Marele castig.

Vesti bune au sosit dinspre Adrian Berinde! Dumnezeu a vegheat si marele artist poate din nou sa zambeasca. In cateva ganduri incredintate ziarului Adevarul, cel a renascut prin Dragoste si Credinta spune astazi:

"Marele castig este apropierea mea de divinitate si intelegerea ei ca pe un cadou pe care l-am irosit atata vreme"

http://www.adevarul.ro/articole/adrian-berinde-marele-castig-este-apropierea-mea-de-divinitate-si-intelegerea-ei-ca-pe-un-cadou-pe-care.html

Adrian Berinde - Fug Caii Verzi

Adrian Berinde- Fug Caii Verzi

Levantul

"Deodata mi se face moarte cum altora somn li se face.

si cum lor li se ingreuneaza ochii asa si mie mi se ingreuneaza inima.

Atat inima imi ajunge de grea ca o scap dintre coaste cum as scapa-o dintre degete.

Si chiar atunci vine ingerul

- Ce ai facut, ba, cu inima ta? Ce ai facut cu inima ta?

Aripile lui sunt turturi de gheata. In sprancene are turturi de gheata. Mantia de pe umeri din turtuir de gheata-i tesuta.

- Ai dat-o la porci s-o manance, ai dat-o iepurilor sa o roada, ai dat-o la cartite sa isi sape in sangele ei tunele. Ai sangele plin de cartite, bre nu vezi ca ai sagele plin de cartite?

Stateam in fata lui cu coastele desfacute si el tot lopata din aripi de turturi. Lopata, lopata, pana cand a izbit cu aripile luna si-a dat-o jos si-a calcat-o cu talpile pana cand a stricat soarele si planetele pana cand a ruinat sentimentele.

- Nu, nu, i-am raspuns falfaind si eu din coastele desfacute. Dar deja el povarnise cu aripa si zdrobise cu talpa toate cuvintele

- E toamna, a mai zis ingerul lopatand, lopatand..."

fragment din "Levantul" de Mircea Cartarascu

Fotografie realizata de Dinu Lazar

Jamparale.

Intr-o lume ce nu mai are nevoie de cantec, intr-o lume ce s-a incrancenat in ura, mizerie si tradare, intr-o lume ce se stinge pentru ca isi taie radacinile si isi omoara artistii, actorul cauta inca urme in zidurile ruinelor ce-au fost odata lumina.

"JAMPARALE" povestea unei chitari si a unui actor...

"JAMPARALE" - un album fotografic realizat de Calin Dumitrescu si Victor Vurtejanu o incercare temerara de a reaminti lumii ca fara Artisti, viata se transforma in ruine si gunoi...

Fara nici o legatura cu genul muzical dobrogean - albumul "JAMPARALE"- marcheaza intalnirea unor oameni ce stiu sa creeze povestesti frumoase si care fac aceasta de fiecare data cu placere, cu zambet si emotie, bucurosi de darurile pe care le pot impartasii lumii.

"JAMPARALE" - Fotografii realizate de Calin Dumitrescu cu sprijinul deosebit al editorului de imagine Sebastian Plamadeala si al producatorului Alexandru Munteanu .

Cantecele actorilor part.3

Monica Anghel cu piesa -"Tu dragul meu" - Muzica: Marius Teicu - Versuri: Corina Despot

Cantecele actorilor part.3

Monica Anghel - Tu dragul meu

Viata ca o cafea buna.

Am primit din partea doamnei Luminita Berariu o scurta povestioara ce m-a bucurat. Asa ca m-am hotarat sa o public si aici, in ideea de a impartasi cu voi ce se afla in inima unui artist autentic. Fie ca il veti gasi in atelierul de pictura, in sala de repetitii sau sustinand concerte si pregatind tinerii solisti ai Operei Nationale Bucuresti asa cum o face cu atata bucurie doamna Luminita Berariu, artisul pasionat te poate ajuta sa intelegi cine esti...si de unde vii.

Un grup de oameni de succes in apogeul carierei lor, toti avand joburi si pozitii de vis, masini si case au facut o vizita unui fost profesor din facultate. Discutia a alunecat treptat spre cat de stresanta si obositoare e viata zi de zi.

Profesorul i-a intrebat daca vor sa bea o cafea buna si s-a intors din bucatarie cu vas mare plin cu cafea si o multime de cesti. Unele erau din portelan fin, altele din sticla, plastic, unele aratand normal, altele foarte delicate si scumpe, unele cu insertii aurite, altele cu toarta ciobita, si i-a rugat pe fiecare sa se serveasca.

