27 de pasi

Despre maratoane si ultra maratoane, despre 6633 Ultra Arctic dar si despre satul din Bistrita, cartea "27 de paşi a lui Tiberiu Uşeriu" te poarta iscusit prin experienta de viata a unui luptator.

Dincolo de inedit, de farmec, de umorul subtil si de curajul marturisirilor, am ramas impresionat de intalnirea cu sine a luptatorului. Aceasta unica si exceptionala sansa de a renaste. 

Cei 27 de pasi, cat masoara curtea inchisorii din care Tibi viseaza sa scape, pot fi repetati de oricate ori, in tot atatea directii din momentul in care afli cu adevarat cine esti. 

"Lumea ma stie drept alergator de anduranta. Ce nu stie, insa, e povestea vietilor mele paralele. Am fost pe rand: sluga la ciobani pe Bargaie, porcar in armata romana, azilant politic in Berlin, pizzar intr-un restaurant italian, bodyguard la un interlop sarb, martor intr-o galerie de alba-neagra in Gran Canaria si autor de jafuri armate. Am evadat din doua inchisori europene, dar nu si din a treia.

Vanat prin Interpol, am devenit client al unei puscarii de maxima securitate. Drept urmare, timp de aproape 10 ani am lipsit la apel din propria tinerete, inchis complet singur intre 4 ziduri albe, foarte groase.

Cei care au auzit de mine dupa ce am castigat 6633 Arctic Ultra vor descoperi in aceasta carte povestea mea asa cum n-o stie si n-a auzit-o nimeni, niciodata." 

 Tibi Uşeriu

Fotografie: Victor Vurtejanu

6633 Ultra Arctic, unul dintre cele mai dificile ultramaratoane din lume, desfăşurat de 9 ani la Cercul Polar şi în care concurenţii trebuie să parcurgă 563 de kilometri în 180 de ore.

Citeste mai mult: adev.ro/o4s10r

6633 Ultra Arctic, unul dintre cele mai dificile ultramaratoane din lume, desfăşurat de 9 ani la Cercul Polar şi în care concurenţii trebuie să parcurgă 563 de kilometri în 180 de ore.

Citeste mai mult: adev.ro/o4s10r

Erdman

Elefantul face nani, 

Tancurile dorm sub pat
Becul stinge mâna mamii
Dormi copile nemişcat

Stau de veghe pentru tine
Oameni mari, mai mari ca tine
Mii de oameni dorm pe lume
Dorm toţi oamenii se spune...

Doar tovaraşul Stalin
Nu adoarme la Kremlin

de Nikolai Robertovici Erdman

foto: Cornel Petrescu

Rapsodie

Sus prin crangul adormit,
A trecut in taina mare,
De cu noapte, risipind
Siruri de margaritare...

intr-un teatru trist si gol, Nae l-a adus pe Toparceanu. 

si m-a bucurat nespus !

Noi nu avem doctorate.

"Noi nu avem doctorate. Noi ne-am dat numai licenţa..." un interviu pe care am avut şansa să îl descopăr, o  poveste despre viaţă, emoţionantă şi plină de învăţăminte.

Vă las plăcerea de a savura aici o lecţie superbă predată de doi maeştrii, atâtor surzi, corijenţi la viaţă. 

Ileana şi Romulus Vulpescu cei pe care îi ştiaţi până acum doar prin cărţile lor, mărturisesc câte ceva despre ce înseamnă a fi artist in România.

Ai grijă

Tu voiajor al stărilor de transă
ai grijă de căminul de bătrâni,
 
minte-i c-au fost eroi 
şi c-au fost buni
şi că mai au acolo jos o şansă

Fotografie: Dinu Lazăr

Versuri: Mircea Dinescu

Voyage au bout de la nuit

In româneşte "Călătorie la capătul nopţii" romanul lui Céline, publicat in 1932.

