joi, 27 septembrie 2012

Ramas bun Sven Hassel


"Un infanterist urcă panta în fugă, dând din mâini ca un nebun, beat de frică. Îl urmăream nepăsător: ceva la ordinea zilei. În zorii aceleiaşi zile, eu însumi cunoscusem acea spaimă care te paralizează, îţi cuprinde maţele şi te face să-ţi strângi fesele.

Încremeneşti, sângele îţi îngheaţă în vine, chipul ţi se face alb ca varul, ochii ficşi, eşti mai mult mort decât viu!

Îndată ce camarazii bagă de seamă ce se întâmplă, tabără asupra „bolnavului".


Dacă pumnii nu ajung, se trece la loviturile date cu piciorul şi cu patul armei. Atunci te prăbuşeşti hohotind de plâns, iar ceilalţi lovesc întruna. Tratamentul este brutal dar reuşeşte de cele mai multe ori.

Încă mai aveam obrazul plin de vânătăi, căci Porta mă cotonogise zdravăn. Îi eram recunoscător. Dacă ar fi dat mai cu milă, aş fi fost numai bun pentru cămaşa de forţă."
  Sven Hassel - Monte Cassino (fragment)
   
Ramas bun  Sven, Legionarul, Micutul, Porta, Bătrânul, Heide, Barcelona, ramas bun Sven Hassel !