29 oct. 2011

Prin gardul de nuiele.


Nu mai era nimic de făcut. Muşcatele arse de soare începeau să danseze în vânt, peştii te priveau ciudat în valul de pe mal iar soarele te minţea înşelător. Doar undeva în spate o uşă rămasă întredeschisă mai amintea de dansul verii, ce tocmai se scuza grăbită...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu va obositi sa comentati daca nu aveti o identitate clara, vizibila si verificabila.