joi, 4 martie 2010

4 Martie.

Fără nici un preaviz am deschis ochii brusc şi m-am trezit. Mai este puţin. Câteva minute abia şi...gata. Repede acum, zi!

Aiurea...E atâta zgură că uneori abia îmi stăpânesc lacrimile. Mă mai ţin cele câteva, care trebuie să le fac. De ce spun mereu trebuie ? De ce sunt eu aşa ? De ce nu sunt cuminte ca alţi copii ? Aiureli...Sunt cum sunt şi ce mai e de făcut se va face, cu sau fără mine.

Ia să verificăm repejor, că mai sunt câteva minute. Cam prea mult parcă cu eclipse, războaie, răscoale şi cutremur. Să fiu corect, apare şi ceva Frank Sinatra, Charlie Chaplin, Sorescu şi puţin Beatles. Dar peste toate cea mai ciudată apare "Ziua mondială de rugăciune a femeilor" -
http://ro.wikipedia.org/wiki/4_martie

Momentul ăsta mă găseşte relativ bine. Prietenii dragi cu care vin de departe, întâlnirile fantastice, gândurile ce au născut câteva clipe unor spectatori, Dragostea ce am cunoscut, dar peste toate bucuria Luminii şi drumul!

Câteva minute doar...Am o idee. Altă idee. Ciudat cu ideile astea la mine. Sunt un fel sfâşiere. Un fel de rupere care mă aruncă şi mă zvârcoleşte. În fine, uit acum de idei sau de bile negre. Şi aşa va fi o zi grea. Asta numai un "peşte" de al meu poate să înţeleagă.

Gata! Este timpul. Poate banal, dar din inimă tot ceea ce am scris. Relativ confuz pentru cei care nu mă cunosc decât ca o altă imagine, destul de clar pentru cei ce încă suferă şi se bucură lângă mine.

Tu frumoaso nu băga în seamă. Grăbeşte să te naşti, curând voi fi bătrân de tot. Astăzi sunt 40. De ani.