Cand toti aveau cate o ceasca de cafea in mana profesorul le-a zis : Daca ati observat fiecare dintre voi a pus cafea in cate o ceasca scumpa si fina lasand cestile simple si ieftine goale pe masa. E normal sa vreti ceea ce e mai bun in viata, dar tocmai asta e sursa problemelor si a stresului pe care il aveti zi de zi.

Nu conteaza ce ceasca ai ales, cafeaua are acelasi gust. Ceasca nu adauga nici o calitate cafelei. In cele mai multe cazuri o face doar sa fie mai scumpa sau in alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt inauntru. Ceea ce ati vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceasca si totusi inconstient ati ales cele mai scumpe si bune cesti. Si apoi ati inceput sa va uitati la ceasca celuilalt gandindu-va ca e mai frumoasa decat a voastra.

Viata e ca o cafea buna : jobul, banii, cariera, masina, casa, hainele, pozitia in societate sunt cestile. Doar ne ajuta sa ne traim viata, dar nu sunt VIATA. Hainele pe care le avem, pozitia in societate si banii nu inseamna viata. Doar ne ajuta sa traim viata. Nu definesc ceea ce inseamna viata. Din contra majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidiosi pe altii care au mai mult si nu reusesc sa se bucure de ceea ce au.

Cateodata concentrandu-ne doar pe ceasca, uitam sa savuram cafeaua. Savurati cafeaua, nu cestile! cei mai fericiti oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai fericiti oameni stiu sa se bucure cat mai mult de ceea ce au, acolo unde au, in momentul prezent. Ei fac viata sa fie frumoasa.

Fotografie realizata de Radu Sovaiala

Unde sunt cei care nu mai sunt?

Intrebat-am vantul, zburatorul
Bidiviu pe care-alearga norul
Catre-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a vantul: Aripile lor
Mă doboara nevazute-n zbor.

Intrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legana-n tarie
Untdelemnul cantecului sfant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a ciocarlia: S-au ascuns
In lumina celui nepatruns.

Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n intuneric
Tainele necuprinse de cuvant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a bufnita: Când va cadea
Marele-ntuneric, vei vedea.

versuri de Nichifor Crainic

A plecat dintre noi Omul din la Mancha.

Astazi dupa o perioada grea de suferinta, profesorul, regizorul, actorul si remarcabilul om de cultura, domnul Ion Cojar, ne-a parasit. Anul acesta inca nu s-a incheiat si pare ca inca nu am plans destul...Profesorul din stralucita galerie de pedagogi pe care i-a avut scoala romaneasca de teatru si film, maestrul ce a stiut stapani arta de a darui scenei actori, astazi s-a stins...

Am avut bucuria de a fi unul dintre cei care au simtit generozitatea si dragostea maestrilor mei iubiti Dem Radulescu si Mihail Stan. Dar am fost ocrotit de soarta beneficiand de o inca sansa. Unica! Aceea de a fi acolo! In arena greilor. Unde esti singur. In zona in care neputinta, lasistatile si slabiciunile nu isi gasesc loc. Asta si pentru ca Dumnezeu a ingaduit sa il intalnesc si pe maestrul Ion Cojar.

Din prima zi cand am deschis ochii in meseria de actor am admirat imensa forta si amplitudinea experientei, culturii si cunostintelor acestui adevarat Stanislavski al Romaniei. Ca boboc l-am intalnit conducand comisia de examinare. Apoi in zilele de scoala, il intalneam pe culoar. Privindu-ma lung nu lasa niciodata sa se inteleag la ce se gandeste...In anul trei de facultate m-a invitat sa particip, in afara orele de curs obligatorii si la cursurile de Arta Actorului pe care le sustinea in cadrul Academiei de Teatru si Film. Acolo am cunoscut-o si pe inimoasa si distinsa doamna profesoara Adriana Popovici.

Dupa o scurta perioada desi inca student, am fost invitat in calitate de actor pe scena Teatrului Casandra. Si el...o alta amintire acum. Pentru prima data in regia lui Ion Cojar am reusit sa construiesc un personaj pe cat de evitat de toti, pe atat de ofertant! Zaharia Trahanache din piesa "O scrisoare pierduta" de Ion Luca Caragiale. La cei 24 sau 25 de ani pe care ii aveam atunci, am inceput sa inteleg incet, incet, unde ma aflu, cine sunt, ce se poate face si ce drum am de parcurs in aceasta bransa.

Dupa doi ani de munca sustinuta, propus tot de domnul Cojar si sustinut la fel de puternic de maestrul Radulescu, am reusit sa lucrez in diverse proiecte ce mi-au purtat pasii pana pe scena salii UNESCO din Paris. Astfel reusind sa cunosc si sa inteleg ce se intampla si cum este privita Arta Actorului in Europa acelor ani.

