After School V.S.U.

Studioul V.S.U. îşi deschide porţile pentru cei ce vor să înveţe. Te invităm să participi la cursurile şi workshop-urile pe care compania noastră le susţine în Bucureşti, începând cu data de 10 octombrie 2010.

CURSURI DE ACTORIE 

Sunt conduse de absolvenţi ai Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale Bucureşti precum şi de actori profesionişti, profesori de canto şi vorbire, folosind tehnici de actorie, impostaţie vocală şi antrenamentul expresiei corporale. Cursanţii pot fi amatori, profesionişti sau studenţi. Pregătirea cursanţilor se face în trei secţiuni: 

Cursuri Actorie copii - cu vârste cuprinse între 10 şi 18 ani, grupele se vor stabili în funcţie de vârstă şi grad de dificultate.

Cursuri Actorie adulţi - cu vârste cuprinse între 18 şi 45 ani.

Cursuri Actorie individual - cei care doresc o carieră în domeniul artistic şi vor să urmeze cursurile unei facultăţi de profil pot găsi la Studioul VS.U. asistenţă pentru pregătirea examenului de admitere, a probelor practice specifice şi a repertoriului de examen.

Arta Actorului – mijloace de expresie, repertoriu: poezia, fabula, povestirea, monologul, scena, piesa de teatru

Improvizaţie Scenică – modalitatea practică de trecere de la realitatea concretă la realitatea imaginară.

Istoria Teatrului – tipuri de teatru, structură şi funcţionare

Arta şi Tehnica vorbirii – dicţie, respiraţie, registre vocale

Cursurile cuprind şi lecţii de mişcare scenică, antrenamentul expresiei corporale, noţiuni de canto şi dans.

De asemenea, există disponibil concept de lucru pentru şedinţe personalizate, coaching şi team-building.

CURSURI DE CHITARĂ

Se primesc persoane cu vârsta cuprinsă între 10 şi 40 ani. Materia predată este folk, country, blues pentru chitara acustică şi rock pentru chitara electrică (numai pentru cei avansaţi). Pregătirea cursanţilor se face în două secţiuni:

Curs copii - cu vârste cuprinse între 10 şi 18 ani

Curs adulţi - cu vârste cuprinse între 18 şi 45 ani.

Şedinţa durează o oră şi jumătate şi se face cu o grupă de chitarişti (maxim 3) aflaţi la acelaşi nivel de pregătire. În cadrul cursului de chitară se predau şi noţiuni de canto, teorie muzicală şi solfegiu.

Toate cursurile au loc la - Studioul V.S.U. - str. Pavlov, nr. 2-4 (Metrou Calea Griviţei) sectorul 1, Bucureşti. Înscrierile se fac la telefon: 0722.414.972 sau la:  victorvurtejanu@gmail.com

Răsăritul este numele lui.

Cu gândul la "CEATA" proiect pe care l-am creeat în anul 2001. Deşi funcţionând de nouă ani pe piaţă, acum el există doar în formulă de studio. Continui însă să caut o cale ca el să poată renaşte.

ISAIA
Muzică: Victor Vurtejanu (după o temă religioască)
Voce: Preot Marian Nicolae şi Ieromonah Mihail Harbuzaru
Viori: Ender Aslan şi Marian Zahanagiu
Orchestraţii: Victor Vurtejanu

CEATA lu' VURTEJANU - ISAIA

Legenda.

Scriu cu mult dor de dânsul. Deşi pare neschimbat şi acum la 68 de ani, când îţi strânge mâna te comprimi, te pierzi, pătrunzând imediat în Arta Spectacolului, dincolo de camerele de luat vederi sau rampa scenei. Cu maestrul Szabolcs Cseh, cunoscut de mulţi şi ca Sobi sau Szoby, începe o poveste frumoasă din viaţa mea de tânar actor.

