joi, 29 octombrie 2009

Levantul


"Deodata mi se face moarte cum altora somn li se face.
si cum lor li se ingreuneaza ochii asa si mie mi se ingreuneaza inima.

Atat inima imi ajunge de grea ca o scap dintre coaste cum as scapa-o dintre degete.
Si chiar atunci vine ingerul

- Ce ai facut, ba, cu inima ta? Ce ai facut cu inima ta?

Aripile lui sunt turturi de gheata. In sprancene are turturi de gheata. Mantia de pe umeri din turtuir de gheata-i tesuta.

- Ai dat-o la porci s-o manance, ai dat-o iepurilor sa o roada, ai dat-o la cartite sa isi sape in sangele ei tunele. Ai sangele plin de cartite, bre nu vezi ca ai sagele plin de cartite?

Stateam in fata lui cu coastele desfacute si el tot lopata din aripi de turturi. Lopata, lopata, pana cand a izbit cu aripile luna si-a dat-o jos si-a calcat-o cu talpile pana cand a stricat soarele si planetele pana cand a ruinat sentimentele.

- Nu, nu, i-am raspuns falfaind si eu din coastele desfacute. Dar deja el povarnise cu aripa si zdrobise cu talpa toate cuvintele

- E toamna, a mai zis ingerul lopatand, lopatand..."


fragment din "Levantul" de Mircea Cartarascu

Fotografie realizata de Dinu Lazar