B.O.T. în numele trandafirului..

A 83 ediţie a premilor Oscar blochează toatate spaţile media. De la actori, regizori, scenarişti, editori, muzicieni, fotografi, make-up artist, televiziuni, producători, reţele de distribuţie, companii de casting şi toate compartimentele ce formează de zeci de ani ceea ce înseamnă industria adevărată a show-ului, până la biznismanul ce aleargă să îşi plaseze cât mai eficient investiţiile, nemaivorbind de uriaşul din spatele cortinei - critică, backstage, ziare, reviste, companii de producţie de diverse calibre şi obiecte de activitate, organisme de urmărirea dreptului de autor, până la consumatorul de filme ce îşi papă fericit hamburgherul cu ochii agăţaţi de acest mega-eveniment ce a avut loc azi noapte în teatrul Kodak din sudul Californiei.

Mai puţin evident la noi unde au continuat să ruleze cu succes inegalabilele producţii superbingo, ţigăniile protevistice, beregăţelile în playback cu tratamente cosmetice ale celebrului moderator Bittman, asezonate din plin cu ştiri vitale despre divorţul columbenilor, crimele din Cernavodă şi alegerile ungurilor comentate în numele trandafirului de nu mai puţinul carismatic Ponta.

În rest reluări nesfârşite ale ingeniosului trio acum separat...deh' de viaţa dură şi nerecunoscătoare: BOT...sau OTB...sau BTO...depinde cum vrei să o iei...că ei tot Badea, Teo şi Oreste sunt oricând, oriunde şi...oricum ! Dacă ai puţintică răbdare apare şi Huidu şi show-ul este complet ! Ia mai dă-i...cu munca lor şi concept şi dezvoltare şi căutări şi creieri pe pereţi...Stăm două sezoane, vedem ce au făcut şi refacem cu manelişti la Buftea. Dacă chiar e nevoie vine şi Geambaşu cu orchestra şi...o dovedim noi cumva !

Grupul Dem.

Peste 700 de membrii în "GRUPUL DEM" şi un loc în care încerc să păstrez vie amintirea unui mare actor şi  a unui mare maestru de Arta Actorului. Grupul este deschis oricui şi puteţi găsi materiale inedite, amintiri şi fotografii ale foştilor elevi ce s-au reunit cu bucurie cu gândul la unicul şi irepetabiul Dem Rădulescu.

Elogiul nebuniei.

O lectură cum nu se poate mai potrivită pentru frigul ce cuprinde încet-încet tot ceea ce încă este viu, îmi pare şi lucrarea publicată în anul 1509 de unul dintre cei mai mari umanişti ai Renaşterii – Erasmus din Rotterdam.

Acest "Elogiu al nebuniei sau discurs spre lauda prostiei", serioasă trecere în revistă a credulităţii, infatuării şi vanităţii umane apoi o cană de ceai cu lămâie, puţină linişte şi ai găsit o radiografie mult mai documentată decât orice moft cu pretenţii de pe teve-ul românesc.

"Mai întâi este neîndoios că toate lucrurile omeneşti au două feţe cu totul diferite, ca Silenii lui Alcibiade. Vă sare mai întâi în ochi una dintre ele, dar de întoarceţi medalia, albul se va face negru şi negrul alb, veţi vedea sluţenia în locul frumuseţii, sărăcie lucie în locul belşugului, gloria în locul infamiei, neştiinţa în locul cunoaşterii. Puterea vă va părea nevolnicie, josnicia nobleţe, tristeţea veselie, hatârul osândă, ura prietenie. Lucrurile se vor preface în fiecare clipă sub ochii voştri, după partea din care le priviţi"

Am fost şaisprezece.

Am revăzut cu oarecare nostalgie filmul "...am fost şaisprezece" care ne-a impresionat o bună bucată de vreme pe cei din generaţia mea. Poate şi datorită cântecului în două acorduri al lui Bodolan - "Rănitul dintre linii"- care nu are cum să nu îţi intre la suflet mai ales la 20 de ani, poate şi datorită amintirilor legate de gluma consacrată de numele producţiei, care ne-a urmărit de fiecare dată când porneam pe munte şi unul ceda smiorcăindu-se către vale...ce mai...m-am bucurat de fiecare cadru chiar şi de cele cu "soldatul rus care trece cu ţigara aprinsă pe sub gheaţă" de...fantastic ce e !

Una peste alta un film turnat pe ruinele unui cartier pus la pământ odată cu o parte din istoria Bucureştiului, departe de a fi o capodoperă dar indiscutabil mai bine legat, coerent şi mai atractiv decât multe din "noul val" al minimalistului cu ifose de hollywood şi nasul în "stimulente creative". O poveste cu actori irepetabili şi echipe cum nu vor mai fi niciodată în branşa asta, o ilustrată din trecutul unei cinematografii care a scos, nu credeam să o spun, filme cum nu se vor mai turna niciodată pe plaiurile cucerite de telenovela mexicană cu turbane arăbeşti şi manelişti angajaţi ca actori...

