vineri, 7 octombrie 2011

Să mă suni să ştiu că eşti bine !

Cobori de pe scenă, preţ de o ţigară îţi tragi sufletul şi apoi începi să împachetezi. Încă ud, încă cald şi tu şi costum, decor, proiectoare...nu e nimic, o să apuci o oră în noapte să îţi calci costumul pentru ca la următorul spectacol să arate frumos. Nu ai garderobieră, nici măcar cabină unde să te machiezi, tehnici de scenă sau maşinişti pentru decor, recuzită, manevre scenotehnice...Dar ai un spectacol grozav care are decor, costume, muzică, recuzită, machiaje, măşti, lumini, sunet, cabluri, afişe, caiet program, bannere...şi o viziune regizorală unică, pe un text fabulos.   

Echipa este mică dar cu dragoste şi bucurie rezolvă toate hibele. Suntem doi actori şi un regizor. Împreună facem totul ca un trunchi comun cu multe crengi ce adăpostesc spectatorul încă dornic de frumos. Gata, maşina este încărcată, putem porni către casă. Conduci cu grijă căci privirea îţi este împăienjenită de lumina proiectorului, de demachiantul ce îţi arde pielea şi de adrenalina ce îţi omoară inima.

Iţi săruţi copilul în somn şi te apuci de spălat costumul încă ud. Este noapte demult.
"- Cum a fost? Aţi avut spectatatori? Cum te simţi ?" 

Nu e timp, trebuie să dormi căci dimineaţă porneşti către spectactolul următor. Adormi pe un capăt de canapea după un pahar de lapte ce îţi curăţă funinginea sufletului. 

"- Costumul este gata, ai periuţa şi schimburi curate în geantă. Nu îţi fă griji pentru noi, mergeţi sănătoşi şi să fie bine! Atât, să mă suni, să ştiu că eşti bine !"