In calitate sa de Director General al Teatrului National Bucuresti, domnul Ion Cojar este cel care a organizat singurul concurs public national de mare amploare prin care tineri absolventi de facultate au reusit sa devina actori pe cea mai mare scena a tarii. Sa angajezi 15 tineri absolventi odata a devenit acum o cumplita neputinta pentru directorii teatrelor romanesti. Ganditi-va numai ca urmatorul director dupa inlaturarea maestrului Cojar, caruia nu am sa-i pomenesc numele aici pentru a evita orice alaturare a numelui sau cu lucrurile bune si frumoase din viata mea, a reusit unica performanta de a concedia intr-o singura zi, lasand pe drumuri 35 de actori!

Castigand si eu acel concurs am devenit actor al Teatrului National Bucuresti. Asa am reusit sa aplic rapid cele invatate in mica mea experienta de pana atunci, am avut alte intalniri irepetabile cu oameni ce mi-au umplut inima de bucurie si de lumina. Acolo am aflat de continuitate, de statornicie, de destin, de cat de important este sa privesti cu ochi curati si sa sustii un talent...Apoi iar, iar si iar de capacitati acumulate numai prin munca! Jertfa muncii fara de sfarsit ce ne-a fost daruita odata cu bucuria dar si cu durerea de a fi actor in Romania acestor ani.

Am fost langa domnia sa si la implinirea venerabilei varste de 70 de ani. In emotionanta seara a premierei pentru care am muncit vreme de doi ani de zile, alaturi de Maia Morgenstern, Ilinca Goia, Medeea Marinescu, Irina Cojar, Stefan Iordache, Valeriu Ogaseanu, Marius Florea - Vizante daca ar fi sa amintesc numai o parte dintre cei care am fost candva "Omul din la Mancha". Piesa scrisa de Dale Wasserman, care pentru mine va ramane un moment special si chiar ultimul meu rol pe scena Teatrului National Bucuresti.

Ii voi ramane toata viata mea recunoscator acestui minunat izvorator de arta! Ultima fraza pe care mi-a daruit-o privindu-ma in ochi si strangandu-ma tare de mana cand ne-am regasit de data aceasta, doar in calitate de spectatori stingheri si alungati...intuind admirabil povara pe care o port de ceva vreme, si-a gasit loc vesnic in inima mea. Jar si lumina atata vreme cat voi putea inca sa lupt asa cum am fost invatat sa o fac. Poate candva voi reusi sa o rostesc si public.

Maestre Ion Cojar eu, Victor Vurtejanu va multumesc. Atata cat poate sa o faca un om. Il voi ruga pe bunul Dumnezeu sa ierte si sa odihneasca sufletul dumneavoastra. Irina sincere condoleante, iar celor care s-au bucurat de arta, mestesugul si talentul uneia dintre ultimele personalitati ale Artei Dramatice din Romania, gandul meu cel bun in aceasta clipa tragica si grea.

IN MEMORIAM

ION COJAR

1931 - 2009

3 culori, 10 cifre si 7 note.

Poate ca este important totusi sa citesti. La asta m-am gandit in rastimpul in care ploaia de afara imi alunga urmele unor dezamagiri ce m-au tinut prizonierul lor vreme de vreo zece ani. Poate ca este important sa te imbraci cuvincios si sa mergi sa te rogi intr-o biserica. Poate ca este important sa vezi un spectacol de teatru sau in sala de cinema sa te intalnesti cu un film bun.

Poate ca este important sa stii sa bati un cui sau sa folosesti cum trebuie un patent. Poate ca este important sa cunosti semnele vremii sau indicatile unei busole, ca sa poti sa urci in munti unde sa petreci macar o noapte sub cerul liber, mangaiat de lumina si caldura unui foc pe care l-ai facut singur.

Poate vei considera candva, ca este important sa incerci sa vezi cu ochii tai, sa gusti prin simturile tale, sa atingi si sa mirosi, sa asculti si sa taci, incercand sa simti dincolo de vaietul tragic al orasului, marea bucurie a vietii. Poate asa vei incerca sa nu ucizi din fasa puterea gandului bun. Poate vei considera necesar sa ajungi sa te cunosti si pe tine in timp ce vei cunoaste aceasta lume, si nu judeci si sa nu ucizi.

Poate inainte de a te cufunda in neputinta, in ura si in intuneric, ai sa fi curios sa afli ce inseamna Dragostea. Si apoi Nadejdea. Poate ca in tine vei gasi apoi un aparator al Credintei de care nici chiar tu nu stiai ca exista ...