Sinopsis: În ianuarie 1980, după 35 de ani, singurii supravieţuitori - un soldat român şi o învăţătoare maghiară - rememorează evenimentele petrecute în ianuarie 1945. Atunci, un pluton de infanterie română a primit misiunea să cucerească şi să menţină un punct întărit aflat pe unul din bulevardele Budapestei, pe direcţia de atac a trupelor române. Însă trupele germane baricadate în casă, deşi aruncate înapoi de mâna de soldaţii nu renunţă la punctul strategic. 15 din cei 16 soldaţi îşi găsesc sfârşitul sub ruinele obiectivului ...

director de imagine: Guţă Ştirbu

costume: Guţă Ştirbu

machiaj: Eva Vaida

montaj: Mircea Ciocâltei, Yolanda Mântulescu  

operator: Gheorghe Fischer, Alexandru Întorsureanu

regizor: Mircea George Cornea

actor: Alexandru Repan, Elisabeta Adam, Ion Caramitru, Iurie Darie, Sebastian Papaiani...

Se caută scenarist.

În vederea completării echipei ce construieşte un format de emisiune pentru televiziune căutăm:

SCENARIST

Cu abilitatea de a scrie cinematografic, uşurinţă în a reproduce dialoguri, umor şi capacitate de lucru pe o idee sugerată.

Cei interesaţi ne pot contacta pentru detalii şi info pe 0722.414.972 / victorvurtejanu@gmail.com

Dacă aveţi deja ceva scris, pentru a vă putea cunoaşte mai bine, puteţi trimite pe adresa de mai sus un exemplu concludent din lucrarea voastră. Vor fi apreciate persoanele ce vor trimite şi un succint CV. Aspectul financiar al colaborarii va fi detaliat în particular cu fiecare candidat.

"Pompi"

Dudu povesteste o chestie interesanta:

Il stiti pe om. Il cheama, sa zicem, Pompiliu. Am ales numele acesta pentru ca e putin probabil sa existe cineva cadorisit asa de original de parinti. Bun, acum ca am lamurit, Pompie amicul vostru. Fie il stiti din copilarie, cind cintati la casa pionierilor, fie l-ati cunoscut printr-un alt amic, care isi aminteste ca si tu, si Pompiliu, aveati un radio pe lampi acasa in care bagati chitara. Sau, pur si simplu, v-ati cunoscut la o betie si ati decis sa faceti ceva si pentru sufletul vostru: sa cintati!

Purcedeti voi la treaba, idila merge struna vreo doua saptamini. Insa Pompiliu nu se mai simte in largul lui. E greu cu trezitul dimineata, in weekend. Hm, sa mearga la repetitie, sa nu mearga...Orele sint nepotrivite, oricum ar da-o. Dimineata e dimineata, cine dracu' se scoala de dimineata? La prinz e iar aiurea, ti se face somn dupa dejun si parca nu prea ai chef. Iar seara e de-a dreptul inoportun. Cum sa cinti seara? Esti obosit, nu te mai concentrezi, da-o-ncolo de treaba.

Nici in timpul saptaminii nu e cum. Pompiliu are o nevasta solicitanta, cu probleme de incredere in propria persoana. Daca nu-l are la celalalt capat al canapelei, sa poata comenta cu el subiectele stringente din emisiunea lui Capatos, nu e bine. Sigur e cu fufele. Auzi la el, om serios, bate spre 40 de ani si-i trebuie muzica, ha! Nu se admite nici o scapare, nici macar o seara pe saptamina,pentru ca se stie ca animalulului de barbat, daca-i dai un deget, iti ia toata mina. Asadar, Pompiliu e ocupat. Nu va puteti vedea. Ce nu intelegeti? Are treaba! Va povesteste el a doua zi cita treaba a avut. Va spune cite beri a baut, sau la ce meci din divizia A s-a uitat. Grea viata. Si voi nu-l intelegeti deloc...

Pompiliu este uituc. Ati vorbit, in ziua Z, sa va vedeti in scopuri muzicale, in ziua Z+2. Ii subliniati ca nu va faceti nici un alt program, ca sa va puteti dedica intilnirii, iar el va confirma cu toata seriozitatea ca va fi acolo, atunci. Acolo si atunci trec, intre timp voi ati vorbit de 10 ori cu mesageria vocala a lui Pompiliu. La un moment dat primiti un SMS in care vi explica cu dezinvoltura ca fie: A) s-a imbatat si nu s-a putut trezi, s-a dus la o muiere si nu s-a putut trezi, C) a uitat sau D) toate variantele. Va enervati si-l bagati in origine, iar apoi aflati ca a fost, de fapt, vina voastra. Pentru ca nu l-ati sunat cu o zi inainte sa-i reamintiti. De un lucru care se intimpla relativ regulat, in aceeasi zi si la aceeasi ora, saptamina de saptamina.

