Învierea.

Ziua Învierii, să ne luminăm, popoare,
Paştile Domnului, Paştile!
Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer,
Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,
Cei ce-i cântăm cântare de biruinţă.

Hristos a înviat din morţi !

Cu moartea pe moarte călcînd
Şi celor din mormânturi

Viaţă dăruindu-le.

Răstignirea.

Din clipa în care Pilat renunţă la dreptul său de graţiere şi îl predă pe Iisus evreilor, Domnul este părăsit în mâinile călăilor Săi. În acea seară se prăznuiau Paştile. Împreună cu Iisus aveau să fie răstigniţi şi doi tâlhari.

Osândiţii trebuiau să-şi poarte singuri crucea pana la locul execuţiei, ei fiind daţi în grija unui sutaş, ajutat de o mică unitate de ostaşi romani. Evreii îl duc la moarte, dar romanii sunt cei ce supraveghează executarea pedepsei.

Iată-l deci pe Fiul Tatălui, care se întrupase spre a-l mântui pe om, ducându-şi cu anevoie crucea către locul unde avea să pătimească. Acela care îi îndemnase pe ucenici să-şi poarte crucea, simbol al acceptării suferinţelor, îndeplineşte acum această lucrare în toată cruda ei realitate. Pentru Iisus crucea nu mai este un simbol, ci un obiect care apasă cu toata greutatea pe firavii săi umeri...

Jurnal de Tabără part 5.

Ziua a debutat emoţionant căci am primit artiştii în tabăra noastră. Taraful "Muguraşul" condus de profesorul Petrică Sima, format din elevi ai Liceului de Artă Vâlcea, ne-a prezentat o lecţie de muzică absolut specială. Am aflat cum sună un contrabas, viorile, saxofonul şi acordeonul, toate reunite în taraful tradiţional. Ne-am bucurat şi de un recital minunat, o călătorie muzicală ce a emoţionat şi a încântat. Mulţumim dom' profesor Sima, mulţumim Muguraşul !

Apoi pornirăm în excursie...vorba olteanului...! Am vizitat Rezervaţia Trovanţilor din Costeşti, celebrele pietre care cresc, pentru ca mai apoi să petrecem dupa amiaza în Sfânta Mănăstire Hurezi. Locuri minunate, oameni calzi şi primitori, o parte de ţară care trăieşte, departe de fals şi monoton, încă vie şi gata să te primească cu suflet curat.

Poate ultima relatare de aici, căci drumul ne aşteaptă, timpul a fugit pe nesimţite şi noi poveşti stau gata să se nască. Doar pentru cei ce vor îndrăzni. De la Horezu, un colţ de rai românesc, te salut!

Jurnal de Tabără part 4.

Şi am pornit din nou să cunoaştem, să învăţăm şi să ne bucurăm într-o nouă excursie. De data aceasta am vizitat una dintre cele mai interesante saline din ţară, aflată în mina de la Ocnele Mari. Aici pe lângă biserică, muzeul şi locurile de agrement amenajate, am aflat amănunte  deosebit de interesante. Printre altele că exploatarea sării aici continuă şi că filonul de unde se extrage, livrează sare în special în străinătate. De ce ? Pentru că în România preţul a fost doborât de subproduse importate pe bani grei...

Impresionat poate de setea noastră de cunoştere, inimosul nostru conducător auto ne-a invitat să îi cunoaştem gospodăria şi familia. O surpriză excepţională pe care ne-am grăbit să o onorăm. Aşa micuţii au putut învăţa cum se altoieşte un pom, cum se adună fânul, că laptele nu vine de la Mall şi de ce nu...cum se poate trăi cu o alocaţie zilnică de hrană pentru copii (şi domnul Marcel are patru fetiţe mândre şi frumoase) de numai 6 lei...preţul unei chiftele la nocivele fast-food-uri...

Am cunoscut iezii şi capra, ne-am bucurat de viţeluş şi de văcuţă, am explorat fiecare ungher al gospodăriei ce ne-a fost deschisă cu bucurie de o familie caldă şi extrem de unită, de români adevăraţi, ospitalieri şi plini de dragoste. Le mulţumesc din toată inima doamnei Floredana şi Marcel Petrescu care împreună cu întreaga familie, au înţeles şi au sprijinit din toată inima eforturile noastre. Sper că bunul Dumnezeu să le dăruiască sănătate şi puterea de a îşi vedea eforturile răsplătite.

Jurnal de Tabără part 3.

Şi cum ziua bună se cunoşte de dimineaţă, am zis să trecem peste necazul pierderii unui obiectiv al camerei foto şi am pornit să ne înviorăm în livada cu pruni. Ne aşteptau prietenii noştrii, artiştii ceramişti Nicoleta şi Laurenţiu Pietraru. Am stat o clipă, cât să privim lumea şi din altă perspectivă, apoi ne-am apucat să punem în practică cîte ceva din cele învăţate. Nu e bai, vom mai găsi obiective foto şi apoi...că cel rămas mai scoate cîte o pată neagră, mai că nici nu mai contează. De acum avem în suflete totul.