"Vom fi ieșiți din noapte în momentul în care vom accepta cu toată ființa noastră că singura destinație e moartea.Doar atunci fericirea va conta cu adevărat. Atunci vom putea da sens vieții. Trăim o epocă în care ne considerăm, la nivel subliminal, mai presus de moarte. În sensul că experimentăm o intensitate care ne dă senzația, sau speranța că moartea nu ne va prinde. Și chiar dacă ne va prinde, moartea se poate considera învinsă în însăși victoria ei. Pentru că atunci când ne va ajunge, dintr-un ghinion absolut evident, din urmă gâfâind ca scroafă supraponderală, îi vom râde în nas, mândri, în prostia noastră, de eludarea asta futilă. Ducem o luptă sterilă contra unui inamic greșit. Lupta trebuie dusă împotriva luptei."

#celin #carti #actor

Troica amintirilor. Sub patru regi

Din La Belle Époque spre tara nimanui, drum exceptional in volumul de memorii semnat de Gh. Jurgea-Negrilesti.

„În august, Bucureştiul nu e niciodată vesel […]. Nefiind nici un vehicul, nici o vietate, goneam cu peste o sută pe oră. Dar inutil. Orice aş fi făcut, nu mai puteam ieşi de sub acest linţoliu. Era capitala viitoarei ţări a nimănui„

Toate panzele sus

Si cum calatorului ii sta bine cu drumul, mai citind o fila, mai invartind manivela japoneza, uite cum am parcurs cam 3000 de km in 7 zile. Si domnul Tudoran si bijuteria X-Trail isi au incontestabil meritul lor!

Rugaciunea unui Dac

Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici samburul luminii de viata datator,
Nu era azi, nici maine, nici ieri, nici totdeauna,
Caci unul erau toate si totul era una;
 

Pe cand pamantul, cerul, vazduhul, lumea toata
Erau din randul celor ce n-au fost niciodata,
Pe-atunci erai Tu singur, incât ma-ntreb in sine-mi:
Au cine-i zeul carui plecam a noastre inimi ?

Rugaciunea unui Dac - Mihai Eminescu

Sa ai grija de cel bun din tine

Odata inceputa nu ai cum sa o mai lasi din mana. Practic te cheama daca ai incerca sa ii scap farmecului si duiosiei cu care este scrisa...

"Sa ai grija de cel bun din tine - Amintiri" cartea scrisa de marele actor Valentin Uritescu aflat de multi ani intr-o nedreapta lupta pentru supravietuire, te va purta cu gingasie in fata omului Valentin Uritescu.

Vei descoperi rand pe rand satul "Vinerea", locul numit "Piatra Fetei", anii petrecuti in Balta Brailei dar si intalnirea cu lichelele ce paraziteaza longeviv viata unui actor...

Scrisa doar cu deget pe masina de scris dar cu mult suflet si o sinceritate ce te va uimi aceasta a doua carte daruita lumii de un maestru al Artei Spectacolului, te va apropia, fie si cu un pas, de autentic, valoare si credinta !

"Tot ce n-am putut cuprinde până acum, întâmplări şi poveşti din viaţa mea, le veţi găsi spuse, cu sinceritate totală, în cele două volume de memorii pe care le pregătesc. Şi destule n-au să fie prea roz, ba altele dure şi grele, pe care puţini oameni le pot aşterne pe hârtie. Cum altfel voi putea ajuta şi pe alţii să lupte aşa cum am făcut eu pentru a le învinge? Toate suferinţele şi bucuriile vieţii mele vor fi acolo, în aceste volume ce sper să apară chiar dacă moşii şi strămoşii mei - ţărani mari! - se vor întoarce acolo, în groapă. M-am pricopsit cu neruşinarea asta de a spune tot. Da, sunt un histrion nenorocit, în urma căruia poţi scuipa sau te poţi mira cum de-l mai poate îndura bunul Dumnezeu."

Valentin Uritescu

In umbra lui Adrian Pintea de Lavinia Pintea Tatomir

La 11 ani a fost descoperita bioenergia sa uimitoare si fetita a fost prezentata intregii lumi. La 16 ani l-a intalnit pe actorul Adrian Pintea, caruia i-a devenit terapeut, prietena, confidenta. La 20 de ani a acceptat cererea lui in casatorie. Pe 8 iunie 2007, a ramas vaduva, la doar 26 de ani. 