Fire vizionara, Pompiliu nu priveste niciodata in prezent. Numai in viitor. El nu stabileste absolut nimic pe loc. Intotdeauna va fi "bine, vorbim, vedem, stabilim", sau "nu stiu acum, suna-ma poimiine si discutam". De ce sa-si faca astazi un plan cind miine s-ar putea sa dea peste altul? Daca-i pare rau? Poate sti acum daca poimiine va mai avea chef? N-ar fi pacat sa dea cu piciorul unei alternative tentante aparute intre timp? Voi oricum il mai sunati, ca aveti minute in retea, asa ca nu e nici o problema. Oameni suntem, ce dracu!

Saracul Pompiliu, e frustrat. Stie ca viata pe care o are nu e cea pe care si-a dorit-o. Ar face ceva pentru sufletul lui, dar nu poate. Nu e lasat. Are o fire artistica, dar nu-l intelege nimeni. Ehee, daca i se oferea si lui o sansa, ce departe ar fi ajuns! Cind se gindeste cum i se duc zilele una cite una, ii vine sa plinga de propria mila.

Daca il cunoasteti pe Pompiliu, oferiti-i cel mai bun ajutor: IGNORATI-L! Nu-i mai povestiti nimic din ceea ce faceti sau ginditi pe acest plan, nu-i mai cereti nici o parere. Nu-i mai solicitati concursul. Isi va gasi, in final, vocatia reala, in spatele tricoului cu burta, invirtind micii pe gratar, conformindu-se cu toate tiparele stabilite de oamenii atit de inzestrati ai acestei societati!

Filmări cu valu'

O amintire de pe la filmările cu..."noul val" ? Ca să nu mă mai enervez că sunt scumpe medicamentele şi asigurările medicale nu îmi sunt de nici un folos...mai bine zicerea de mai jos: 

Un ţăran într-o căruţă plină ochi, cu un singur măgar amărat cu ochelari de cal, care nu se urnea deloc, striga frenetic:

"Diiii, Murgule ! Diiiii Surule!  Diiiii Florica ! Diiiii Maricica !"

Întrebat dacă a uitat cum se numeşte măgarul, ţăranul răspunde:

"Nu, nu, ştiu cum îl cheamă, da' vreau să îi dau impresia că lucrează în echipă......"

Jurnal de Workshop la final.

Bilanţul acestui workshop realizat împreună cu elevii din clasele primare ale şcolii nr. 179 din cartierul Bucureştii Noi, cu siguranţa ar fi prematur de realizat acum dar câteva linii generale despre ce a ce am construit împreună se pot distinge.

În cele 3 zile de muncă cu cei mici pe lângă activităţiile specifice ce trebuie desfăşurate într-o tabără de copii - campare, hrană, supraveghere, activităţi menite să destindă şi să recreeze, copiii au luat contact şi cu abc-ul zonei artistice. În primul rând cu disciplina şi seriozitatea unui astfel de traseu, apoi cu munca ce trebuie depusă pentru a începe să înţelegi ce ţi se cere şi mijloacele prin care poţi ajunge acolo unde contextul artistic o cere. Şi cât de dificil este asta...mai ales că pârtia e atât de aproape, zăpada abundă şi săniuţa te aşteaptă voioasă.

Am avut însă prin dragostea lui Dumnezeu timp şi energie să realizăm toate obiectivele propuse, să descoperim câteva talente autentice în rândul copiilor, să stabilim în atât de scurt timp împreună cu ei o relaţie artistică ce nădăjduiesc să se dezvolte.

Personal sunt bucuros de reuşita acestui pilot realizat cu sprijinul unor oameni extrem de dăruiţi şi de pasionaţi de munca cu cei mici, ce au reuşit cu multă dragoste şi energie să se unească într-un efort deosebit pentru ca acestă activitate să depăşească stadiul de excursie tradiţională la munte. Fără dăruirea domnelor învăţătoare Aurora Zamfir şi Elena Ivan, fără dragostea şi munca doamnei Olga Ion, fără sprijinul excepţional al actorului Cătălin Stelian şi al teologului Cristian Ciubotariu participanţi voluntar la primul workshop, cel care a pus bazele necesare acestui proiect, fără participarea totală şi plină de entuziasm a celor 12 copii:

Maria Ivan

Nae Odette

Matyas Peter Terez

Băcanu Sorana

Criţ Andreea Maria

Mihai Sara Ioana

Tudorica Mara

Chihai David Ioan

Iancu Alexandru

Împărăţel Estera

Năstase Alexandru

Stoica Andreea

acest pas realizat, ar fi rămas doar unul dintre proiectele atât de necesare pe care simt cu tărie că trebuie să le construim. Mulţumiri speciale şi doamnei Monica, gazda noastră primitoare de la cabana Tei din Azuga, părinţilor din Mănăstirea Sinaia şi nu în ultimul rând mămicilor şi tăticilor care au avut încredere în echipa ce a realizat acest proiect.

