12 Porţi.

Aş putea
Să alerg pân` la cer şi înapoi
Aş putea
Să cobor un nor la voi
Dacă ar fi să fiu copil din nou
Închid ochii, cât imi e de dor
Să mă înalţ din ce în ce mai sus
Nu mi-e frică
Către cer mă îndrept în zbo

Cât aş vrea să zbor
Şi cît îmi e de dor...

IRIS lansează albumul "12 Porţi". Un gând bun trupei şi lui Cristi multă sanătate şi curaj în noua încercare !

Celula.

Închis în celulă, departe de toate, timpul dispare şi călătoreşti într-o altă lume. Afară nimic nu e schimbat şi parcă nu îmi vine să evadez.

Anunţ de sală.

Deşi greu de crezut, încă este nevoie de un astfel de anunţ pe sală.

Anunt spectacol

Eu, Câinele la Prometheus.

Pe 6 noiembrie 2011 ne întoarcem în Clubul Prometheus. Bilete şi rezervări la telefon:

021-33 666 38 / 78.

Prin gardul de nuiele.

Nu mai era nimic de făcut. Muşcatele arse de soare începeau să danseze în vânt, peştii te priveau ciudat în valul de pe mal iar soarele te minţea înşelător. Doar undeva în spate o uşă rămasă întredeschisă mai amintea de dansul verii, ce tocmai se scuza grăbită...

F.N.T.

A 21-a ediţie  a FESTIVALUL NAŢIONAL DE TEATRU începe mâine în Bucureşti. Până în 6 noiembrie veţi putea să admiraţi chiar şi producţii internaţionale aduse la Bucureşti, ale teatrelor din Budapesta, Lisabona - Teatro Meridional sau Little Angel din Londra

Din păcate producţia românească, absolut independentă "Eu, Câinele" nu şi-a găsit un loc în această manifestaţie culturală organizată de UNITER, fapt ce nu mă împiedică totuşi să promovez acest eveniment important pentru oamenii de teatru din România.

Eleganţa în excelenţă.

Între domnul profesor Gabriel Gheorghiu şi domnul profesor Ion Toboşaru (Sir Toby) până ieri l-am avut pe domnul profesor Liviu Ciulei...

Rodion.

Un an ciudat, împotmolit şi plin de gropi...Aflu că lângă mine pier oameni pe care i-am cunoscut şi rămân blocat...Aşa se întâmplă şi cu domnul Rodion Galeriu ce a plecat dintre noi la numai 64 de ani...Câte ar fi de spus despre feciorul părintelui Galeriu, despre Harisma şi anii frumoşi din Biserica Sfântul Silvestru...

Dumnezeu să-l odihnească şi să aducă mîngîiere familiei îndurerate.

Despre noi.

Se tot vorbeşte de faliment, de criză, de eşec. Nici o perspectivă luminoasă nu pare să mai vină. Aşteptăm Europa cu soluţii în timp ce vărsăm pe câmp laptele vacilor ce continuă sârguincioase să producă. Avem toată structura, tot mecanismul unei societăţi este construit, lipseşte însă motorul. Ne-am aruncat întâi la gadeget-uri pierzând esenţialul...

Iar în lipsa mototrului curând vom abandona maşina căci devine nefolositoare. Dar ipocrizia, sfânta noastră ipocrizie ne împiedică încă să acţionăm. Ne-am lungit faliţii peste tot, fugim şi suntem incapabili de acţiuni coerente. Ziua de astăzi a început şi este irepetabilă...

Studio.

Deşi e sfârşitul unei săptămâne absolut nebune, deşi urlu după câteva ore de somn, azi mă închid în studio. Lucrăm împreună cu Costică şi Ender şi sper să scoatem materialul audio cu CEATA pe care îl văd de prea mulţi ani doar în stadiul de schiţă. Spre seară intră şi Sebi cu video-ul aşa că nu avem cum să dăm greş.

Sunt mulţi cei ce mă întreabă dacă cred că voi vinde aceste materiale, dacă merită...piaţa a căzut, nimeni nu cumpără nimic...mai ales muzică care se fură în neştire...pentru cine trag atât...?

