Artistul care m-a îndrăgostit pe veci de instrumentul meu, a pornit către cer. A plecat către marea trupă de prieteni, ce n-au mai avut răbdare să îl mai lase printre noi, discret, aşa cum a şi trăit. Deşi a trudit pe scândura scenei o viaţă, a compus melodii nemuritoare, a inspirat mii de tineri începând cu anii '80, a susținut sute de concerte, apariții live la standarde ce astăzi nu mai pot fi atinse, despre dânsul, nici un rând, nici un gând, nicăieri...!
Alexandru "Jimmy" Zărnescu, muzicianul din "Crai Nou", "Continental", "Sincron", "Flapo", chitaristul ce a acompaniat discret dar excepţional pe Gil Dobrică, Stepa, Vintilă, Şeicaru, Hruşcă, Socaciu şi atâţia alţii, compozitorul unor melodii nenuritoare, precum "Ultima zi","Dor de Eminescu" sau "Castelul", artistul în mâna căruia au strălucit fantastic de armonios, prima chitară "FENDER" sau celebrul "IBANEZ" dublu grif, în anii '80 din România, ne-a părăsit...
Incapabil să spun mai multe despre acest excepțional artist care m-a inspirat și m-a susținut în dragostea mea pentru chitară și pentru muzică, mă voi ruga pentru sufletul său și rostesc îndurerat,
Mulţumesc, nenea Jimmy ! Dumnezeu să odihnească sufletul dumitale mare şi bun !
IN MEMORIAM
ALEXANDRU ZĂRNESCU
ALEXANDRU ZĂRNESCU
1950-2011
© Victor Vurtejanu
actoru.ro
actoru.ro
Facut-am castelul acesta,
RăspundețiȘtergereFarama legand cu farama,
Si-acum cand e gata, prieteni
Priviti-l ce trist se darama!
Castel pentru numai o noapte,
Iluzie care se sparge
Si viata aceasta ce trece
Si pururea nu se intoarce.
......
Si scena adanc vi se-nclina
Scaldata de ultimul brio
Si ca sa fim siguri va spunem
Si "la revedere", si "adio"!
Doar de pe blogul dumneavoastra am aflat despre "plecarea" lui Alexandru Zarnescu.A ales sa ne spuna adio. Oameni care au emotionat generatii intregi cu muzica si cuvinte pentru suflet, rascolind amintiri, amintind despartiri sau intalniri viitoare, oameni care simteau profund romaneste reusind sa electrizeze atmosfera, oameni care s-au dedicat unui ideal sau unei pasiuni arzand la focul acestora, oameni pe care i-am ascultat infiorati de o tainica emotie, oamenii acestia pleaca uitati intr-un mod nepermis, fara macar sa le spunem "Adio". Castelul, e drept, se darama sau poate se reconstruieste in alte zari, in alte margini de lumi si fiecare artist sau poet care ne paraseste aici, adauga acolo o alta "farama" de suflet!
Dumnezeu sa il odihneasca!
Un mare artist! Multumesc!
RăspundețiȘtergere