Celor care nu au putut participa din lipsă de locuri sperăm să le oferim pe viitor un prilej de a veni în contact cu acest tip de workshop. Cei interesaţi de participarea, dezvoltarea şi susţinerea unor astfel de activităţi precum şi cei care doresc să participe deocamdată voluntar (actori, fotografi, muzicieni, artişti plastici, teologi, medici) la construcţia unui viitor workshop, ne pot contacta aici:

office@brickmedia.com

0755.037.935

0722.414.972

Jurnal de Workshop 8.

Frig şi apă în bocanic, ger şi multă zăpadă, dar nu ne-am oprit. Am continuat cu nădejde iar la final am fost răsplătiţi. Astăzi la sfârşitul unei etape obositoare, pe fondul uşoarei oboseli datorată şi ritmului dar mai ales "aerului proaspăt" ce ne-a inundat inima, am regăsit cabana cu mareee bucurie...Poate şi pentru sarmalele aburinde sau plăcinta cu brânză preparată de cei mici.

Ne pregătim să închidem tabăra, ultimele amănunte, fotografii şi pornim către casă. Dacă am înţeles cu adevărat ceva este ca adevărata munca abia acum începe.

Jurnal de Workshop 7.

Cu câteva elemente şi puţină imaginaţie, cu bucurie şi eliberat de marasmul lui "nu se poate " sau "făţarnicul "cât ?"  poţi creea o lume. Poţi învăţa, poţi recompune stări pe care le credeai pierdute, poţi aduce atât de aproape viaţa în aşa fel încât nu îţi va mai rămâne decât o singură treabă de rezolvat. Să trăieşti.

Jurnal de Workshop 6.

Multe de spus nu ar fi mai ales că ritmul este destul de alert, aşa că mă voi rezuma la câteva cadre realizate astăzi. Ne pregătim de excursia de mâine, Sinaia - parcul Dimitrie Ghica, Castelul Peleş dar mai ales Mănăstirea Sinaia.  

Jurnal de Workshop 5.

Ziua a doua a debutat pe pârtia Cazacu. Tubbing, oameni de zăpadă, ceva ciocolată caldă şi apoi masa de prânz. Ciorbă cu perişoare, friptură de pui cu cartofi, brioşă şi odihnă. În partea a doua a zilei workshop actorie şi apoi cântecul taberei !

Jurnal de Workshop 4.

Iată-ne împreună !
Cei 12 copii, doamnele învăţătoare Aurora Zamfir, Elena Ivan, doamna Olga Ion şi subsemnatul, echipa din primul workshop cutural în natură.

Astăzi suntem pe pârtia Cazacu şi apoi indoor cu jocuri de relaţionare, concentrare şi viteză de reacţie. Apoi învăţăm cântecelul taberei.

Jurnal de Workshop 3.

Rugăciune la vreme de călătorie

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
Cel ce eşti Calea, Adevărul şi Viaţa, şi ai călătorit împreună cu sluga Ta Iosif, precum şi cu cei doi ucenici care au mers la Emaus, însuţi, Stăpâne, călătoreşte şi cu mine robul Tău, binecuvântându-mi drumul.

Trimite-mi şi mie înger păzitor ca lui Tobie, ca să-mi fie povăţuitor şi păzitor şi să mă ferească nevătămat de toată reaua întâmplare.

Şi, astfel, cu pace, sănătate şi bună sporire să mă întorc întru ale mele şi toată viaţa mea să proslăvesc preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Jurnal de Workshop 2.

Iată-ne ajunşi cu bine şi ne-am şi pus pe treabă. Avem gata şi meniul serii iar în lipsă de catarg am improvizat un loc şi pentru drapel. Suntem gata să pornim către Gara Azuga unde în curând soseşte ceata de micuţi, apoi deschidem oficial tabăra.

Sper să putem face oficiile de gazdă dar şi ceva fotografii. Una peste alta am ajuns sănătoşi şi suntem în program cu toate, fapt pentru care continuăm la fel de entuziaşti!

Jurnal de Workshop 1.

Carevasăzică jurnal de workshop! Termenul nu cred că este consacrat ca atare, dar cum pioneri suntem în această activitate cred că ne este îngăduit să promovăm şi expresia. Urmează trei zile de muncă absolut interesante, pentru care ne-am pregătit o bună bucată de timp.

Este ora 01.28 în ziua de vineri 18 februarie a lui 2011. Deşi nu am făcut aproape deloc publicitate acestui nou proiect toate cele 12 locuri alocate au fost completate ! Ba chiar am fost nevoiţi să refuzăm câţiva doritori din...lipsă de spaţiu, fapt ce ne întăreşte nădejdea şi ne face să ne gândim deja la o locaţie mai mare. Cumpărăturile le-am terminat în jurul orei 22.00, "Jurnalul Participantului" a ieşit de la tipografie şi arată excelent, fapt pentru care trebuie să îi mulţumim încă odată doamnei Olga Ion care ne-a ajutat şi la concertele din decembrie 2010 cu CEATA lu' VURTEJANU pentru construcţia machetei şi DTP la afiş, flayer, calendare, pungi şi bannere ! Maşina de suport este încărcată şi gata de drum, locaţia ne aşteaptă, câteva ore de somn, câteva treburi de rezolvat spre dimineaţă şi la ora 12.00 ne îmbarcăm cu toată logistica în direcţia Azuga.

