuta de vrabii. Mare proiect nu este si nici nu cred sa fie multi amatori de "tutoriale" dar am facut cateva cadre pentru bucuria noastra si spre aducere aminte...

Intai am construit o macheta din carton dupa ce bineinteles ne-am documentat. Cu ea in brate am pornit sa cumparam materiale si sa incepem prelucrarea. Ne-au ajutat baietii de la "Brico" e adevarat nu cu lemn...ca in Romania este la pret de aur, ci cu debitarea OSB si operatiunile preliminare.

Desi ne-a prins noaptea am reusit totusi sa ansamblam casuta pentru ca a doua zi sa izolam, sa tapetam interioul si peretii si nu in utimul rand sa vopsim.

Pentru ca totul s-a incheiat cu bine, casuta cu pervaz si-a gasit locul in curtea noastra ! In caz ca va intereseaza aveti fotografii din fiecare etapa dupa care va puteti orienta sa faceti si voi cu putina atentie si dragoste un colt minunat in gradina voastra

Strutul ca traditie

La Muzeul Satului de targ e plin de te miri ce...dar musai "altfel" ca in rest totul e prea traditional si nu da bine, nu ?

Si musai sa filmam High Definition sa vada poporul cel dornic de oua de strut incondeiate...!

Weekend

Weekend...

Trecere razanta pe langa Festivalul Turcesc, admirat orchestra si costumele ienicerilor apoi balet amortit dar cu un Nae Alexandru exploziv de viu si talentat la Teatrul de Revista Constantin Tanase. Plimbare de voie pe Calea Victoriei in miez de noapte. Un popas relaxant la Humanitas cu carti asezate de-a valma, total necuceritor dar cu o terasa cocheta by IKEA unde am baut ceai verde si limonada la pret decent.

Putina odihna si apoi am dat navala la chinezarii. Templul Soarelui primtor, atent si delicios dar usturator la pret... Ne-am facut pofta, am ratat cateva fotografii, ne-am plimbat, am fugit de culturalii cu muzeele si aglomeratia lor... Una peste alta ne-am bucurat de vara ce a sosit navalnic peste noi si am ras...am ras... am ras...!

Cinci minute domnilor !

Clipele dinainte îl ţintuiau prizioner. Pe scaunul din faţa mesei de machiaj zăcea răpus un altul, niciodată el. Chipul ce îl privea din oglindă, rece şi de prea departe îi mai amintea din când în când de câmpia galbenă plină de maci roşii. Toţi vorbeau de bani şi de neputinţe iar el aştepta tăcut cârceii ce-i vor muşca din palmele obosite.

Larma din jur creştea cu fiecare clipă. Freamătul publicului ce trece prin toţi pereţii şi cheamă, acum părea istovitoare. Prea multe clipe dăruite clapelor alea albe de sidef, prea mult chin pentru ce va ieşi. "Cinci minute !!!" bubuie difuzorul de pe perete iar pozele din colţul oglinzii mânjite cu var şi cu ani, tremură încet. "Cinci minute domnilor şi doamnelor !!!" Şi...? Vor da iar drumul la maimuţă...!

Maimuţele ordonate şi cuminţi, melcii şi toată grădina zoologică, câtă a mai rămas, vor porni parada. În cinci minute pentru doar o oră, spre încântarea generală...Uite holul lung plin de dresori bătrâni şi versaţi, maimuţele ce aşteaptă ordonat, totul este pregătit şi totuşi el nu îşi poate lua gândul de la clapele lungi şi albe ce aşteptă cuminţi să îl strivească.

Pianistul va cânta, maimuţele vor dansa iar directorul satisfăcut îşi va încasa onorariul său de fost dresor ratat. "Pe vremuri existau elefanţii care salvau totul" mârâie bătrânii îngrijitori ce adună acum tot bălegarul doar într-un făraş. "Să vezi atunci ce înseamnă muncă...!"

Dar el gândea doar la clapele lui albe, de sidef, ce îl aşteptau cuminţi închise în cutia neagră scrisă cu litere aurii. Nimic din freamătul ce creştea nu îl mai putea face să zâmbească. Cânta-se cândva pentru el şi acum...

Muzica maestre !

Fotografie realizata de Calin Deac

De primavara

Intre repetitii si spectacole lucram cu spor la sediul Art & Fun Center ! Ca vorba cantecului: "Mai repar poarta, mai arunc din piane..."

Glumesc, nu aruncam nimic, ba dimpotriva ! Ne pregatim de un nou spectacol, cursurile de chitara si actorie incercam sa le pastram la aceleasi onorarii si curand speram sa gasim si spatiul necesar pentru un Art Cafe...dar despre asta mai povestim !

Work in Progress

Desi este cald si multi isi fac deja planuri de vacanta eu ma bucur ca sunt pe scena. Tragem din plin la ultimele repetitii cu spectacolul "O noapte taifunoasa" in regia lui Dan Vasile.

O echipa de actori superba si vie, muzica live, probe de costum, machiaj, lumini si multe altele ce compun un spectacol unic ce isi astepta in curand spectatorii in noul si cochetul Teatru Mignon deschis de curand in Bucuresti pe Bdul. Hristo Botev nr. 1.

In avanpremiera fotografii realizate impreuna cu colegii Liliana Perepelicinic si Nae Alexandru la finalul unei zile lungi dar fructoase.

 Asadar va astept in curand la teatru ! 