Poate ca este important sa iti dezvolti o experienta de viata cat mai bogata si sa ai intalniri cu oameni deosebiti de cei cu care te-ai obisnuit sa iti petreci putinul tau timp din aceasta lume tinere domn sau frumoasa domnisoara, si asa cu rabdare, cu durere dar si cu bucurie, iti vei da seama ca nu exista decat doar:

3 culori, 10 cifre si 7 note!

Si ca ceea ce facem cu ele este cu adevarat important.

Fotografie realizata de Lucian "Lulu" Tudoran.

ODĂ (în metru antic)

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânar, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua Singurătăţii.

Când, deodată, tu răsarişi în calea-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii Neîndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării.

Pe-al meu propriu rug mă topesc în flăcări...
De-al meu propriu vis, mistuit mă vaet,
Pot să mai renviu luminos din el ca Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit,
pe mine Mie,
redă-mă!

"ODĂ (în metru antic)" de Mihai Eminescu

fotografie realizată de Cristina Zenny

Bucura-te Cuvioasa Maica Parascheva.

Cand toamna isi reintra din plin in drepturi noi intampinam cu bucurie ziua praznuiri Cuvioasei Parascheva, cea daruita de Dumnezeu ca sprijin si ajutor in momente de restriste. Mai jos am postat Condacul si Icosul intai din Acatisul Cuvioasei Maicii Noastre Parascheva pe care il puteti gasi in intregime si aici: http://www.sfantaparascheva.com/

Condacul 1

Preacuvioasei noastre maici, mult-milostivei Parascheva, prinos de umilinta ii aducem noi nevrednicii pacatosi pentru mijlocirile sale. Ca mari daruri ne-am invrednicit a dobandi, de la izvorul cel pururea curgator de bunatati al Mantuitorului nostru, si sa-i cantam: Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Icosul 1

Ingerii din cer cu laude primind duhul tau cel fecioresc din pamintestile locasuri, de bucurie te-au incununat pentru vredniciile tale; caci femeiesc trup purtand si fire slabanoaga, ai stiut a birui toate puterile vrajmasilor prin buna intelepciune; pentru aceasta-ti cantam:

Bucura-te, inteleapta fecioara;

Bucura-te, porumbita cuvantatoare;

Bucura-te, suflet ingeresc in trup fecioresc;

Bucura-te, vrednica mijlocitoare catre Domnul;

Bucura-te, mangaierea oamenilor;

Bucura-te, alinarea de suferinta;

Bucura-te, nadejdea noastra cea tare;

Bucura-te, intarirea credinciosilor;

Bucura-te, liman lin si neinviforat;

Bucura-te, pilda bunei cucernicii;

Bucura-te, luminarea celor nepriceputi;

Bucura-te, scaparea celor deznadajduiti;

Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Long live Rock & Roll.

Si a fost 8 octombrie 2009, trupa Iris este din nou pe scena. Dumnezeu a ingaduit inca odata si noi am fost privilegiati.

Iris - Cei ce vor fi

Iris - Cei ce vor fi

La multi ani doamna Olga Tudorache.

Astazi doamna Olga Tudorache implineste varsta de 80 de ani. Actrita de geniu, profesor eminent ce a reusit sa transmita atator generatii de studenti calea daruirii si a jertfei in meseria de actor, doamna Olga Tudorache rezista cu demnitate si tenacitate valului de impostura culturala pe care il traim.

Ca student eram fascinat de forta si verticalitatea acestei uriase capodopere a lui Dumnezeu fie chiar privind de departe cum isi conducea clasa, unde invitase ca profesor asociat pe regretatul actor Adrian Pintea.

La multi ani doamna Olga Tudorache, sanatate si multa, multa putere de munca pe mai departe va doresc din toata inima, chiar de aici de departe, din coltul meu de lume virtuala...

Cantecele actorilor part.2

Piesa "Cantec" - Versuri George Cosbuc - Muzica Anda Calugareanu - pe numele sau real Anca Miranda Calugareanu -1946-1992

Acompaniaza Dan Andrei Aldea

Cantecele actorilor part.2

Anda Calugareanu - Cintec

Florin Chilian cântă pentru Doru Mărieş.

Mâine, vineri, 9 octombrie 2009, la orele 17.00, Florin Chilian şi Cristian Paţurcă vor cânta în faţa Teatrului Naţional din Bucureşti în semn de solidaritate cu Preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989”, domnul Teodor Mărieş, aflat în ce-a de-a 66-a zi de greva foamei. Florin Chilian şi Cristi Paţurcă vor să tragă, prin intermediul muzicii, un semnal de alarmă cu privire la starea gravă a sănătăţii lui Doru Mărieş şi, deopotrivă, la indiferenţa autorităţilor faţă de protestul acestuia. Şi au ales cel mai potrivit loc pentru asta – Piaţa Universităţii, simbol central al drepturilor şi valorilor pentru care luptă, de aproape 20 de ani, atât Doru Mărieş, cât şi asociaţia pe care o conduce.

