De la bieţii indieni la Malraux.

Zicală indiană: Decât să umbli e mai bine să stai în picioare, decât să stai în picioare e mai bine să şezi, decât să şezi e mai bine să stai culcat, decât să stai culcat e mai bine să dormi, decât să dormi e mai bine să mori, decât să mori e mai bine să nu te fi născut.

Creştinismul este dragoste de viaţă, făgăduinţă de a trăi veşnic. În India la toate religiile, ţelul este dispariţia, desfiinţarea, dezgustul. Creştinismul, dimpotrivă, este alb, este exaltare, este fericirea de a fi. După chipul şi asemănarea celui ce a grăit: Eu sunt cel ce sunt.

Buddha ne îmboldeşte cu neantul. Hristos ne oferă totul. În afară de dragoste de viaţă creştinismul este entuziasm. Plictiseală ? Nepăsare ? Înseamnă să te opreşti din drum. Creştinul nu se opreşte. Pentru el sunt valabile puternicele cuvinte ale lui Malraux: "Totul e semn. A merge de la semn la realitate semnificată înseamnă să adânceşti lumea, să mergi către Dumnezeu."

Lumea este o multitudine de sensuri ce trebuie dezvăluite, destăinuite şi dezbărate de scoriile neghiobilor şi răutăţile noastre. Creştinul nu e supărat pe nimeni şi nu-i nemulţumit de nimic. Supărat şi nemuţumit e numai de şi pe sine.

Omului liber.

Cât de important este eroismul, în sensul larg, adică posibilitatea pentru om de a suferi, a vibra, a se zbuciuma. Formula lui ce îmi pasă mie, lui mă doare-n cot, dispreţul acesta pentru cuvintele mari (toate: Datoria şi Sufletul şi Dumnezeu şi Omul şi Revoluţia şi Misterul şi Libertatea şi Ordinea şi Civilizaţia) s-ar putea să dizolve lumea.

Groaza de fraiereală - obsesia şmecherilor, onoarea lor, singura - este impulsul josniciei.Balzac: "A nu fi niciodată fraierit, maximă ticăloasă care este dizolvantul tuturor simţămintelor nobile ale omului."

A nu uita că fraier în româneşte vine de la germanul Freiherr, adică om liber. Omului liber (în cavalerism se confundă cu nobilul) îi pasă prea puţin dacă a fost şmecherit de un mişel.

Fie ca Artiştii !

De Paşti creştinii merg şi la cimitir. Aşa am făcut şi eu şi cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns la aproape toţi cei dragi ai mei cu lumină şi cu o rugăciune. Ce este trist, dincolo de moral, spiritual, psihologic sau...cultural, zone pe care le-am pierdut în mod evident pentru mulţi ani de acum înainte, mi se pare că este o stare de fapt pe care ţin să o afirm.

Dacă tot nu puteţi renunţa la şantajul realizat de mafia bingo, fufe şi "minorităţi sexuale" în zona divertismentului în special cel televizionistic nici măcar de sărbătorile adânc înfipte în ce a mai rămas din conştinţa naţională. Şi înţelegi să apelaţi tot la cele trei sărmane BD-uri să vă rezolve salarile de mii de euro încasate cu neruşinare lună de lună, măcar pomeniţii voi aşa...în liniştea "serilor copacabane" unde vă reecreaţi conştiinţele apăsate de impostură, pe cei ce vă scot din rahatul în care vă bălăciţi. Amintiţi-vă de Artisul care cedează şi dăruieşte tot. De la drepturi de autor până la propria sa viaţă. Auzi-ţi voi oare ?

Dem Rădulescu a murit singur. Averea lui materială a constat într-un apartament de trei camere şi o dacie break pe care o reparam din când în când, în special când plecam împreună la muncă pe litoral.

Fie ca uitarea ce s-a aşternut peste memoria Artistului să se împrăşitie curând. Fie să renască în adevărata sa lumină. Fie ca măcar locul unde astăzi se odihneşte uitat de mai toţi, fără o floare, fără o lumânare să ne amintească măcar în această zi a biruinţei împotriva morţii că putem redeveni oameni !

Hristos a Înviat prieteni ! Astazi am povestit cu dom' profesor despre noi ! Vă mulţumesc tuturor pentru suport şi dragostea voastră !

Fotografie realizată de Victor Vurtejanu.