Atât cât încă suntem în viaţă nimic nu e pierdut. Iar dacă e să explic răspund: Pentru bucuria mea, pentru nădejdea de a fi pe un drum unic şi irepetabl, pentru a nu îngropa nimic din ceea a ce am primit. Am învăţat şi învăţ de la Dumnezeu că fără bucurie totul este deşertăciune şi zgură, fără Dumnezeu devii o frunză în vânt.

Continui să mă bucur de un maestru în viaţă şi să învăţ tot ce îmi este de folos. Căutaţi şi veţi găsi, ei încă sunt printre noi, trebuie doar să îţi doreşti. Am pornit în urmă cu mulţi ani de pe o plaja jegosă unde îmi căutam sfârşitul înecat în alcool şi în depresii...Printr-o întâmplare am ascultat o melodie ce se numeşte "De-o umbră". Spunea povestea mea şi am început să caut...Era scrisă şi cântată de un om ca şi mine. Un om frumos ce se numeşte Adrian Berinde. Astăzi avem amintiri comune şi un spectacol ce ne-a legat pe viaţă. Pentru că ne-am dorit...

Kapitalism reţeta noastră secretă.

Unul dintre puţinele filme făcute despre "foştii şi actualii" care mi-a plăcut este "Kapitalism reţeta noastră secretă" de Alexandru Solomon, difuzat acum şi pe teveuri. Printre personajele din varianta integrală a filmului se numără: Dan Voiculescu, George Copos, Dinu Patriciu, George Pădure şi Gigi Becali. Aceştia pot fi urmăriţi, în film, într-o serie de ipostaze inedite – la ei acasă, în reuniuni de afaceri sau în croaziere cu iahtul, explicând fiecare propria...reţetă a succesului.

Încep să iasă, nu?

Numai meseriaşi.

Afară plouă, vine încet dar sigur iarna, angajamentele curg gârlă...nu ai de ce să fi trist...Ia fi atent aici:

"Agentia CV casting: Caut 2 fete,pentru o reclama,filmare in perioada 24-30.10.2011, castingul va avea loc vineri 21.10.2011. Tipologii: 1.Fata inalta,frumoasa,naturala,cu zambet frumos,satena sau bruneta,va avea replici de spus - buget 400 ron. 2.Fata inalta,naturala,cu zambet frumos,va interactiona cu cealalta fata la un moment dat,buget 250 ron. Cele interesate sunt rugate sa trimita urgent pe mail minim 2 poze si un cv. Mail:floxxxx@xxx.com Tel:07644xxxx Florentina xxxx"

Păi nu...? Dacă ţi-a plăcut cartea, acum trage tată...!!!

Fotografie realizată de Dinu Lazăr

De toamna asta.

Nu te speria de gesturile mele,

Tu cel care mă vezi,

Oricât de aprigă mi-ar fi mişcarea.

Fii înţelept şi bucură-te.

Eu sunt asemenea elicei avionului,

Neputincioasă până-i poţi vedea rotirea -

Ucigător este doar locul paşnic unde

Elicea avionului se-nvârte invizibilă.

Tu teme-te numai de spaţiu-n care

Îţi pare cum că nu exist, şi plângi

Numai în vântul transparent care m-ascunde.

versuri "Fii înţelept" - Ana Blandiana

fotografie realizată de Călin Dumitrescu

Trupa pe Butoaie.

Un alt proiect drag inimii mele ! O şcoală de Arta Actorului dar şi un concept de spectacol unic ce a bucurat sute de spectatori,  creeat de domnul Victor Ioan Frunză, care s-a numit "TRUPA PE BUTOAIE". Pe scena amplasată undeva la mare alături de Cristi Iacob în scenografia doamnei Adriana Grand, tânăr absolvent de teatru...la vreo douăzeci şi ceva de ani...

Căutăm Tour Manager / Impresar.

Producţia spectacolului "EU CÂINELE" în regia lui Adrian Berinde, având în distribuţie actorii: Victor Vurtejanu şi Cristina Pleşa angajează:

Tour Manager / Impresar

pentru realizarea unei serii de spectacole în ţară şi în Bucureşti. Producţia spectacolului este completă - mapă de presă, materiale publicitare, materiale video din spectacol, fotografii, referinţe, etc. Spectacolul a fost premiat la Festivalul Internaţional de Teatru de la Tulcea în octombrie 2011. Pentru detalii şi informaţii: 0722.414.972 / atelierul@gmail.com

Târguri şi bunătăţi.