Îmi povestea despre dânsul un alt mare sufletist, regretatul cascador Aurel Gruşevschi, dar despre Dana şi Aurel Gruşevschi şi alţi prieteni alături de care am trăit vremuri şi poveşti excepţionale în micuţul cartier de case de pe lângă Gara de Nord, voi povesti altădată...poate...Îmi doream o întâlnire fie şi pentru câteva minute cu "Buză de Iepure" eroul copilăriei mele, cu părintele cascadoriei româneşti. Dumnezeu mi l-a dăruit ca profesor şi maestru, odată cu intrarea în şcoala de teatru.

Prima oră de cascadorie şi lupte scenice, undeva prin anul 1994, a reunit toată clasa noastră de studenţi-actori. Aveam emoţii că ne vom întâlni cu ceva la care jinduiam toţi. Lupte, scrimă, explozii, sărituri de la trambulină, călărie...şi alţi cai verzi de pe pereţii unei instituţii prea sărace şi mult prea dezinteresate de arta filmului, de mişcare scenică, de pregătire fizică...

Fetele se îmbracaseră în treninguri, se machiaseră şi cotcodăceau emoţionate, iar noi băieţii, mergeam în grup ca trupele de comando, către sala de sport unde aveam prima oră cu...Legenda ! Şi nu ne-a dezamăgit ! Întâi ne-au preluat profii de sport, ne-au aliniat, ne-au miştocărit puţin cu privire la echipamentele de sport noi-nouţe ce străluceau pe noi şi abia apoi într-un colţ, l-am zărit. Era aşezat pe o bancuţă şi trăgea cu mâna dreaptă o ganteră de vreo 5 kile, într-un fel ciudat... 

Ce nu am să uit niciodată, este imaginea aceea calmă, închisă în sine, concentrat dar totuşi relaxat, cu un biceps uriaş, incredibil de gros...Târziu, povestind despre filme, cascade pe cutii de carton în lipsă de saltele gonflabile, accidente cauzate de ageami şi diletanţi, am aflat că de fapt muşchiul a fost rupt şi la efort "iese" din matca sa naturală... Apoi comoţiile, fracturile...un corp ce sfidează toate diagnosticele şi părerile medicale, dar un spirt viu. Un luptător antrenat în legea oameniilor dârji şi de onoare din secuimea ce l-a născut, acest bărbat ce a trecut curajos de multe ori pe lângă moarte, preţuind viaţa, îţi vorbeşte despre Dumnezeu, prin toate faptele sale de dragoste.

Student la I.E.F.S., apoi zburător la trapez în "Trupa de Acrobaţi Ganea", în anul 1967 Szoby Cseh a alcătuit prima echipă de cascadori profesionişti din România, a cărei continuitate a asigurat-o, prin coordonare şi instruire, până în anul 1987. Este şi autorul a numeroase invenţii care au dezvoltat domeniul cascadoriei la nivel internaţional. Printre cascadele executate de Szoby Cseh, se numără unele nerepetate de altcineva până în prezent. Deşi deloc sprijinit în mai toate proiectele şi ideile sale, pe care are bucuria de a le împărtăşi cu orcine, fiind un suflet cald şi generos, reuşeşte să construiască Gladiator

Cavaler, decorat cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios, maestrul Szabolcs Cseh este pentru mine un model. Un Artist excepţional, om drag şi suflet mare, pe care nu voi înceta să îl pomenesc cu mândrie, fiind onorat că şi eu sunt unul dintre elevii săi !

"Nu mi-e frică de moarte, pentru că am dat ochii cu ea de foarte multe ori. După ce sfidezi moartea, viaţa e mai intensă. Eu sunt agresiv faţă de momentul morţii. Îmi zic: "Ce mama dracului, asta e toată viaţa ? Nu se poate. Mi se pare că mai am multe de spus. Se revoltă în mine o parte care vrea să trăiască. Dar nu merită să trăieşti nici o secundă, dacă nu faci ceva, dacă nu şi creezi. Doar ca să fii consumator, nu merită. De fiecare dată când am trecut pe lângă moarte, s-a mai declanşat în mine încă o porţie mare de creativitate. În rest, fiindcă ştiu precis că există Dumnezeu, nu mi-e frică de nimic."

