La o cafea cu Păstorel.

Alexandru O. Teodoreanu (1894 - 1964), cunoscut şi sub pseudonimul Păstorel, a fost un avocat şi scriitor român, cunoscut epigramist, mare cunoscător şi degustător de vinuri şi coniacuri, membru de seamă al boemei ieşene şi bucureştene. A rămas în literatura română prin epigramele sale.

A fost fratele scriitorului Ionel Teodoreanu (1897 - 1954) - La Medeleni, Uliţa copilăriei, În casa bunicilor, Bal mascat, Golia...Iată câteva versuri scrise de Alexandru O. Teodoreanu cu diverse ocazii.

Zece membri de partid

Zece membri de partid

Visau viaţă nouă

Unul a vorbit în vis,

Şi-au rămas doar nouă.

Nouă membri de partid

De marxism s-au copt!

Unul s-a răscopt din ei,

Şi-au rămas doar opt!

Opt membri de partid

Au trecut la fapte ...

Unul a trecut la Tito!

Şi-au rămas doar şapte!

Şapte membri de partid

Fac afaceri grase,

Unul a intrat la zdup

Şi-au rămas doar şase!

Şase membri de partid

Au strigat lozinci,

Unul a strigat greşit

Şi-au rămas doar cinci!

Cinci membri de partid

Când au fost la teatru,

Unul n-a aplaudat

Şi-au rămas doar patru!

Patru membri de partid

Şi cam toţi evrei,

Unul a plecat în Eretz

Şi-au rămas doar trei!

Trei membri de partid

Vorbeau de război!

Unul a vorbit cam mult,

Şi-au rămas doar doi!

Doi membri de partid

Mândri ca păunul.

Unul a înnebunit,

Şi-a rămas doar unul!

Un membru de partid,

Cel mai lămurit.

A plecat cu Onete-ul

Şi n-a mai venit!

ZERO membri de partid,

Luptă pentru pace.

Că partidul nostru drag

Ştie el ce face!

Aici doarme Păstorel,

Băiat bun şi suflet fin,

Dacă treceţi pe la el,

Nu-l treziţi, că cere vin!

Fotografie realizată de Dinu Lazăr

Munţi de gunoaie.

Să nu lăsăm "munţi de gunoaie" la mare !

Dacă ţi-a fost dor de mare, dacă abia aşteptai sã vina 1 Mai, să faci prima baie, să miroşi iar a sare, să ai nisip în pantofi şi plaja la picioare, dorinţa ţi s-a împlinit!

Bine ai venit la mare! Te aştepta cu drag ! Dacă îţi place aici, dacă vrei să ai unde să revii în fiecare an, dacă vrei să fii întâmpinat de acelaşi peisaj, să redescoperi aceleaşi senzaţii, lasă natura curată, aşa cum ai găsit-o! Arată grijă şi respect faţă de locul unde îţi petreci timpul ! Numai împreună vom putea spune:“ Locul acesta este exact ca pe vremuri!”

Acţiunea va avea loc în 2 Mai (30 aprilie) şi în Vama Veche (1 Mai). Un loc de întalnire va fi "La Frontiera"...sau mai bine zis...în centrul Vamii)...Materialele necesare curăţeniei (saci pentru gunoi, mănuşi de unică folosinţă, fluturaş şi poza care să-ţi amintească de cele petrecute) se vor pune la dispoziţie de către APPTI şi distribuite tuturor celor care vin sa ne ajute!

Asociaţia pentru Păstrarea Tradiţiilor Intercomunitare în 2 Mai şi Vama Veche - APPTI

Mai multe detalii aici

La groapa Actorilor.

Mâhnit de mulţimea imbecilităţilor vândute pe post de artă, publicului prea dornic să înghită tot fără să discernă, poate prea departe de scenă, aşa cum arăta ea cu mulţi ani în urmă, mi-am amintit de perioada când se rupeau uşile şi Studioul Casandra, astăzi şi el o altă ruină, devenea neîncăpător pentru mulţimea spectatorilor dornici să vadă la lucru tinerii actorii din "Generaţia aşteptată", aşa cum am fost botezaţi fără voia noastră...

Elevii de ieri ai maeştriilor Olga Tudorache, Sanda Manu, Ion Cojar, Dem Rădulescu, Florin Zamfirescu şi alţii, suntem astăzi departe de a mai fi o generaţie. Când şi când mai lucrăm doar vreo 4-5 şi atunci în te miri ce minimaliste şi ciudate montări, chinuiţi de minţi tembele, incapabilie şi incoerente, premiate şi lăudate de cei ce din neputinţă detesă Actorul şi arta sa.