Şi fiind Sfânta zi de Duminică după Liturghie am poposit pe un vânt rece la MŢR unde am vizitat Târgul de Toamnă.

Ne-am aprovizionat cu murături şi şorici, ceva brânză bună de oaie dar mai ales am reîmprospătat galeria de costume pentru CEATA. Ne-am măsurat şi am dat comandă de cojoace şi pieptare din lână ce se vor croi tocmai în secuime la Târgu. Una peste alta o zi minunată şi plină de bunătăţi. Mai avem de trecut un hop şi putem reuni iar CEATA. Veşnica problemă a unui basist sau clăpar încă nu capătă o rezolvare, dar cu ajutorul lui Dumnezeu le-om trece toate.

Fotografie preluată de aici

Treaba e bună.

Aşteptând ploaia ce va veni, păpăm mâncare chinezească în cinstea lui Sebi căci azi e ziua lui, râdem de prostiile de pe teve şi scoatem câte un cap din pilota care ne ţine de cald. E pace şi e bine.

Întru tine Maică.

Sfânta Paracheva să vă dăruiască sănătate şi putere de a trece peste toate încercările acestei vieţi.

Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând Crucea, ai urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.

La Carada.

Astăzi de la orele 20.00 jucăm în Cafeneaua Carada (Centrul Istoric, strada Eugen Carada, nr. 5-7, lângă BNR)

La Scena.

Diseară vom juca pe scena Teatrului Arca din Bucureşti de la orele 20.00.

Tragos - Tulcea

Câte ceva de prin Festivalul "TRAGOS" de la Tulcea, care ne-a răsplătit cu bucurie şi clipe tare faine. Mulţumesc lui Adrian Berinde, Gabriel Martin - Compania SBAROC, Liviu Petcu şi Nelu Serghei - Teatrul Jean Bart - Tulcea, pentru toate eforturile, suportul şi dăruirea lor.

Acasă.

Am terminat spectacolul şi o surpriză extraordinară avea să mă întâmpine la ieşirea din scenă. Am strâns totul şi ne-am dus către hotel. Dar nu ne puteam încă desprinde aşa că am pornit pe faleza Dunării. Ne-am jucat, am râs enorm cocoţându-ne echilibristic pe parâmele vapoarelor ce se legănau uşor şi am fugit către camere mânaţi de la spate de o ploaie rece.

Dimineaţa, cumpărături din târg, am găsit şorici bun şi caşcaval afumat şi tot pe ploaie am părăsit Tulcea. Miercuri vom fi în Bucureşti la Teatrul Arca - La Scena, apoi vom mai vedea ce va mai fi cu "Eu, Câinele". Avem un spectacol bun cu care ne putem prezenta oriunde, am devenit o echipă şi poate asta este cel mai important.

Sper să am energia de a termina şi înregistrările primului disc cu "CEATA lu' VURTEJANU" şi cine ştie poate voi găsi şi instrumentiştii necesari susţinerii acestui proiect live, aşa cum o fac de peste 10 ani. Până atunci facem bastonaşe la clasa întâi şi ne trezim greu de tot dimineaţa la ora şase pentru a traversa oraşul gri către şcoală. Cu bucurie şi nădejde în Dumnezeu, mergem mai departe.

Jurnal de Festival.

Am ajuns sanatosi. Am fost intampinati exceptional de organizatorii acestui festival. O echipa tanara de actori si regizori care au reusit sa construiasca un eveniment serios si competitiv. Conditii de cazare si masa ce iti ofera un confort deosebit, un hotel osipitalier pe malul bratului Sulina si un framat general tipic festivalurilor de teatru.

Tulcea, o surpriza placuta si sper o experienta de neuitat. Astazi urcam pe scena de la 18.30 in Sala Studio din Teatrul Jean Bart - capacitate 100 de locuri, dotari excelente, sunet, lumini, culise, cabine, totul pregatit din timp si in amanunt.

Să mă suni să ştiu că eşti bine !

