Acasă.

Am terminat spectacolul şi o surpriză extraordinară avea să mă întâmpine la ieşirea din scenă. Am strâns totul şi ne-am dus către hotel. Dar nu ne puteam încă desprinde aşa că am pornit pe faleza Dunării. Ne-am jucat, am râs enorm cocoţându-ne echilibristic pe parâmele vapoarelor ce se legănau uşor şi am fugit către camere mânaţi de la spate de o ploaie rece.

Dimineaţa, cumpărături din târg, am găsit şorici bun şi caşcaval afumat şi tot pe ploaie am părăsit Tulcea. Miercuri vom fi în Bucureşti la Teatrul Arca - La Scena, apoi vom mai vedea ce va mai fi cu "Eu, Câinele". Avem un spectacol bun cu care ne putem prezenta oriunde, am devenit o echipă şi poate asta este cel mai important.

Sper să am energia de a termina şi înregistrările primului disc cu "CEATA lu' VURTEJANU" şi cine ştie poate voi găsi şi instrumentiştii necesari susţinerii acestui proiect live, aşa cum o fac de peste 10 ani. Până atunci facem bastonaşe la clasa întâi şi ne trezim greu de tot dimineaţa la ora şase pentru a traversa oraşul gri către şcoală. Cu bucurie şi nădejde în Dumnezeu, mergem mai departe.