Florin Chilian a sprijinit de la început, inclusiv pe site-ul personal, protestul lui Doru Mărieş împotriva modului în care autorităţilor române – în frunte cu Procurorul General al României, Laura Codruţa Kövesi şi procurorul-şef al Secţiei Parchetelor Militare, Ion Vasilache – au ales să ignore dispoziţiile Curţii Europene a Drepturilor Omului şi să îi împiedice accesul la documentele din dosarul Revoluţiei, iar Cristi Paţurcă, ale cărui cântece „ale golanilor” rămân pentru mulţi mementouri ale Pieţei Universităţii din ’90, este membru al Asociaţiei „21 Decembrie 1989”.

Menţionăm că Doru Mărieş, internat în Spitalul Universitar Bucureşti şi aflat sub perfuzii de peste o săptămână, a început greva foamei pentru a obţine respectarea dreptului său legitim (atât personal, cât şi în calitate de preşedinte al Asociaţiei „21 Decembrie 1989”) de a obţine o copie a integrală a dosarului Revoluţiei, conform deciziilor Curţii Europene a Drepturilor Omului căreia i s-a adresat în 2007 după epuizarea mijloacelor de aflare, prin intermediul justiţiei, a adevărului despre crimele din decembrie 1989 şi 13-15 iunie 1990.

Concertul de pe 9 octombrie e un prilej de solidarizare cu protestul unuia dintre puţinii oameni care încă mai speră în dreptate pentru morţii şi răniţii Revoluţiei.
Pentru informaţii suplimentare, nu ezitaţi să ne contactaţi:
persoană de contact: Matei Ionut
Tel. 0721509538
Email: asoc21decembrie@yahoo.com

Vă mulţumim şi vă aşteptăm,

Asociaţia „21 Decembrie 1989”

Cantecele actorilor part.1

Piesa "Fluturi galbeni" - versuri Lia Bugnar aparuta pe albumul cu acelasi nume lansat de Maria Buza (foto) in anul 1998 cu sprijinul grupului "VOUA"

Cantecele actorilor part.1

Maria Buza Fluturi galbeni

Stai.

Stai o clipa te rog. Stergeti lacrima si incerca sa-ti descretesti fruntea. Doar stai. Respira aerul rece al unei noptii de toamna. Si stai din nou. Lasa gandurile negre sa plece. Si daca nu vor, alunga-le tu cu un zambet.

Ofera-le cel mai frumos zambet din lume. Si crede-ma ca vor intelege ca au gresit. Vor pleca spasite si se vor gandi de doua ori inainte de a incerca sa se intoarca la tine. Si stai din nou. Acum poti incepe se te gandesti. La lucrurile de care iti poate fii dor. La momentele in care ai ras galagios. La noptile in care erai doar un copil. La noptile in care el te facea sa te simti rand pe rand, copil, barbat, rege si iarasi copil.

La naivitatea pe care refuzi sa o mai adapostesti in gandurile tale. La sinceritatea pe care o judeci gresit ca fiind minciuna. Ramai o clipa si priveste tabloul imaginar agatat de tavanul salii asteia. Vei gasi acolo toate anotimpurile si inceputurile lor pictate in ulei sau desenate in carbune.

Foto: Ziarul "Libertatea"

Nimeni nu e niciodata abandonat

Multi dintre noi nu sunt multumiti de nivelul la care existam. In univers, pe pamant...Dar in realitate, noi suntem AICI in urma liberei noastre decizii de a ne expansiona in dragoste sau de a ne retrage suspiciosi de la ea.

Creierul si corpul pe care il ai in prezent, familia, societatea, momentul istoric in care ai fost nascut, toate acestea, si multe altele au fost determinate prin actiunile tale anterioare de tine insuti, de gradul tau de expansiune, de cat de mult ti-ai dorit sau iti doresti sa iubeşti.

Nimeni nu ti-a făcut nimic pe nedrept, nimeni nu te-a pedepsit din intamplare, nimeni nu te-a fortat. Totul depinde numai de tine. In experienţa fiecarei secunde pe care o traiesti, exista o justitie absoluta.

Nimic nu e ascuns, nimic nu e pierdut, nimic nu e uitat, nimeni nu e niciodata abandonat.

Descult prin cine

Anul asta esti al nimanui,

Strada-i goala si n-ai cui sa spui.

Esti singur cu tine.

Stai cu poftele-n cui.

Vrei sa zbori, dar muntele-i prea sus.

Nici un vant nu pleaca spre apus.

La capatul lumii, spanzurat de cornul lui...