Copiii vor porni în jurul orei 15.00 din Gara de Nord împreună cu doamna învăţătoare Aurora Zamfir, iar undeva către orele 18.00 îi vom întâmpina în gara Azuga şi le vom prelua bagajele către cabana Tei, locul unde vom desfăşura cele 3 zile de workshop.  Vremea se anunţă stabilă, avem încă zăpada pe pârtii, aşadar din punctul ăsta de vedere suntem asiguraţi de un suport excelent. Până la sosirea cetei avem însă de tras serios. Pregătim camerele, despachetăm, pregătim cina, tragem o fugă şi pe pârtie ca să ne asigurăm de toate cele pentru a doua zi, pregătim deschiderea festivă a evenimentului şi încă multe ce apar inevitabil în munca nevăzută din spatele unui astfel de proiect. 

Mă opresc deocamdată aici dar imediat ce voi avea din nou net, am să încerc să completez jurnalul "la cald" astfel încât să conturez măcar o mică imagine despre ce vrem să întreprindem. Să ne reauzim sănătoşi căci avem de trecut cu adevărat o primă probă dificilă. DN 1 vineri la prânz...!!!

Worshop Actorie 2.

Programul celui de al 2-lea Workshop de Actorie pentru cei mici (elevi ai ciclului şcolar primar) pe care îl realizăm şi în acestă lună. De data aceasta vom lucra în mijlocul naturii. Pornim împreună cu o grupă de 12 elevi în staţiunea Azuga din judeţul Prahova având parteneri pe doamnele învăţătoare Elena Ivan şi Aurora Zamfir de la şcoala 179 din Bucureşti, cele care au făcut posibile implementarea acestui nou proiect educaţional, pe care sper să reuşim să îl dezvoltăm.

Până atunci câteva fotografii ale locaţiei alese, Cabana Tei şi programul taberei ce se va desfăşura în perioada 18-20 februarie 2011. Vom parcurge împreună cu cei mici etapă cu etapă, fiecare punct pe care l-am considerat necesar acestei ieşiri culturale în natură: De la pregătirea şi strângerea mesei până la workshop-uri de actorie, muzică, bricolaje sau excursii în împrejurimi unde vom prezenta câteva repere istorice, spirituale şi mai ales culturale. Tipărim şi un jurnal al fiecărui participant ce cuprinde puncte din program, prezentarea zonei, câteva rugăciuni folositoare, textul unui cântecel şi încă câteva surprize gândite pe gustul celor mici.

Poate părea puţin şi destul de lipsit de strălucire dar am considerat necesar în condiţiile în care noi am creeat întreaga structura a acestui proiect cultural în regim de voluntariat, să pornim la drum cu nădejdea că vom atrage în timp şi pe alţii, ca împreună poate să începem să re-construim concret, un punct de pornire.

Cu ajutorul lui Dumnezeu construim şi o Asociaţie Culturală care să ne asigure suportul legal pentru dezvoltarea acestor proiecte. Căutăm încă un nume care să reprezinte tot ceea ce facem de ani buni (în curând şi coordonatele necesare) şi un spaţiu corespunzător. Avem şi câteva promisiuni de la potenţiali sponsori iar cu puţină Credinţă şi multă muncă curând vom desfăşura şi acest nou proiect cultural independent.

PROGRAMUL TABEREI

ZIUA 1:

PLECARE Bucuresti ora: 17.00

SOSIRE Azuga ora: 19.00

Deplasare la cabana

(preluarea bagajelor se va face cu auto)

SOSIRE cabana ora: 19.30

(cazare, informari generale)

CINA ora: 20.00

STINGEREA ora: 22.00

ZIUA 2:

DESTEPTAREA ora: 07.00

INVIORAREA ora: 07.30

MIC DEJUN ora: 08.30

STRANGEREA MESEI ora: 09.00

EXCURSIE PARTIA CAZACU ora: 10.00

(orientare turistica, jocuri, fotografii)

MASA DE PRANZ ora: 13.30

STRANGEREA MESEI ora: 14.00

ACTIVITATI RELAXARE ora: 14.30 – 16.00

(Desen, bricolaje, Povesti)

TIMP LIBER ora: 16.00 - 17.00

WORKSHOP CULTURAL ora: 18.00 - 19.00

 Coordonator actorul Victor Vurtejanu

(Notiuni de relationare, concentrare, atentie,

viteza de reactie,invatarea unor melodii)