Acum Lavinia Pintea Tatomir a scris cartea "In umbra lui Adrian Pintea"

Peter Brook - Fara secrete

Peter Brook este director de film si teatru. Englez, nascut pe data de 21 martie, in anul 1925, in Londra, a fost educat la Westminster School, Gresham’s School si Magdalen College, Oxford. In anul 1945 a fost numit director asistent in cadrul scenetei “Romeo si Julieta”. Din anul 1947 si pana in anul 1956, a fost director al Royal Opera House si Covent Garden

„Fara secrete ...”, este un ghid dar uneori „trebuie sa strabati o padure si sa te intorci ca sa gasesti planta care crestea chiar in fata usii tale” pentru a descoperi cu adevarat mrejele artelor scenice.

Spaima de a nu greşi este inamicul feroce al actorilor. Ea vine din gandirea in exces, in general apanajul „artiştilor mediocri”. „Regula fundamentala”, „este sa tii minte ca, pana in ultima clipa, totul e doar o forma de pregatire, in asa fel incat sa ai curaj sa-ti asumi riscuri, pentru ca nimic nu este definitiv”.

Probe

Negasind pe nicaieri un web-designer am hotarat sa ma apuc singur de treaba. Pana izbutesc cu HTML-ul pentru site, ma apuc de blog. Asa ca sa nu va mirati daca veti gasi modificari pe ici si colo, sunt doar probe de lucru in cautarea unui design mai atractiv. Ce ofera platforma blogger este destul de vechi ca si idei asa ca sap singurel cu ochii in tutoriale si prospectii.

O sa imi o groaza de timp dar asa e la noi. Vrei sa zugravesti casa pui mana pe spaclu, vrei sa iti mearga masina, te apuci de mecanica... Complet aiurea insa m-am saturat pana peste cap de ifose si "facem un proiect" asa ca ii dau bice singurel !

Nu ezitati sa imi dati ceva idei desi cred ca nu va arde...:)))

PS: Am indepartat temporar toate gadgeturile si blogroll-ul pana ma dumiresc ce e cu aliniamentele si background-ul blogului si cu ce se manca el !

Superficialii

Conduceam bara la bara de vreo ora in plina super capitala europeana administrata de doctoranzi masteranzi atat de isteti ca nu stiu sa isi lege sireturile singuri si ca sa ma calmez am dat drumul la radio. Doamneeee cata mocirla si acolo...Era la un loc toata otevizarea mediei si oleaca peste...Tot cautand un post am dat de Radio Romania Cultural care avea o emisiune in direct cu un subiect interesant ce m-a desprins de mizeria orasului gri.

Se discuta pe marginea unei carti scrise de Nicholas Carr, un reputat editorialist la New York Times si alte publicatii americanesti care stiu sa faca presa serioasa si acum pe ceata economica.

"Superficialii" este o carte care cerceteaza felul in internetul a modificat felul in care percepem lumea de astazi. Carte este admirabil construita, mai ales ca autorul vine cu marturisiri si studii pe propria persoana...nu cu citate culese din vegetatia 'telectuala...

cateva idei...

■ Nu mai dam telefoane, dam mesaje pe Facebook sau mailuri, da-mi attend la eventuri pe Facebook si nu mergem la evenimente, dar acum nu ne mai este ruşine să “tragem cu chiulul” la o promisiune.
■ Informatia este atat de libera, incat nu ştim de unde sa incepem sa o filtram si sa o sintetizam.  

■ Faptul ca ai acces la cunostinte si resurse, nu inseamna neaparat ca o sa si capitalizezi pe ele sau o sa poti sa le controlezi

Ca ceea ce este tembel si anormal a devenit extrem de popular mie imi este clar de multa vreme, asadar google va gasi cele mai accesate cretinisme, populare de altfel, dar...  Si toata nebunia asta cu SEO pentru care naivii aloca timp si uriase sume de bani este in fapt arma mortala dedicata bietilor amarati nascuti in plastic si sticla, atarnati de noile gadget-uri bune numai de spalat bruma de creier... 