Szabolcs Cseh

 

© Victor Vurtejanu
actoru.ro

facebook.com/victor.vurtejanu.oficial

Pentru când ţi-o fi mai greu.

Cândva am activat ca preparator la UNATC. Era prin anul 2000. Stăteam în dreapta profesorului şi (re)explicam studentului-actor, mai pe limba lui, ce va să zică abc-ul meseriei ăsteia. Am făcut asta ca să verific o părere a maestrului meu, aceea că aş avea şi ceva talent pedagogic şi apoi ca să mă dumiresc şi eu, printre altele, ce calităţi trebuie să deţină cel ce vrea să devină actor.

În această calitate, am participat la concursuri de admitere în UNATC, şi la pregătirea anului întâi a promoţiei de studenţi - UNATC 2002. Mulţi dintre ei, astăzi sunt actori. Unii cunoscuţi, alţii mai puţin. Dar toţi aveau un "ceva" fără de care mult mai târziu am realizat că nu ai ce căuta în suferinţa asta de...hai să îi spunem "meserie", deşi termenul nu are nimic de a face cu înţelesul său. De ce ?

Trei motive numai: Unul ar fi că o meserie "clasică" să spunem, are un orar fix, precis. Adicătelea vine omul la 7.30 la şaibă, are pauză de gustare la 10.00, pauză de masă la 12.00, mai rupe şi el vreo două pauze minim (ţigări, cafele, apă, bârfă, YM...etc...) şi la 16.00 o taie la oteve, gata de jelanie cu Dănuţ. La actor treaba se complică în primul rând pentru că el nu are o locaţie fixă. Repetă pe unde apucă şi cât vrea regizorul sau coregraful, apoi merge la probe de costum, la machiaj, şedinţe foto, PR...apoi iar repetă, apoi iar repetă...apoi...iar la probe, după care îşi poate lua în sfârşit o pauză. Timp berechet ca să munceacă iar ca bezmeticul. Păi...când să îşi ducă copilul la şcoală, să facă piaţa, să îşi îngrijească familia sau vreun prieten, să repare chiuveta sau să îşi umfle roata spartă de ţiganii care "muncesc" în parcări...După aşa zisa "pauză" începe iar să repete...şi tot aşa, până undeva în noapte când porneşte către somn cu gândul că ceva totuşi i-a scăpat...Şi începe să mai repete odată, singur, în tramvaiul plin de coji seminţe...

Actorul ca şi medicul învaţă toată viaţa şi dă toată viaţa concursuri pentru a-şi câştiga pâinea, "casting" le spune mai nou. Îşi ia pozele şi farmecul din dotare şi se desfăşoară în faţa unui roboţel postdecembrist, ce îi pecetluieşte sec destinul: Nume, vârsta, înălţime, culoare ochi, aptitudini. Doreşte actorul să lucreze şi nud ? Dar pe rotile ? Limbi străine cunoscute, cazier. Cedează actorul toate drepturile de autor pentru 100 de euro ? Dar exclusivitate pe 5 ani ...?

Actorul şi în general artistul, se deosebeşte fundamental de celelate categorii socio-profesionale fie şi numai prin această trăsătură: Toţi sunt fericiţi când scapă de muncă. Actorul este extrem de nefericit când nu munceşte...

Am învăţat în perioada mea de profesorat în Universitate, ce să  urmăresc la candidatul ce se prezintă la examenul de admitere. Astfel se admit în general în şcoala de actorie, oameni cu trăsături fizice deosebite, înalţi, cu chip plăcut, expresiv, fără defecte şi deficienţe de vorbire, deformaţii corporale, probleme de vederea, oameni cu un psihic excelent, pozitiv, cu tonus ridicat. Asta în prima fază. Urmează apoi examinarea cunoştinţelor teoretice, aptitudinilor, abilităţilor şi multe altele ce se testează pe perioada unui an de zile, mult după admiterea studentului-actor în şcoală. După ani am observat însă schizma...