Dar ai sa pleci o data,

Ai cerul prins de moaca.

Si-n visul tau sa vina

Pe patul-n care doarme, Postasul de lumina

Sa stai cu el la cina.

E o cadere si nu te umbri,

Vii prea incet ca sa te poti opri.

Ai aripi de soare

Si-n mare-i racoare.

Vrei sa stai dar visul de pe nori,

Te trezeste-n zori si ai s-o omori,

Ziua ce vine, da cu zorii de tine.

Si ai sa dispari o data,

Ti-e viata prinsa-n roata.

Si ai sa te joci cu umbra,

Postasului ce bate la poarta de lumina,

Sa stai cu el la cina.

versuri de Adrian Berinde

Hai sa ne simtem bine.

Petru toata nebunia pe care sunt obligat sa o indur de la vecinul de jos, din toata inima fac aceasta frumoasa dedicatie pentru el, barosanul cel mai special...jupanu' jupaaaanilor! Ca sa ne simtem bine!!!

Programul zilnic al unui manelist.

13.00 – copilul manelist se trezeste. se uita la ceasu’ digital si zice in gand “la dracu cand s-a facut 3″??
13:00:01 – ii scrie mesaj lu’ piranda lui:”esti soarele meu fah”
14:00 – termina de scris mesaju

14.15 – se duce la baie, se spala pana la brau in lighean si isi da cu o tona de gel in cap peste gelul de ieri…sa se fixeze mai bine freza

14:45 – asculta salam-”cati bani fac eu dimineata”

14:50 – ii vine o idee-desi e greu de crezut- referitor la manea

15:00 – iese afara, se duce la magazin, vede un EMO kid, il bate ii ia toti banii…he makes him cry

15:15 – e mandru de reusita. acum e un smecher si mor toti dusmanii lui

15:30 – sta pe mess (avatar-poza gagica, status-”Si cand mor am valoare la sicriu fac buzunare sa vada dusmanii bine ca-mi iau banii dupa mine de-ar fi cum gandesc dusmanii m-ar dezgropa sa-mi ia banii daca prind unu ca sapa il trag dupa mine-n groapa”

15:40 – da massuri :”vand curele gucci – 10 lei si tricouri armani – 20 lei originale”

16:00 – ca sa-i treaca timpul… dupa mass se uita la taraf tv si mananca felul de mancare preferat : sufleu de fasole

16:30 – se desparte cu greu din fata tv-ului si se duce in oras sa caute un ghiul nou. colectia e intregita

17:00 – o invita pe piranda la o cina romantica

17:15 – ajungand cu piranda la shaormeria de la colt pe ritmurile manelei proaspat inregistrata cu telefonul, adulmeca mirosul si se intorc acasa. piranda e in extaz

18:00 – sta cu baietii la o samanta in fata blocului cu manele rasunand din portbagajul unei dacii 1310 tunate

18:15 – poza de hi5 langa dacie…sa vada lumea ca el e al mai mare baro$an dintre baro$ani

20:00 – acasa. incearca un tatuaj pe bratz cu markerul sa para ca e gigi duru

20:15 – e pe punctul de plecare spre “hanul drumetului”

20:30 – se da cu o tona de parfum marca perferata : D()()_$$EEE j Gabo$$21:00 – se duce la lautari cu verzishori in buzunar…(bancnote de un leu)…da dedicatii pt bruneta focoasa din coltul din dreapta

21:10 – o agata pe bruneta :”hei papushee te fac un dans?”

21:15 – bruneta…total impresionata de miscarile ample din burta ale individului se lasa condusa de catre acesta acasa la ea, fireste pe ritmurile manelei ce rasuna neclar de pe telefon

21:30 – in drum barosanul isi demonstreaza barbatia omorand un caine

21:30:02 – haladita deloc impresionata se enerveaza si pleaca.

21:35 – “face-ar-ai spume faaa ca nu te misti din locu asta!!!” o baga in scara blocului si o violeaza pe ritmurile manelei “Pe la spate” … multumit de prestatia sa de 2 minute se duce acasa ascultand la acelasi telefon… “Am dat o spargere”…

22:00 – ajunge acasa

22:00:01 – deschide tv-ul pe Acasa (ruleaza “inima da tigan” – observa cu stupoare ca Medalion e ucis…inspaimantat schimba postul …taraf tv-clipul “vine mascatii dupa mine”

22:05 – un zgomot puternic se instaleaza in casa..carpeta cu “rapirea din serai” se cutremura pe perete –> intra garda

22:30 – jupanul e bagat la zbup…pe viitor – familia nu-l viziteaza, piranda isi reface viata cu alt hapciupalitic

pentru conformitate: http://gixman.mys4v.net

Ploaie, distante si Iorga.

