joi, 15 ianuarie 2015

Rugaciunea unui Dac


Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici samburul luminii de viata datator,
Nu era azi, nici maine, nici ieri, nici totdeauna,
Caci unul erau toate si totul era una;
 
Pe cand pamantul, cerul, vazduhul, lumea toata
Erau din randul celor ce n-au fost niciodata,
Pe-atunci erai Tu singur, incât ma-ntreb in sine-mi:
Au cine-i zeul carui plecam a noastre inimi ?