miercuri, 27 aprilie 2011

La groapa Actorilor.


Mâhnit de mulţimea imbecilităţilor vândute pe post de artă, publicului prea dornic să înghită tot fără să discernă, poate prea departe de scenă, aşa cum arăta ea cu mulţi ani în urmă, mi-am amintit de perioada când se rupeau uşile şi Studioul Casandra, astăzi şi el o altă ruină, devenea neîncăpător pentru mulţimea spectatorilor dornici să vadă la lucru tinerii actorii din "Generaţia aşteptată", aşa cum am fost botezaţi fără voia noastră...

Elevii de ieri ai maeştriilor Olga Tudorache, Sanda Manu, Ion Cojar, Dem Rădulescu, Florin Zamfirescu şi alţii, suntem astăzi departe de a mai fi o generaţie. Când şi când mai lucrăm doar vreo 4-5 şi atunci în te miri ce minimaliste şi ciudate montări, chinuiţi de minţi tembele, incapabilie şi incoerente, premiate şi lăudate de cei ce din neputinţă detesă Actorul şi arta sa.

Producem în şcolile de şomeri călăuzite cu profesori masteranzi şi doctori, dar care nu au stat nici un minut pe scenă, în fiecare an, peste 750 de nătângi gata să îşi dea jos pantalonii pe covoarele roşii ce au îngropat Arta Actorului din România, fără cruce şi onoare.