Am iesit afara si am tras o gura de aer. Era deja noapte. Nu mai astept de mult sa vad pe cer stele in orasul gri din cauza blocurilor si a iluminatului public. Am privit catre cer cautand sa inteleg cate ceva din ce se intampla.

Miroase doar a ploaie. Anuntatoare de toamna si de recompunere. Ultima halta in fata iernii ce soseste curand. Amintirea zilelor cand jinduiam dupa putina umbra si o limonada rece incepe sa imi dea tarcoale pe nesimtite. Mai ales ca la castel astazi am primit vizita Iulianei. Sosita val vartej de la vesnicele studii si "asistatii" ce ii poarta dupa ea, ma pocnit cu doua trei flash-uri din vara noastra care mi-au nimerit direct inima...

Impreuna este cuvantul ce imi statea pe buze in lungul monolog ce l-am sustinut vreme de cateva ore presarat pe alocuri cu ceva muzici faine si putina cafea cu frisca. Impreuna! La fel ca "reglajele" ce le fac ajutat de Alexandru la textul ce continui sa cred ca va deveni candva un spectacol. Intre timp "impreuna" nu a mai vrut providerul meu sa insemne si ma gonit brutal de pe net asa ca am ramas cu ideea la jumatatea articolului. Gandul a continuat insa sa ma invaluie toata noaptea ce a urmat.

M-am trezit in zori intr-un cer mohorat ce isi alearga grabit norii apasand fatal toti cardiacii. Mi-am reamintit de telefonul primit din partea lui Tomita care intre timp s-a facut baiat mare, depasind starea de "vedeta" si care razand ironic in casca telefonului ma plimba si el printre amintiri frumoase. Dar despre "impreuna" am mai vorbit... Sper sa mai reusesc sa o fac.

Planuisem sa urc in munti cu Catalin insa nu ne-a iesit. Poate altadata. Curand incep ploile si balamucul anual al inundatilor. De data asta vin bine grefate pe - alegeri-criza din guvern-terorismul aplicat pe ce a mai ramas din batranul C.F.R. - dar mai ales pe dezorientarea si panica instalata deja in majoritatea populatiei.

De fapt se intampla numai ce era de asteptat. Iti cam piere mistocareala si bascalia cand te intorci din noul cimitir Ghencea 3 care deja e plin. Multi dintre tinerii ce pana ieri razand se prabuseau sub iluzii cumparate cu 6 RON gramul in "regie" acum realizau ca "a trai" nu este un film sau un alt "virtual". Ca se moare cu adevarat si poate din macar acest motiv trebuie trait cu adevarat. Dar asta este doar un alt inceput de monolog pentru cei mai multi...

M-am bucurat enorm de vestile bune sosite de la Adrian Berinde si apoi de la Cristi Minculescu, carora viata le-a intors generoasa darul jertfei lor. Ce distanta. Ce drum lung intre cele doua stari! Trupa Iris va urca pe scena curand si poate Adrian ne va prezenta noul disc intitulat "Azil". Toate in timpul lor. In timpul in care tinerii isi gauresc limba, urechile, isi tatueaza corpul, isi pun inele peste tot...in incercarea disperata de a se simti "necesari". De a isi instala o proprie cultura. Unica...! Uitand si ignorand. Si toate astea uneori, daca iti faci timp sa ii asculti, sa reusesti sa le deschizi tacerile agresive, descoperi ca hmmm...nu sunt lipsite de anumite sensuri. Pentru ca toate au o semnificatie si un timp de "expunere". Trebuie doar sa le poti deslusi. Cu putina rabdare si multa incredere.

Afara s-a hotarat sa fie frig si fleoscait. Resimti asta daca ajungi pe strada mea mai ales din cauza ca nu mai exista trotuare. Doar o limba de pamant ne-a mai fost ingaduita in locul lor, de pe care, dupa ce ai parcurs-o iesi plin de noroi stapanindu-ti cu greu nervii in momentul cand esti apostrofat de paznicul de magazin, care urla dupa tina sa iesi afara cu tot cu glodul cules prin grija primarului si al intereselor sale...

Siii...? Ce ai sa faci? Ce faci cu visele tale, cu proiectele ce se nasteau? Cu sculele pentru care ai muncit atat? Cu meseria? Ei...? Ce o sa faci? Ce o sa mai faci? :)) Ai' ma...actoruleeee ce o sa ii mai faci acu'? Na' ca ti se infunda! Vezi ca ne reuseste de fiecare data, baaaai...?