Producem în şcolile de şomeri călăuzite cu profesori masteranzi şi doctori, dar care nu au stat nici un minut pe scenă, în fiecare an, peste 750 de nătângi gata să îşi dea jos pantalonii pe covoarele roşii ce au îngropat Arta Actorului din România, fără cruce şi onoare.

Temporare.

Un peşte nu va fi niciodată fericit pe uscat pentru că a fost creat să trăiască în apă. Un vultur nu s-ar simţi niciodată satisfăcut daca nu ar fi lăsat să zboare. Pe pământ tu nu vei fi niciodată complet satisfăcut, pentru că ai fost creat pentru ceva mai mult. Aici, pe pământ vei avea momente fericite, dar acestea sunt nimic în comparaţie cu ceea ce a planificat Dumnezeu pentru tine. VIAŢA pe pământ este doar o detaşare temporară.

În casa bunicii.

În casa bunicii e pace. Miroase a cozonac proaspăt şi a friptură. Bunica merge cu pas rar şi apăsat. Aduce încet bucatele cu care umple masa şi priveşte pe furiş către viitor. Zâmbeşte rar şi atunci tot trist, dar totul în casă este zâmbet şi pace.

Bunicul e tăcut. Cu ochii mari şi limpezi, caută în tăcerea adâncă. Viitorul este zgomotos şi nervos. Plânge des, apăsat şi trainic. Cu pofta chiar. Bunica a umplut iar masa şi poate să cuprindă întregul. E bine. Este iarăşi bine. Şi spun "bine" mult, cu gura plină de poftă.

E pace şi suntem împreună în casa bunicii.

Învierea.

Ziua Învierii, să ne luminăm, popoare,
Paştile Domnului, Paştile!
Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer,
Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,
Cei ce-i cântăm cântare de biruinţă.

Hristos a înviat din morţi !

Cu moartea pe moarte călcînd
Şi celor din mormânturi

Viaţă dăruindu-le.

Răstignirea.

Din clipa în care Pilat renunţă la dreptul său de graţiere şi îl predă pe Iisus evreilor, Domnul este părăsit în mâinile călăilor Săi. În acea seară se prăznuiau Paştile. Împreună cu Iisus aveau să fie răstigniţi şi doi tâlhari.

Osândiţii trebuiau să-şi poarte singuri crucea pana la locul execuţiei, ei fiind daţi în grija unui sutaş, ajutat de o mică unitate de ostaşi romani. Evreii îl duc la moarte, dar romanii sunt cei ce supraveghează executarea pedepsei.

Iată-l deci pe Fiul Tatălui, care se întrupase spre a-l mântui pe om, ducându-şi cu anevoie crucea către locul unde avea să pătimească. Acela care îi îndemnase pe ucenici să-şi poarte crucea, simbol al acceptării suferinţelor, îndeplineşte acum această lucrare în toată cruda ei realitate. Pentru Iisus crucea nu mai este un simbol, ci un obiect care apasă cu toata greutatea pe firavii săi umeri...

Jurnal de Tabără part 5.

Ziua a debutat emoţionant căci am primit artiştii în tabăra noastră. Taraful "Muguraşul" condus de profesorul Petrică Sima, format din elevi ai Liceului de Artă Vâlcea, ne-a prezentat o lecţie de muzică absolut specială. Am aflat cum sună un contrabas, viorile, saxofonul şi acordeonul, toate reunite în taraful tradiţional. Ne-am bucurat şi de un recital minunat, o călătorie muzicală ce a emoţionat şi a încântat. Mulţumim dom' profesor Sima, mulţumim Muguraşul !

Apoi pornirăm în excursie...vorba olteanului...! Am vizitat Rezervaţia Trovanţilor din Costeşti, celebrele pietre care cresc, pentru ca mai apoi să petrecem dupa amiaza în Sfânta Mănăstire Hurezi. Locuri minunate, oameni calzi şi primitori, o parte de ţară care trăieşte, departe de fals şi monoton, încă vie şi gata să te primească cu suflet curat.

Poate ultima relatare de aici, căci drumul ne aşteaptă, timpul a fugit pe nesimţite şi noi poveşti stau gata să se nască. Doar pentru cei ce vor îndrăzni. De la Horezu, un colţ de rai românesc, te salut!