Adevărat a Înviat!

De este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos şi luminat. De este cineva slugă înţeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi primească astăzi plata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască.

De a ajuns cineva după ceasul al şaselea, să nu se îndoiască, nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit. De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se. De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primeşte pe cel de pe urmă ca şi pe cel dintâi, odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; şi pe cel de pe urmă miluieşte, şi pe cel dintâi mângâie; şi aceluia plăteşte, şi acestuia dăruieşte; şi faptele le primeşte; şi gândul îl ţine în seamă, şi lucrul îl preţuieşte, şi voinţa o laudă. Pentru aceasta, intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru; şi cei dintâi, şi cei de al doilea, luaţi plata.

Bogaţii şi săracii împreună bucuraţi-vă. Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua. Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustaţi toţi din ospăţul credinţei; împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăţia cea de obşte. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit.

Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; a stins-o pe ea Cel ce a fost ţinut de ea. Prădat-a iadul cel ce s-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul lui. Şi aceasta mai înainte înţelegând-o Isaia, a strigat: Iadul, zice, s-a amărât, întîmpinându-te pe tine jos: amărâtu-s-a că s-a stricat. S-a amărât, că a fost batjocorit; s-a amărât, că a fost omorât; s-a amărât, că s-a surpat; s-a amărât, că a fost legat. A primit un trup şi de Dumnezeu a fost lovit. A primit pământ şi s-a întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea şi a căzut prin ceea ce nu vedea.

Unde-ţi este, moarte, boldul ? Unde-ţi este, iadule, biruinţa? Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit. Sculatu-s-a Hristos şi au căzut diavolii. Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii. Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte. Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapă; că Hristos, sculându-se din morţi, începătură celor adormiţi s-a făcut. Lui se cuvine slava şi stăpânirea în vecii vecilor.

Amin.

Cuvântul de învăţătură al Sfântului Ioan Gură de Aur

în sfânta şi luminata zi a slăvitei şi mântuitoarei Învieri a lui Hristos

Ultima vineri.

Aceasta este ultima vineri a Postului Mare. Vinerea Mare (Vinerea Paştilor, Vinerea Seacă, Vinerea Patimilor) zi de mare doliu a întregii creştinătăţi, pentru că în această zi a fost răstignit şi a murit Mântuitorul lumii.

În mijlocul bisericii se scoate Sfântul Epitaf (pânza ce îl închipuie mort pe Mântuitorul, înconjurat de Apostoli şi Maica Domnului) pe sub care toata lumea trece, până în dupa-amiaza zilei de sâmbătă. În zorii zilei de Înviere este dus din nou în Sfântul altar şi este aşezat pe sfânta masă, unde rămâne până în miercurea dinaintea Înălţării Domnului.

În Sfânta şi Marea Vineri se face pomenirea Sfintelor şi înfricoşătoarelor patimi ale Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos: scuipările, lovirile peste faţă, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfiră, trestia, buretele, oţetul, piroanele, suliţa şi înainte de toate, crucea şi moartea pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi. Se mai face pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul, care a fost răstignit împreună cu El.

„Fiecare mădular al Sfântului Tău trup a răbdat ocară pentru noi: capul a răbdat spini, faţa, scuipări; obrazul, loviri cu palme; gura, gustarea oţetului celui amestecat cu fiere; urechile, hulele cele păgâneşti; spatele, biciuri şi mâna, trestie; întinsorile a tot trupul pe cruce şi cuie, încheieturile şi coasta, suliţa. 

Dupa Doxologie are loc scoaterea Sfantului Epitaf, amintindu-ne de ridicarea Mantuitorului de pe Cruce de catre Iosif din Arimateea si asezarea Lui in mormant, uns cu miresme si infasurat cu giulgiu. Epitaful pe care il poarta preotii ajutati de credinciosi reprezinta trupul si sicriul Mantuitorului Hristos. Cu el se inconjoara Biserica, semn al ducerii Domnului la mormant. In cadrul acestei procesiuni se fac patru opriri, rostindu-se rugaciuni pentru cei vii si cei morti, pentru pacea lumii si pentru mantuirea lumii. 

foto: 

Epitaful Mănăstirii Sinaia, brodat în mătase şi fir de aur între 1897-1900 de Anna Roth

©Victor Vurtejanu

actoru.ro

facebook.com/victor.vurtejanu.oficial