Cobori de pe scenă, preţ de o ţigară îţi tragi sufletul şi apoi începi să împachetezi. Încă ud, încă cald şi tu şi costum, decor, proiectoare...nu e nimic, o să apuci o oră în noapte să îţi calci costumul pentru ca la următorul spectacol să arate frumos. Nu ai garderobieră, nici măcar cabină unde să te machiezi, tehnici de scenă sau maşinişti pentru decor, recuzită, manevre scenotehnice...Dar ai un spectacol grozav care are decor, costume, muzică, recuzită, machiaje, măşti, lumini, sunet, cabluri, afişe, caiet program, bannere...şi o viziune regizorală unică, pe un text fabulos.   

Echipa este mică dar cu dragoste şi bucurie rezolvă toate hibele. Suntem doi actori şi un regizor. Împreună facem totul ca un trunchi comun cu multe crengi ce adăpostesc spectatorul încă dornic de frumos. Gata, maşina este încărcată, putem porni către casă. Conduci cu grijă căci privirea îţi este împăienjenită de lumina proiectorului, de demachiantul ce îţi arde pielea şi de adrenalina ce îţi omoară inima.

Iţi săruţi copilul în somn şi te apuci de spălat costumul încă ud. Este noapte demult.
"- Cum a fost? Aţi avut spectatatori? Cum te simţi ?" 

Nu e timp, trebuie să dormi căci dimineaţă porneşti către spectactolul următor. Adormi pe un capăt de canapea după un pahar de lapte ce îţi curăţă funinginea sufletului. 

"- Costumul este gata, ai periuţa şi schimburi curate în geantă. Nu îţi fă griji pentru noi, mergeţi sănătoşi şi să fie bine! Atât, să mă suni, să ştiu că eşti bine !"

Încă 3.

Programul pe următoarele zile se arată destul de încărcat, dar interesant. Joi 6 octombrie ne reîntoarcem pentru încă o reprezentaţie cu spectacolul "EU, CÂINELE" la Cafeneaua Carada de la orele 20.00. Apoi pornim către Tulcea unde vom susţine acelaşi spectacol în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru Tragos - sâmbătă 8 octombrie de la orele 18.30 în Sala Studio - Teatrul JEAN BART din Tulcea.

În data de 12 octombrie vom juca pe scena Teatrului ARCA / La SCENA de la orele 20.00. Există şi posibilitatea de a susţine chiar un scurt turneu prin ţară dar despre toate vom povesti în momentul în care ştim ceva sigur. Până atunci acest spectacol, în trei locaţii diferite, vă aşteaptă cu multă dragoste.

Cu doi T.

În 4 dintr-un octombrie al toamnei anului 1943 se năştea actorul ce avea să tulbure atâtea umbre şi atâţia venetici. Pittiş cu doi de "t" şi Florian. "Moţu" pentru cei mulţi care l-au iubit şi nu l-au uitat.

A plecat devreme, într-o vară tristă...Restul îl ştiţi, iar dacă nu...

Fotografie preluată de aici  

Dansul Vântului.

Tot într-o toamnă reîntors de departe în oraşul gri mi-am povestit de vânt, de munţi, de câţiva oameni fani ce nu mai sunt pe aproape şi am aşternut cele de mai jos. Ender m-a ajutat enorm înţelegând şi vibrând magic, mărturisind împreună în câteva zile şi nopţi de muncă teribilă.

Victor Vurtejanu - Dansul Vantului


Dansul Vântului - muzica şi orchestraţii: Victor Vurtejanu
la vioară: Ender Aslan

Tovarăş de drum.

Zilele de vară s-au dus. Muntele şi-a recăpătat liniştea şi culorile toamnei deşi sus în Stâna Regală tot mai găseşti puţin verde. Spre seară e tot mai frig şi trebuie un cojocel. Un câine mare şi flocos care să te accepte tovarăş de drum şi poţi să te pierzi prin pădure. A venit toamna.  

Viaţa e dură.

Un clip montat de Sebastian Plămădeală pentru Servicul Român de Comedie.

Cum se înţeleg ţăranii.