Of...Tati !

 "- Ce e Bobita, de ce oftezi ?"

Liniste... luuunga...! Bobita isi afunda capul in perna si doar un degetel, cel mai mic, ramane unica noastra poarta de comunicare...

"- Sunt supalata ! Rau ! Sa stiiii!

- De ce sufletel ? Ce s-a intamplat ?

- Of Tati, cum ce s-a intalmplat ??? Nu-mi plalce !!! Sa stiii ! Chiar nu-mi plalce !

- Ce anume tata ? Ce nu iti place ? M-am facut de ras ?

- Nuuuuu ! Adica asta imi place, ca esti amuzlant... Nu imi place ca vroiai sa o pupi pe femeia aia. Deloc, deloc nu imi plalce asta. In rest e bine si te iublesc ! Hihi...m-ai facut sa rad tati !"

Va povesteam aici ca am fost invitat de cei de la MediaPro sa filmez in serialul "Las Fierbinti". Aseara a fost distribuit pe ProTv episodul in care am si eu un rolisor si copilul a tinut sa ma informeze despre prestatia mea actoriceasca...

Inutil sa va mai spun ca peste tot a doua zi toti ma luau la ochi....

"- Ati mai slabit parca sau mi se pare mie ? Poate ca era de la haina ! Oricum m-ati facut sa rad...sunteti simpatic...semanati cu Piedone ! Ala adevaratu', nu primaru' ! Ca ala...a slabit !"

Fotografie preluata de aici

Drum nou

Multi sunt cei care sunt incapabili sa creada dar au timp si energie de a cauta in altii motivatia pentru care acestia cred... Acelasi tip de oameni jubileaza tribal cand, sapanad adanc, gasesc cate o surcica stramba in marele codru secular... 

Tot ei sunt cei care contesta vehement constructia si aclama orice verb ce intareste pustiul... Ii veti regasi mereu atenti la tot ce este exterior lor. Grija de prea multe cum spun calugarii... Mereu vigilenti in a atinge acolo unde ustura, refuzand mai mereu sa joace, sa participe, gata mereu insa sa huiduie de pe marginea terenului...

In fine...ii regasiti tot mai des, in special cand veti propune sau veti incepe o constructie, izbindu-va de mentalitatea tip "remorca" niciodata de "locomotiva" care sa sustina...

I-am resimtit din plin pe vremea cand sportiv de performanta fiind eram "agatat" agresiv de catre diversi chibiti de meserie, aciuiti prin te miri ce pile si relatii la echipa pe post de "asistenti" sau "secunzi", uneori nici macar atat... Vei spune..."Ei... te stimulau...!"

As ! Incapabili si scarbiti de proprile neputinte acestia nu-si faceau nici treaba lor nici nu construiau un climat constructiv in jurul nostru ! Erau platiti sa iti dea un prosop, o gura de apa, poate uneori ii lasai sa adune papucii de la vestiare sau sa dea cu mopul pe jos sa nu aluneci dupa ce faci dus... Le multumeai si daca mai aveai energie dupa ce erai facut praf in linia intai in gramada, le zambeai incurajator...

Dar ce sa vezi...?  In ei zaceau insa teribili strategi, ilustrii istorici ai sportului, caustici ce tinteau flegma fix in mijlocul sufletului tau tanar si dornic de lupta, oameni prea mandri ca sa puna umarul in tacere la efortul comun necesar unei echipe de performanta.

Mai tarziu i-am regasit ca actor in teatre, lipiti lingusitor de pereti atunci cand rar ne intersectam, caci cel mai des acestia lucreaza pe intuneric, pe la colturi, niciodata fata catre fata... Ii regasim peste tot, contestand, delirand salbatic despre lucruri si situatii ce le sunt complet necunoscute, incapabili sa isi rezolve propriul hau sufletesc...

Am imbatranit si am inteles tarziu cat de adolescentin este sa te bati cu astfel de lichele...! Ei se hranesc din efortul tau, te obosesc, te atrag in jocul lor "de-a nimica", o imensa si irecuperabila piedere de vreme.

Tarziu, luminat de mesajul lui Dumnezeu care indemna la iubire neconditionata, am reusit sa ma protejez. Inteleg si aplic acum cele invatate. Am un copil nascut din dragoste pe care caut sa il ocrotesc prin actiune, prin daruire, prin pasiune, de tot griul si imbacseala ce cuprinde un suflet schilodit ce mai tarziu devine o lichea distrugatoare.

A crede inseamna performanta si aceasta nu este data tuturor ! A crede inseamna salt in gol cu credinta ca Dumnezeu vegheaza, ocroteste si calauzeste celui ce crede ! A crede inseamna intai a vedea ! A crede nu inseamna nicidecum certitudine ci doar credinta.  Care impreuna cu nadejdea si dragostea constituie inceputul unui drum. Toti isi doresc un drum nou, inceput bun, renastere...

A renaste nu inseamna insa a te imbunatati. A te imbunatati este doar o alta subtila minciuna... Nu frica de durere si greutati ma va linisti. Nici fuga de intuneric nu ma va ajuta, nu privirea intoarsa efortului ma va ridica. Intunericul nu exista. El este doar absenta luminii.  Adevarata forta vine din puterea de a strabate cu credinta scurta mea trecere. Ca sa poti sa renasti trebuie intai sa mori.

Insa de aceasta nu sunt capabili toti.