sâmbătă, 22 octombrie 2011

Studio.

Deşi e sfârşitul unei săptămâne absolut nebune, deşi urlu după câteva ore de somn, azi mă închid în studio. Lucrăm împreună cu Costică şi Ender şi sper să scoatem materialul audio cu CEATA pe care îl văd de prea mulţi ani doar în stadiul de schiţă. Spre seară intră şi Sebi cu video-ul aşa că nu avem cum să dăm greş.

Sunt mulţi cei ce mă întreabă dacă cred că voi vinde aceste materiale, dacă merită...piaţa a căzut, nimeni nu cumpără nimic...mai ales muzică care se fură în neştire...pentru cine trag atât...?

Atât cât încă suntem în viaţă nimic nu e pierdut. Iar dacă e să explic răspund: Pentru bucuria mea, pentru nădejdea de a fi pe un drum unic şi irepetabl, pentru a nu îngropa nimic din ceea a ce am primit. Am învăţat şi învăţ de la Dumnezeu că fără bucurie totul este deşertăciune şi zgură, fără Dumnezeu devii o frunză în vânt.

Continui să mă bucur de un maestru în viaţă şi să învăţ tot ce îmi este de folos. Căutaţi şi veţi găsi, ei încă sunt printre noi, trebuie doar să îţi doreşti. Am pornit în urmă cu mulţi ani de pe o plaja jegosă unde îmi căutam sfârşitul înecat în alcool şi în depresii...Printr-o întâmplare am ascultat o melodie ce se numeşte "De-o umbră". Spunea povestea mea şi am început să caut...Era scrisă şi cântată de un om ca şi mine. Un om frumos ce se numeşte Adrian Berinde. Astăzi avem amintiri comune şi un spectacol ce ne-a legat pe viaţă. Pentru că ne-am dorit...