Jurnal de Tabără part 4.

Şi am pornit din nou să cunoaştem, să învăţăm şi să ne bucurăm într-o nouă excursie. De data aceasta am vizitat una dintre cele mai interesante saline din ţară, aflată în mina de la Ocnele Mari. Aici pe lângă biserică, muzeul şi locurile de agrement amenajate, am aflat amănunte  deosebit de interesante. Printre altele că exploatarea sării aici continuă şi că filonul de unde se extrage, livrează sare în special în străinătate. De ce ? Pentru că în România preţul a fost doborât de subproduse importate pe bani grei...

Impresionat poate de setea noastră de cunoştere, inimosul nostru conducător auto ne-a invitat să îi cunoaştem gospodăria şi familia. O surpriză excepţională pe care ne-am grăbit să o onorăm. Aşa micuţii au putut învăţa cum se altoieşte un pom, cum se adună fânul, că laptele nu vine de la Mall şi de ce nu...cum se poate trăi cu o alocaţie zilnică de hrană pentru copii (şi domnul Marcel are patru fetiţe mândre şi frumoase) de numai 6 lei...preţul unei chiftele la nocivele fast-food-uri...

Am cunoscut iezii şi capra, ne-am bucurat de viţeluş şi de văcuţă, am explorat fiecare ungher al gospodăriei ce ne-a fost deschisă cu bucurie de o familie caldă şi extrem de unită, de români adevăraţi, ospitalieri şi plini de dragoste. Le mulţumesc din toată inima doamnei Floredana şi Marcel Petrescu care împreună cu întreaga familie, au înţeles şi au sprijinit din toată inima eforturile noastre. Sper că bunul Dumnezeu să le dăruiască sănătate şi puterea de a îşi vedea eforturile răsplătite.

Jurnal de Tabără part 3.

Şi cum ziua bună se cunoşte de dimineaţă, am zis să trecem peste necazul pierderii unui obiectiv al camerei foto şi am pornit să ne înviorăm în livada cu pruni. Ne aşteptau prietenii noştrii, artiştii ceramişti Nicoleta şi Laurenţiu Pietraru. Am stat o clipă, cât să privim lumea şi din altă perspectivă, apoi ne-am apucat să punem în practică cîte ceva din cele învăţate. Nu e bai, vom mai găsi obiective foto şi apoi...că cel rămas mai scoate cîte o pată neagră, mai că nici nu mai contează. De acum avem în suflete totul. 

Jurnal de Tabără part 2.

Zile însorite şi locuri minunaste ce se lasă descoperite de către micii artişti. După explorarea Peşterii Polovragi, o excursie prin Cheile Bistriţei, am poposit în Mănăstirile Arnota, Polovragi şi Bistriţa, pentru ca apoi să intrăm în Parcul Naţional Buila-Vânturariţa, unde am desfăşurat un prim atelier de cercetăşie!

După un prânz în mijlocul naturii, am învăţat să montăm un cort, să folosim busola, să facem focul şi să folosim coarda de alpinism. Bucuria micuţilor a fost cu atât mai mare cu cât prietenul şi colegul Marius Rizea, actor al Teatrului Naţional Bucureşti, a acceptat invitaţia noastră şi a sosit în tabără pentru a petrece câteva ore cu micii artişti. Aventura continuă !

Jurnal de Tabără part.1

Am ajuns cu bine, am atins obiectivele propuse şi intrăm în program entuziaşti. La mulţi ani de Florii ! Din păcate timpul nu ne ajunge să ţinem pasul...dar revenim!

La drum.

La drum, căci avem încă multe de construit. De treabă este slavă Domnului şi ogor de semănat din belşug. Pornim către Oltenia cu Credinţă, Nădejde şi Dragoste!

Partenerii Micului Artist.

Câteva date şi despre partenerii noştrii. Alături de compania Normandia prin domnul Popa Marian, ce ne ajută cu transportul pe întreaga perioadă şi Pensiunea Taco din Horezu condusă de doamna Firuţa Cotan şi domnul Gheorghe Marcu, gazde inimoase ce ne-au sprijinit încă din faza de construcţie a proiectului, ne-au confirmat şi sunt gata să primească în condiţii excelente pe toţi participanţii în Tabăra de creaţie "Micul Artist - Horezu 2011"