In fine...

restul puteti citi singurei...

Camil Petrescu si emotia actorului

Un alt material exceptional de data aceasta din lumea teatrului scris in 1983 in "Comentarii si delimitari in teatru" de Camil Petrescu. Cei interesati pot gasi aici o parte din aceasta lucrare rara, din pacate complet necunoscuta multora din bransa...

"emoţia actorului. Daca ar fi vorba de imitatia trairii actorul ar trebui sa imite si manifestarile involuntare ale trairii: palpitatiile, paloarea, lacrimile, crisparea intregului corp, modificarile vocale, ale mimicii etc. In realitate, cand chiar prin artificii poate imita una din aceste manifestari este intr-un mod destul de insuficient si nu poate inşela decat o lume care nu-i prea obisnuita cu teatrul, nu o societate suprasaturata de spectacole cum e cea moderna, fata de aceea din veacurile trecute care aducea o emotionanta naivitate in admiratia ei fara  discernamant pentru actori.

Trairea intensa reprezinta un adevarat tumult interior, o lupta de ganduri opuse, de sentimente contradictorii din care numai o mica parte apare in expresia orala. Din tot acest zbucium facem o selecţie si aceasta intentie selectiva se adauga ea insasi tumultului si va trebui sa apara clar in expresia interpretului"

Folclor din Maramures

                 

Iti sta mintea in loc cand vezi ce se putea face in anii aceia...Stam pe munti de aur si ne otravim singuri, inconstienti. In fine, cine intelege cauta si studiaza. Pentru restul exista solutii...cum le spune...alternative...?

Andrei Plesu - Pildele lui Iisus

Iubirea hristica nu se poate darui pietrelor, firilor indaratnice sau indobitocite, razvratitilor profesionisti si adormitilor. Nu contamineaza, somnambulic, pe toata lumea. E de fata pentru toti, dar nu pentru oricine.

Andrei Plesu

Ramas bun Sven Hassel

"Un infanterist urcă panta în fugă, dând din mâini ca un nebun, beat de frică. Îl urmăream nepăsător: ceva la ordinea zilei. În zorii aceleiaşi zile, eu însumi cunoscusem acea spaimă care te paralizează, îţi cuprinde maţele şi te face să-ţi strângi fesele.

Încremeneşti, sângele îţi îngheaţă în vine, chipul ţi se face alb ca varul, ochii ficşi, eşti mai mult mort decât viu!

Îndată ce camarazii bagă de seamă ce se întâmplă, tabără asupra „bolnavului".


Dacă pumnii nu ajung, se trece la loviturile date cu piciorul şi cu patul armei. Atunci te prăbuşeşti hohotind de plâns, iar ceilalţi lovesc întruna. Tratamentul este brutal dar reuşeşte de cele mai multe ori.

Încă mai aveam obrazul plin de vânătăi, căci Porta mă cotonogise zdravăn. Îi eram recunoscător. Dacă ar fi dat mai cu milă, aş fi fost numai bun pentru cămaşa de forţă."

  Sven Hassel - Monte Cassino (fragment)

   

Ramas bun  Sven, Legionarul, Micutul, Porta, Bătrânul, Heide, Barcelona, ramas bun Sven Hassel !

Rătăciri.

Din ce în ce mai des în ultimii ani actorii coboară de pe scenă pentru a scrie. Nevoie de mărturisire sau eliberare necesară, nu poţi înţelege din exterior...Dar actorii scriu frumos. Poate şi pentru că citesc mult...Totul este mult în viaţa lor de-o clipă...

Vă recomand şi "Rătăciri" poveste de Mălăele despre cei ce fac parte "dintr‑un stol pe care nu l-aţi cunoscut, al cocorilor de jertfă".

Fii demn!

Bătrînii erau un cimitir viu, iar tinerii, nişte robi agitaţi. Iar între ei, un abis sufletesc...

Fii demn! - Dan Puric