CINA ora: 19.30

STRANGEREA MESEI ora: 20.00

TIMP LIBER ora 20.30 - 22.00

STINGEREA ora 22.00

ZIUA 3:

DESTEPTAREA ora: 07.00

INVIORAREA ora: 07.30

MIC DEJUN ora: 08.30

STRANGEREA MESEI ora: 09.00

EXCURSIE SINAIA ora: 09.30

(Vizitarea Manastirii Sinaia, Castelului Peles, Parcului Ghica)

SOSIRE AZUGA ora: 13.00

MASA DE PRANZ ora: 14.00

STRANGEREA MESEI ora: 14.30

INCHIDEREA TABEREI ora: 16.00

(predare camere, pregatirea bagajului, fotografii)

DEPLASARE GARA AZUGA ora: 17.00

(preluarea bagajelor se va face cu auto)

SOSIRE BUCURESTI ora: 19.30

Cursuri la Asociaţie.

Au început înscrierile şi primele fotografii 

Zăpada, gheaţa şi caişii.

Radu Amzulescu - Dragă Doruţu,

Nu dezamăgire, ci profundă dezamăgire.

........

Pe de alta parte nu pot să nu zâmbesc gândindu-mă că materia în care, şi cu care, lucram noi actori, regizori, scenografi este zăpadă si gheaţă. Zâmbesc pentru că vine Primavara. Zăpada şi gheaţa se vor topi şi vor intra în pământ, iar cireşii şi caişii vor înflori şi apoi vor da rod; iar hârtia pe care au curs râurile de cerneală ale pupincuruştilor si "tzutzarilor", chinuindu-se să îngâime laude şi exegeze, ba chiar excursuri la adresa geniului, această hârtie va ajunge ambalaj în pieţele ţării, pentru un "kil" de cireşe sau de caise. Iar noi muşcând dintr-o caisă ne vom întreba, poate, ca Anton Pann: dacă nema putirinţa, ce mai chichirez gâlceava ?

Textele de mai sus sunt o parte din dialogul de idei ale unor actori talentaţi ce lucrează şi pe care îi puteţi vedea în spectacole pe scenele teatrelor, culese dintr-o dezbatere publică pe care o puteţi găsi aici  şi care dincolo de imaginile faine, ascund câteva adevăruri dureroase...

Cât nimeni nu aşteaptă.

Un concept, o poveste emoţionantă şi  renaşterea de care puţini muritori au parte. Un spectacol construit cu migală de oameni pasionaţi şi dăruiţi fiecare clipă trăirii în artă. "Azilul" lui Adrian Berinde pornit la drum acum multă vreme şi lansat pe 27 ianuarie în premiera la Bucureşti şi-a găsit deja locul în inima celor care pot şi simt altfel.

Un gând bun şi calde felicitări admirabililor muzicieni: Claudiu Purcărin - tobe, Laszlo Lehel - bass, Grunzo Geza - clape, Kovacs Laszlo - chitară şi Jimi El Laco - chitară solo, care au conturat fascinanta poveste a lui Adrian Berinde într-o întâlnire unică pe care am nădăjduit-o şi care s-a realizat cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin dragostea unui artist atent la fiecare întâlnire cu destinul său remarcabil.

Cinci minute domnilor!

Clipele dinainte îl ţintuiau prizioner. Pe scaunul din faţa mesei de machiaj zăcea răpus un altul, niciodată el. Chipul ce îl privea din oglindă, rece şi de prea departe  îi mai amintea din când în când de câmpia galbenă plină de maci roşii. Toţi vorbeau de bani şi de neputinţe iar el aştepta tăcut cârceii ce-i vor muşca din palmele obosite.

Larma din jur creştea cu fiecare clipă. Freamătul publicului ce trece prin toţi pereţii şi cheamă, acum părea istovitoare. Prea multe clipe dăruite clapelor alea albe de sidef, prea mult chin pentru ce va ieşi. "Cinci minute !!!" bubuie difuzorul de pe perete iar pozele din colţul oglinzii mânjite cu var şi cu ani, tremură încet. "Cinci minute domnilor şi doamnelor !!!" Şi...?...vor da iar drumul la maimuţă...

Maimuţele ordonate şi cuminţi, melcii şi toată grădina zoologică, câtă a mai rămas, vor porni parada. În cinci minute pentru doar o oră, spre încântarea generală...Uite holul lung plin de dresori bătrâni şi versaţi, maimuţele ce aşteaptă ordonat, totul este pregătit şi totuşi el nu îşi poate lua gândul de la clapele lungi şi albe ce aşteptă cuminţi să îl strivească.

Pianistul va cânta, maimuţele vor dansa iar directorul satisfăcut îşi va încasa onorariul său de fost dresor ratat. "Pe vremuri existau elefanţii care salvau totul" mârâie bătrânii îngrijitori ce adună acum tot bălegarul doar într-un făraş. "Să vezi atunci ce înseamnă muncă...!"