Straja satului vine la casa unui țăran și-i bate în geam. Se încinge o conversație:
— Hei, mă din casă!
— Cine?
— Tu!
— Eu?
— Păi cine!
— Ce-i?
— Cum ce-i?
— Păi ce-i?
— Ai o scrisoare!
— Cine, mă?
— Tu.
— Eu?
— Păi cine.
— Ad-o-ncoa!
— Ce, mă?
— Scrisoarea.
— Ce scrisoare?
— Știu eu ce scrisoare?
— Trebuie să plătești!
— Ce, mă?
— Cum ce?
— Ce să plătesc?
— Porto.
— Cine?
— Tu.
— Eu?
— Păi tu.
— Ce porto, mă?
— Iaca, porto.
— Cum așa?
— Păi, știu!
— Nu-i plătită?
— Ce?
— Scrisoarea.
— Ehei!
— Cum ehei?
— Ai să dai, măi!
— Ce?
— Bani.
— Ce bani?
— Porto.
— Cât, mă?
— Ce cât?
— Câți bani, mă?
— 15.
— Cum 15?
— Păi!
— Dar de ce, mă?
— Nu știu.
— Iaca 15.
— Așa.
— Ei, dă-mi-o!
— Ce, mă?
— Scrisoarea.
— Ce scrisoare?
— Care ai adus-o.
— Eu, mă?
— Păi cine?
— N-am adus-o.
— Păi cum?
— Nu-i la mine.
— Asta-i!
— Cum asta-i?
— Unde-i, mă?
— Cine?
— Scrisoarea.
— La primărie.
— Ba la dracul!
— Ba, așa.
— Păi, cum?
— Să te duci să ți-o iei.

text:"Cum se înţeleg ţăranii" de Ion Luca Caragiale

fotografie realizată de: Dinu Lazăr

Invitaţie.

Pentru cei ce nu au reuşit să intre la premiera spectacolului "EU CÂINELE" în regia lui Adrian Berinde, distribuţia: Victor Vurtejanu şi Cristina Pleşa - anunţăm o nouă reprezentaţie pentru vineri 30 septembrie 2011, orele 20.00 la Cafeneaua CARADA.

Rezervări la telefon: 0766.358.654

Cafeneaua Carada: Strada Eugen Carada, nr. 5-7 (în centrul istoric, langa BNR )

Învaţă să te miri, că ai de ce!

Sunt 11 ani de când a plecat...

Dar îl simt aproape

Şi continui să-i mulţumesc,

Şi voi continua să îl pomenesc !

Runcu în 10.

Acum nu că mă aşteptam să dau peste Malmo Festival şi nici mari speranţe nu trăgeam de la "Festivalul Tradiţional Răvăşitul Oilor - Runcu - judeţul Dâmboviţa" dar nici nu mă gândeam la atâta asemănare cu bâlciurile de prin anii '80...

Atâta bănet aruncat în van...rar mi-a fost dat să văd dar omul cât trăieşte învaţă şi pare că în România organizatorii de evenimente agreaţi de oficiali sunt nişte foarte meseriaşi, mai presus de orice şcoala sau un necesar minim de bun simţ....

Probabil că dacă aş fi editat cadrele alb negru asemănarea cu bâlciul impozitat de nea' Nicu ar fi fost evidentă...În rest inutil să mai spun că nici o oaie nu era prezentă, darămite să fie răvăşită sărmana... nici un crescător sau...în fine..."un ceva"...tradiţional nu a călcat prin..."festival"...dar ce m-a rupt în două a fost minunea din ultimul cadru!!! Să autorizezi tu  autoritate şi comisie locală de cultură...pe banii tăi, bubuială manelistică la 5 metri de Centrul de Psihiatrie secţia Nevroze...bate orice închipuire...oricât de imaginativ ai fi... Treaba e bună, spor la bani, răvăşitul rullez !!!

De la capăt.

E luni dimineaţă, foarte dimineaţă. M-am trezit cu gura uscată. De două zile mă doare spatele şi iau ceva hapuri. Probabil ele mă usucă sau poate că este doar aerul murdar pe care îl respir. Plin de gaze, de eşapamente grăbite şi de praf. M-am culcat devreme încercând să nu mă încarc de ură. Acelaşi scenariu, altă filmare...tot noaptea, tot parcare, tot central. Acum mi-au spart stopul la maşină...şi iar  va trebui să o iau de capăt...Declaraţii, poliţe de asigurare, service, magazine...Abia terminasem cu spoiler, aripă, parbriz...