Dau ca exemplu principala piaţă rămasă în picioare după repetatele atentate reuşite, asupra spaţiului cultural românesc. Numai rrîi-ţi, cepelegi, agramaţi, oameni cu chipuri ce exprimă furie, frustrare, oameni chinuiţi, înverşunaţi. Prezentatori, crainici, moderatori, realizatori, isterici, ce se imită între ei. Fără coloană vertebrală, vorbind fără să facă acordul, chinuit, uitând ce vor să comunice, neavând nici o aptitudine care să îi recomande pentru această zonă...

Emisiuni despre actori nu există. Eu am depus cam zece proiecte la toate teve-urile bucureştene, dar nici unul nu a părut interesat de subiect...Şi nu mă mir. Acum două zile am dat un comunicat de presă în care anunţam, că în luna septembrie comemorăm ziua de naştere şi totodată data dispariţiei marelui actor Dem Rădulescu. Nimic, nicăieri...Doar într-un colţ pe site-ul televiziunii "Realitatea TV" fraza următoare: Dem Rădulescu a cochetat cu boxul şi actoria...Profesorul lui Florin Piersic, Dan Puric, Maia Morgenstern, Anca Sigartău, Ştefan Tapalagă, Vasile Murariu şi atâţia alţii... splendidul actor ce continuă să bucure publicul şi acum după dispariţia sa fizică, instituţia de comedie Dem Rădulescu..."a cochetat cu actoria"...Doar după ce tânarul actor Cătălin Stelian a urlat în direcţia ei, fiara a modificat articolul în: "a cochetat cu boxul, dar a ales actoria..." Aşa că să mă mai mir eu ???

Emisiuni cu actori în afară de cei care imită personaje politice şi unii crainici de ştiri nu există...De film ce să mai vorbesc...L-am văzut într-un "premiat" şi pe îngrijitorul de morminte de la cimitirul Sfânta Vineri, care mă saluta cordial, căci ne-am împrietenit...doar suntem actori... Treaba la film acum se numeşte "minimal", adică adio concept, regie, actorie, imagine, poezie, poveste, ilustraţie sonoră...Adio post modernism...samd... 

Departe de mine gândul de a mă lăuda, de a înălţa pe un piedestal eroic "meseria" mea, sau de a mă plânge. Dar când te saturi de munca ta, când ţi se pare că e nasol "job-ul" şi că nu  mai suporţi, tastează pe goagăl "Angajări actori".  Eu am făcut asta ! Şi am pus şi watermark, în caz că fimiu vrea vreodată să vadă cum îşi câştiga tasu pâinea, pe la vreo patruj' dă ani...

Back to gray.

M-am reîntors în gri, dar e mai suportabil. Gura de oxigen, drumul prin vale, oamenii pe care i-am întâlnit, munţii, drumul, toate, absolut toate m-au bucurat şi m-au reconsolidat puţin. Vin veşti din toate părţile, deşi e un an greu, un an al ratărilor şi al eşecurilor - castinguri peste castinguri fără finalizare, comenzi anulate, proiecte distruse de diverşi rătăciţi, parteneri ce îşi uită cuvântul, amici ce te caută numai când când le arde buza...deh...viaţă în România.

Rămân optimist. Trebuie să mergem înainte. În spate nu ne mai aşteaptă nimic şi trăitul din amintiri nu face bine. Vorba unui prieten drag: "Suntem creatori, nu ? Trăim şi creem, nu avem timp de trecut în prezentul acesta..."

Greul începe când realizezi că eşti singur. Că nu eşti aşteptat şi nici dorit. Că orice pas trebuie pus prin propria determinare, cu voinţa. Eu încerc şi cu Credinţă. Până acum, nu am pierdut decât datorită propriilor slăbiciuni.

* În atenţia anonimilor ce continuă să scrie pe adresa acestui site. Aşa cum anunţ şi în pagina comentariilor, nu mai public nici un comentariu anonim. Dacă eu înţeleg să îmi susţin public punctele de vedere, nu văd ce vă împiedică să vă semnaţi comentariile măcar.