Acum am sa fac asa:

Am sa ii multumesc lui Dumnezeu pentru toate darurile sale. Am sa il rog sa aibe grija de toti ai mei. Sa le daruiasca sanatate si ganduri bune. Si cand spun asta ma gandesc si la tine si la cei ce se pregatesc sa rada si sa fie "isteti". La fel de indiferenti la ploaia de afara, la scoala devenita santier sau la durerea bunicilor si a parintilor ce tristi ingroapa pe cel care trebuia sa insemne viitor...

Nu sunt trist. Nu am sa fug nici de data asta. Si nici nu am sa ma asez in fund. Afara continua sa ploua. Imi scot pelerina din dulap si imi pun sandalale in debara. Curand se incheie cei zece ani. Romania se pregateste sa intre in 2010. Poate doar tot ca un alt gand rebel, imi aduc aminte de o idee a lui Nicolae Iorga care spune cam asa: Calul alearga, calaretul ajunge.

Madalin Alexandru Petrache.

Colegii si prietenii despre Madalin.

Pentru a incerca sa povestesc cate ceva despre tanarul meu prieten, m-am gandit sa reiau aici cateva din mesajele, gandurile si aprecierile colegilor si prietenilor lui Madalin.

Cu adanca durere decanul si membrii Consiliul Baroului Bucuresti anunta decesul lui Alexandru Madalin PETRACHE, unul din specialistii IT ai Baroului. Deplangem trecerea in nefiinta a lui Madalin, la numai 26 de ani, si regretam profund pierderea unuia dintre cei mai buni specialisti IT pe care ii are Baroul.

Madalin a fost coordonatorul echipei care a contribuit la modernizarea site-ului Baroului nostru in ultimii doi ani, la crearea unei baze de date moderne a avocatilor care respecta cerintele de integrare, de orientare pe subiecte sau de pastrare a istoricului acestor date. Avea in curs de definitivare realizarea conturilor profesionale ale avocatilor la care acestia urmeaza sa aiba acces in viitorul apropiat.

Lui ii datoram implementarea aplicatiei electronice de inscriere la cursurile de pregatire profesionala continua si gestionarea sitemului de evidenta informatizata a orelor de pregatire realizate de membrii Baroului nostru, dar si coordonarea si modernizarea retelei de calculatoare din cadrul institutiei noastre. In semn de recunoastere a performantelor profesionale, Madalin Petrache a fost desemnat de catre conducerea Baroului sa participe in calitate de specialist IT la realizarea Proiectului international PenalNet (2008-2010), in care Baroul nostru este partener.

Desi foarte tanar, Madalin si-a asumat responsabilitatile cu maximum de seriozitate, nu numai in profesie, ci si in familie, lasand in constiinta celor l-au cunoscut ganduri de statornica pretuire. Transmitem familiei indurerate sincere condoleante. Am pierdut un bun coleg si prieten. Dumnezeu sa il odihneasca in pace !

Trupul neinsufletit a fost depus la Capela Cimitirului Ghencea Militar (I), iar ceremonia religioasa de inmormantare va fi oficiata la aceeasi Capela, joi, 01 octombrie 2009, ora 14.00.

http://www.baroul-bucuresti.ro/stire/in-memoriam0

Dan: Sfantul Vasile cel Mare spunea ca poti privi viata ca pe o calatorie. Esti calator, treci prin locuri care te odihnesc, treci si prin locuri unde e greu dar treci si toate raman in urma.

Esti calator in lumea asta spre Dumnezeu care te ajuta sa te formezi prin incercari si sprijin.



Alex: Acum cateva zile, pe 29 septembrie 2009 mi-a murit un prieten la varsta de 26 de ani. Inca nu stiu motivul.Pentru voi a fost un necunoscut pe strada pe care nu l-ati fi bagat in seama.Am decis sa pun acest post pentru ca vreau ca el sa existe in continuare macar pe internet si sa nu se piarda in multime.

Acum 9 ani mi-a murit mama, anul trecut tatal vitreg si anul acesta bunica care a avut grija de mine si de fratele meu pana in ultima clipa. Toate aceste morti m-au facut sa devin foarte rece cu oamenii din jur (inclusiv prietenii) si in acelasi timp sa capat o teama ca atunci cand voi muri nu isi va mai aminti nimeni de mine pentru ca nu am facut nimic interesant in viata.

Si m-am gandit ca Madalin si-a pierdut ambii parinti in ultimii ani si acum s-a dus sa-i intalneasca dar fara sa lase ceva in urma in afara de cateva amintiri placute in memoria catorva persoane. De aceea am sa las acest post. Sa-l cunoasca si alti oameni. De asemnea acest post este scuza mea pentru ca nu am fost la inmormantare. Sincer nu am vrut sa-l vad mort.

http://bushcraft-romania.blogspot.com/2009/10/mai-cazut-o-stea.html