Copilul doarme cele încă câteva ore până se luminează. Apoi o pornim către şcoală. Am făcut bastonaşe şi am mâncat pizza. După şcoală plec către cursuri, apoi trebuie să fac o nouă radiografie la plămâni şi să mă pregătesc de reabilitarea blocului. E ceva ciudat...M-am mutat dintr-un bloc reabilitat sperând să scap de termopane, schele şi moloz. M-au ajuns şi aici...

Casa la curte întârzie să devină ceva real, aşa că o iau de la capăt. O iau de la capăt. Aş mai scrie odată asta... E târziu şi ar trebui să dorm...căci o iau de la capăt...

Mulţumesc!

A fost emoţionant. Mulţumesc tuturor celor care ne-au însoţit ieri în demersul nostru artistic. O sală plină şi caldă aşa cum îşi doreşte orice actor. Nu este adevărat că publicul doreşte maculatură. O dovedesc fie şi numai chemările la rampă ce mi-au umplut sufletul de emoţie. Păcat că între noi şi public există atât de mulţi paraziţi...

De acum căutăm şi aşteptăm pe toţi cei care doresc să distribuie acest nou spectacol, ce de ieri noapte şi-a regăsit primii săi prieteni!

Pe diseară.

"Mai e o zi pana la Premiera si ca in totdeauna este cea mai lunga...Au muncit mult, au transpirat, s-au batut cu propiile convingeri, au plans, au ras, s-au consumat cu toata fiinta(cum altfel?) si acum sunt pregatiti sa va transmita toate aceste emotii care se cer impartasite si care nu mai pot fi oprite. Veniti sa-i vedeti cand si cum puteti, macar pentru o autoevaluare personala a spatiului si timpului pe care il locuiti in acest moment...Bucuria, este unicul loc in care se regasesc toate constiintele vasale ei."

Adrian Berinde

Fotografii realizate de Cătălin Stelian

Comunicat de presă.

EU, CÂINELE
Dupa “Buzunarul cu pâine” de Matei Vişniec
Regia: Adrian Berinde
Cu: Victor Vurtejanu şi Cristina Pleşa

Un caine captiv intr-o fantana secata ... Acesta este pretextul pe care Visniec a brodat un dialog ametitor, un cerc vicios verbal din care cei doi salvatori de ocazie rateaza mereu iesirea. In viziunea lui Adrian Berinde, conversatia nu se mai poarta intre doi domni oarecare, ci intre Om si propria sa Constiinta, intre Fiinta si Ego, intre idealist si carcotas, intre ingerul si demonul de pe umerii fiecaruia dintre noi. Cel mai simplu si aparent banal schimb de cuvinte devine astfel un conflict dramatic, in care Omul, bland si usor naiv, este permanent intors din drum de Constiinta. Glasul ei sacaitor este intrupat intr-o faptura ireala, nascuta parca din propriile ganduri - hidoase, ridicole, diabolice si inocente deopotriva.

Spectacolul scoate la iveala un tipar, sablonul dupa care pare a fi croita chiar fiinta umana, disociata dureros intre aspiratie si lasitate, intre elan si comoditatea amanarii, intre entuziasm si justificarea propriei slabiciuni. Intelegem ca dupa acelasi calapod sunt cladite si sistemele sociale, in care cei care sunt “deasupra” si care ar trebui sa faca ceva, nu fac decat sa se invarta in gol, acoperindu-si neputinta cu vorbarie despre adevaratii vinovati, cu alegerea minutioasa a pietrei cu care sa arunce si cu discutii aprinse despre… nimic.

Vartejul creat de cei doi actori, Victor Vurtejanu si Cristina Plesa pe scena, ne pune in fata o oglinda – o oglinda in care ne vedem pe noi insine, cu penele umflate ale binefacatorului care se crede bun si marinimos, salvatorul celui aflat in nevoie, cand de fapt singurul gest de care suntem capabili este doar acela de a-i arunca celuilalt cateva firimituri… O oglinda in care ne descoperim, desi ne credeam mai presus, asemeni bietului caine al lui Visniec, prizonieri in abisul propriei noastre fantani, in plina noapte, la mana altuia, a Celui de Sus, care ne arunca, in final si el cateva firimituri … de paine.