Dar el gândea doar la clapele lui albe, de sidef, ce îl aşteptau cuminţi închise în cutia neagră scrisă cu litere aurii. Nimic din freamătul ce creştea nu îl mai putea face să zâmbească. Cânta-se cândva pentru el şi acum...

Muzica maestre !

Dincolo de nisipuri.

În amintirea lui Radu şi a celor care l-au cunoscut, ieri am trimis un semn...

Astăzi mă reîntorc şi vreau să îi urez domnului Victor Rebengiuc sănătate la cei 78 de ani de viaţă şi la cât mai multe împliniri artistice. Un actor remarcabil, un om drept şi dintr-o bucată ce ne-a fost profesor, rector şi prieten la bine dar şi la greu !

La mulţi ani maestre Rebengiuc !

Postul gol...

Coştila şi un pic de Caraiman.

Am tras o gură de aer pornţi să căutam locaţia pentru prima tabară de creaţie pe care intenţionăm să o organizăm pentru cei mici. Am găsit o căbănuţă primitoare la poalele Bucegilor aproape de noua pârtie de ski Cazacu din staţiunea Azuga. Ocazie cu care mi-am încercat norocul în a surprinde câte ceva din abruptul prahovean ce se desfăşoară maiestuos  în această zonă.

Din păcate bătrânul meu Fuji continuă să mă fenteze cu imposibilităţile sale de a regla parametrii manual dar ceva tot am reuşit să scot, amintire a unei zile frumoase şi însorite. Înaintăm în construcţie, greu dar înaintăm.

The Sky is Crying.

<

Şi încă odată toţi cei care l-au ascultat şi s-au bucurat de arta sa. Încă o chitară măiastră a plecat dintre noi.

Rămas bun Gary Moore....

Proiect cultural.

Am început să construim un nou proiect dedicat celor mici. Printre altele vom susţine cursuri, vom dezvolta un afterschool şi vom organiza şi tabere în care vom susţine ateliere pe diverse teme. Construim o asociaţie culturală non profit şi suntem în căutarea de voluntari care să construiască şi să susţină programe culturale.

Am identificat şi vizitat deja o locaţie pe Valea Prahovei unde cu o grupă de elevi a unei şcoli  din Bucureşti vom deschide o primă tabără de creaţie în această primăvară. Cu ajutorul lui Dumnezeu în curând cei dornici să îşi promoveze proiectele, creaţiile culturale realizate independent sau pur şi simplu vor să participe ca voluntari şi să înveţe cum se poate construi un proiect în condiţiile actuale, vor găsi în noi un partener.

Fie că este vorba de teatru, film, dans, muzică, fotografie, arte plastice sau proiecte educaţionale, dacă vrei să construieşti ceva concret trimite un sinopis şi un CV pe adresa: victorvurtejanu@gmail.com

The day after.

Am terminat de făcut curat, aprind lumina, de moft chiar şi un reflector albastru. Mă sprijin de pianul ce s-a dezacordat de la frig. Andreea apasă butonul declanşatorului, Sebastian se luptă cu sesiunea unatc-istă, Sorin şi el dar în ale turismului, Irina aud că e bine sănătoasă, ba chiar filmează una-alta, Elena se ţine tare să construim, gerul începe să se domolească.

Într-un colţ mi-am pornit amplificatorul, steagul a rămas înfipt în suport, mi-am luat din nou chitara în braţe. Sunt încă amorţit dar curând vine primavara.

Fotografie realizată de Andreea Gruioniu.

Jordi Bertran Company.

Sunt sătul până peste cap de ştirile ce îmi perforează sufletul, de mizeria oraşului gri şi de murdăria celor ce l-au cotropit naiv în căutarea fericirii, de infarcturi pesediste şi de scenarii arăbeşti, de veştile proste şi de neputinţa generală. M-a îndepărtat şi iarna asta atât de lungă şi atât de rece şi telefonul care sună numai să ceară şi cuvântul uitat şi marea ipocrizie ce a înghiţit ce era frumos cândva...

Mă scutur de toate, greu dar bucuros că încă mai pot să o fac şi că nu sunt singur. Există, funcţionează şi se bucură undeva, încă câţiva...Şi nu se întreabă de merită, de cât iese şi cum să facă...

Dacă te-am făcut atent restul îl poţi găsi aici sau îmi poţi da de veste de vrei să dezvoltăm.

Eu cu cine votez?

Zoe, Nenea Iancu, Ghiţă Pristanda, Rică Venturiano, domnul Goe...cum şi când să-l mai şi sărbătorim pe ilustrul lor creator, de vreme ce ne bălăcim în cruntele lui adevăruri de dimineaţa până seara ?

Că şi teatrul, pardon TEATRUUUL, cum le place televizioniştilor să rostească, breasla asta uitată şi ponegrită sărmana...cât a mai rămas din ea şi din ideea de teatru, acel teatru ce te aştepta cu întâlniri remarcabile, cu emoţii ce te copleşeau şi te făceau să uiţi, să ierţi, să cauţi, să lupţi, şi el sărmanul sufocat de uriaşa masă de ciubucari, astăzi îl uită.

