Back to gray.

M-am reîntors în gri, dar e mai suportabil. Gura de oxigen, drumul prin vale, oamenii pe care i-am întâlnit, munţii, drumul, toate, absolut toate m-au bucurat şi m-au reconsolidat puţin. Vin veşti din toate părţile, deşi e un an greu, un an al ratărilor şi al eşecurilor - castinguri peste castinguri fără finalizare, comenzi anulate, proiecte distruse de diverşi rătăciţi, parteneri ce îşi uită cuvântul, amici ce te caută numai când când le arde buza...deh...viaţă în România.

Rămân optimist. Trebuie să mergem înainte. În spate nu ne mai aşteaptă nimic şi trăitul din amintiri nu face bine. Vorba unui prieten drag: "Suntem creatori, nu ? Trăim şi creem, nu avem timp de trecut în prezentul acesta..."

Greul începe când realizezi că eşti singur. Că nu eşti aşteptat şi nici dorit. Că orice pas trebuie pus prin propria determinare, cu voinţa. Eu încerc şi cu Credinţă. Până acum, nu am pierdut decât datorită propriilor slăbiciuni.

* În atenţia anonimilor ce continuă să scrie pe adresa acestui site. Aşa cum anunţ şi în pagina comentariilor, nu mai public nici un comentariu anonim. Dacă eu înţeleg să îmi susţin public punctele de vedere, nu văd ce vă împiedică să vă semnaţi comentariile măcar.