“Eu, Cainele” este un spectacol manifest, un tur de forta prin constiinta omului modern, o privire lucida, surprinzatoare, agresiva si tandra totodata, in fata careia orice spectator onest va rade cu lacrimi si va lacrima, zambind.

Fotografie realizată de Cătălin Stelian

Eu,Câinele - backstage.

Azi noapte s-a tipărit afişul şi grafica spectacolului nostru "Eu, Câinele". Ceva retuşuri, câteva probe de culoare, un proof şi în câteva ore vom avea afişul gata. Urmeză uscarea, tăierea, ambalare şi suntem gata de drum.

O producţie serioasă şi de anvergură în care ne-am implicat cu toate forţele şi cu toată dragostea, pentru că avem un spectacol ce merită toate eforturile. Doar două zile până la premieră !!!

Un gest frumos şi de folos !

Ne-a vizitat la una dintre repetiţiile generale, actorul Cătălin Stelian care ne-a făcut primele fotografii în costume şi lumini de scenă. Mulţumim frumos şi pentru fotografia de afiş...sau cum se spune pe la casele boiereşti, poster ! Un gest frumos şi de mare, mare folos Cătălin ! 

Publicul violat de mizeriile lumii.

"Ştiind ce se întâmplă în lume în timp real avem impresia că datoria noastră de cetăţean, dat fiind că am acordat din timpul nostru îngurgitării informaţiei, a fost împărtăşită. A fost realizată. Ne-am făcut datoria. Şi atunci, nu mai reacţionăm. Oamenii vin acasă, se uită la jurnalul de la ora opt, care este o listă de orori, şi, după ce timp de jumătate de oră îngurgitează toate aceste lucruri macabre de pe planetă, se aşează la masă cu familia, sau se uită la un film sau joacă o canastă, sau ies în oraş şi se duc la un bar. Viaţa continuă..."

Un interviu interesant cu Matei Vişniec, tot o avanpremieră la spectacolul "Eu Câinele" în regia lui Adrian Berinde, cu Victor Vurtejanu şi Cristina Pleşa ce va avea premiera: vineri 23 septembrie în Club Prometheus din Bucureşti.

Reportaj.

Hai sa vedem un reportaj realizat împreună cu Sebastian Plămădeală, el pe post de editor şi cameran, eu reporter ad-hoc şi editor audio... Deşi neplătit nici până astăzi de client, îmi face plăcere că am învăţat să producem şi astfel de materiale.

Forced.

Alergăm între şcoală, repetiţii, grafică şi viaţa personală câtă mai e, cât se mai poate...Aşa că pentru azi spor la treabă, e singurul meu gând.

Eu, câinele.

Prin urmare intrăm în linie dreaptă cu o nouă premieră pe care o vom lansa în Clubul Prometheus în data de 23 septembrie. Un spectacol de teatru realizat după excepţionalul text "Buzunarul cu pâine" al lui Matei Vişniec, în regia unui om tare drag sufletului meu, un artist de excepţie ce a ştiut să ne unească şi să ne conducă cu har şi inteligenţă în pofida tuturor greutăţilor ce apar inevitabil într-o producţie independentă. Adrian Berinde semnează regia de scenă, iar alături de subsemnatul, spectacolul lansează şi o tânăra actriţă, pe Cristina Pleşa absolventă a primei clase de actorie a profesoarei Maia Morgenstern.

Ca să citez din caietul program al spectacolului: “Eu, câinele” este un spectacol manifest, un tur de forţă prin conştiinţa omului modern, o privire lucidă, surprinzătoare, agresivă şi tandră totodată, în faţa căreia orice spectator onest va râde cu lacrimi şi va lacrima, zâmbind.

Mulţumesc pentru fotografii lui Cătălin Stelian, aveţi mai jos în avanpremieră un cadru de la repetiţiile generale şi sper să ne revedem cu ajutorul lui Dumnezeu, vineri 23 septembrie în Clubul Prometheus din Bucureşti.

Fotografie realizată de Cătălin Stelian