Că ministerele, comisiile, comitetele şi hoarda de funcţionăraşi ce nu uită niciodată - ferească sfântul - să îşi încaseze salariul, l-au uitat, abandonat la stadiul de statuie în buricul târgului şi...atât, o ştiu de mult. Văd şi revăd ca şi tine asta în fiecare an.

Cine, cui...? să îi mai pese de poliţistul ce fură steagurile, de nevasta prefectului ce "pentru enteresele partidului"  sare dintr-un pat în altul, toţi într-o superbă împăcare generală  în piaţa publică, pe mormântul unei ţări strivite de corupţie şi de jigodenia cvasigenerală.

Cui să îi mai pese ??? Celor 800 de absolvenţi de teatru din fiecare an, care sunt incapabili să îşi alcătuiască un repertoriu sau să recite măcar...o poezie după 3 ani de studii universitare în arta dramatică, atestată, acreditată şi superparafată ???

Cui să-i pese ? Te gândeşti cumva la Universitatea de Stat ce îi poartă numele, studenţii şi profesorii către nicăieri ? Naivitate şi non-adaptabilitate la nou, aşa se cheamă! Acest superb nou "nou"...

Rămâne dintr-un colţ doar întrebarea lui nenea Iancu sireacul, ca un strigăt de aducere aminte ce încă nu poate fi depăşit: Eu cu cine votez ? La mulţi ani Ion Luca Cragiale şi da, e enervat că nu reuşim să ieşim din felul cum ne-ai zugrăvit...

Fotografie realizată de L. Muntean şi preluată de aici

Ultima zi a lui Jimmy

Artistul care m-a îndrăgostit pe veci de instrumentul meu, a pornit către cer. A plecat către marea trupă de prieteni, ce n-au mai avut răbdare să îl mai lase printre noi, discret, aşa cum a şi trăit. Deşi a trudit pe scândura scenei o viaţă, a compus melodii nemuritoare, a inspirat mii de tineri începând cu anii '80, a susținut sute de concerte, apariții live la standarde ce astăzi nu mai pot fi atinse, despre dânsul, nici un rând, nici un gând, nicăieri...!

Alexandru "Jimmy" Zărnescu, muzicianul din "Crai Nou", "Continental", "Sincron", "Flapo", chitaristul ce a acompaniat discret dar excepţional pe Gil Dobrică, Stepa, Vintilă, Şeicaru, Hruşcă, Socaciu şi atâţia alţii, compozitorul unor melodii nenuritoare, precum "Ultima zi","Dor de Eminescu" sau "Castelul", artistul în mâna căruia au strălucit fantastic de armonios, prima chitară "FENDER" sau celebrul "IBANEZ" dublu grif, în anii '80 din România, ne-a părăsit...

Incapabil să spun mai multe despre acest excepțional artist care m-a inspirat și m-a susținut în dragostea mea pentru chitară și pentru muzică, mă voi ruga pentru sufletul său și rostesc îndurerat,

Mulţumesc, nenea Jimmy !  Dumnezeu să odihnească sufletul dumitale mare şi bun !

IN MEMORIAM
ALEXANDRU ZĂRNESCU

1950-2011

© Victor Vurtejanu
actoru.ro

facebook.com/victor.vurtejanu.oficial

Pe marginea drumului.

Rămas bun şi echipa Salvamont Dâmboviţa. Pentru anii frumoşi ce nu se vor mai întoarce, mulţumim  Doru Diaconescu!

Fotografie realizată de Lisa Kalkovski

La despărţirea de Anania.

Noapte linşitită, noapte desfătată,
Naşti în toata vremea ce-ai rodit odată.
Steaua călatoare, leneş-n amiezi,
Din genunea clipei ritmic o-ntrupezi
Şi mi-o urci în tindă, lumea s-o cuprindă
Ca o nestemată prinsă pe oglindă.
Cine te citeşte, cine mi te-arată,
Noapte liniştită, noapte desfătată ?
Fluier cu ciobanii, cânt cu ei din flaut
Şi pe la-nceputul cronicii te caut,
Mintea să mi-o stâmpăr, cum de încăpuşi
În măsura vremii dintre doi ţăruşi ?

Umblu-n cartea toată, eşti mereu în carte.
Foaia te desparte, faţa nu te-mparte.
Îmi surâzi din slova paginii deschise
Şi din tot cuprinsul filelor nescrise,
Zilnic dăruindu-mi viaţa pintenoagă,
Ca o rugăciune scrisă pe zăloagă.
Şi cântări de leagăn cânţi ca şi altădată
Tot atât de vie şi adevărată,
Limpede-n vecie, limpede-n clipită,
Noapte minunată, noapte liniştită !

IN MEMORIAM

Mitropolitul

BARTOLOMEU ANANIA

1921 Vâlcea - 2011 Cluj Napoca