5 feb. 2011

Jordi Bertran Company.

Sunt sătul până peste cap de ştirile ce îmi perforează sufletul, de mizeria oraşului gri şi de murdăria celor ce l-au cotropit naiv în căutarea fericirii, de infarcturi pesediste şi de scenarii arăbeşti, de veştile proste şi de neputinţa generală. M-a îndepărtat şi iarna asta atât de lungă şi atât de rece şi telefonul care sună numai să ceară şi cuvântul uitat şi marea ipocrizie ce a înghiţit ce era frumos cândva...

Mă scutur de toate, greu dar bucuros că încă mai pot să o fac şi că nu sunt singur. Există, funcţionează şi se bucură undeva, încă câţiva...Şi nu se întreabă de merită, de cât iese şi cum să facă...




Dacă te-am făcut atent restul îl poţi găsi aici sau îmi poţi da de veste de vrei să dezvoltăm.

4 feb. 2011

Eu cu cine votez?


Zoe, Nenea Iancu, Ghiţă Pristanda, Rică Venturiano, domnul Goe...cum şi când să-l mai şi sărbătorim pe ilustrul lor creator, de vreme ce ne bălăcim în cruntele lui adevăruri de dimineaţa până seara ?

Că şi teatrul, pardon TEATRUUUL, cum le place televizioniştilor să rostească, breasla asta uitată şi ponegrită sărmana...cât a mai rămas din ea şi din ideea de teatru, acel teatru ce te aştepta cu întâlniri remarcabile, cu emoţii ce te copleşeau şi te făceau să uiţi, să ierţi, să cauţi, să lupţi, şi el sărmanul sufocat de uriaşa masă de ciubucari, astăzi îl uită.

Că ministerele, comisiile, comitetele şi hoarda de funcţionăraşi ce nu uită niciodată - ferească sfântul - să îşi încaseze salariul, l-au uitat, abandonat la stadiul de statuie în buricul târgului şi...atât, o ştiu de mult. Văd şi revăd ca şi tine asta în fiecare an.

Cine, cui...? să îi mai pese de poliţistul ce fură steagurile, de nevasta prefectului ce "pentru enteresele partidului"  sare dintr-un pat în altul, toţi într-o superbă împăcare generală  în piaţa publică, pe mormântul unei ţări strivite de corupţie şi de jigodenia cvasigenerală.

Cui să îi mai pese ??? Celor 800 de absolvenţi de teatru din fiecare an, care sunt incapabili să îşi alcătuiască un repertoriu sau să recite măcar...o poezie după 3 ani de studii universitare în arta dramatică, atestată, acreditată şi superparafată ???

Cui să-i pese ? Te gândeşti cumva la Universitatea de Stat ce îi poartă numele, studenţii şi profesorii către nicăieri ? Naivitate şi non-adaptabilitate la nou, aşa se cheamă! Acest superb nou "nou"...

Rămâne dintr-un colţ doar întrebarea lui nenea Iancu sireacul, ca un strigăt de aducere aminte ce încă nu poate fi depăşit: Eu cu cine votez ? La mulţi ani Ion Luca Cragiale şi da, e enervat că nu reuşim să ieşim din felul cum ne-ai zugrăvit...

Fotografie realizată de L. Muntean şi preluată de aici

3 feb. 2011

Ultima zi a lui Jimmy


Artistul care m-a îndrăgostit pe veci de instrumentul meu, a pornit către cer. A plecat către marea trupă de prieteni, ce n-au mai avut răbdare să îl mai lase printre noi, discret, aşa cum a şi trăit. Deşi a trudit pe scândura scenei o viaţă, a compus melodii nemuritoare, a inspirat mii de tineri începând cu anii '80, a susținut sute de concerte, apariții live la standarde ce astăzi nu mai pot fi atinse, despre dânsul, nici un rând, nici un gând, nicăieri...!

Alexandru "Jimmy" Zărnescu, muzicianul din "Crai Nou", "Continental", "Sincron", "Flapo", chitaristul ce a acompaniat discret dar excepţional pe Gil Dobrică, Stepa, Vintilă, Şeicaru, Hruşcă, Socaciu şi atâţia alţii, compozitorul unor melodii nenuritoare, precum "Ultima zi","Dor de Eminescu" sau "Castelul", artistul în mâna căruia au strălucit fantastic de armonios, prima chitară "FENDER" sau celebrul "IBANEZ" dublu grif, în anii '80 din România, ne-a părăsit...

Incapabil să spun mai multe despre acest excepțional artist care m-a inspirat și m-a susținut în dragostea mea pentru chitară și pentru muzică, mă voi ruga pentru sufletul său și rostesc îndurerat,
Mulţumesc, nenea Jimmy !  Dumnezeu să odihnească sufletul dumitale mare şi bun !


IN MEMORIAM
ALEXANDRU ZĂRNESCU
1950-2011
© Victor Vurtejanu
actoru.ro

1 feb. 2011

La despărţirea de Anania.


Noapte linşitită, noapte desfătată,
Naşti în toata vremea ce-ai rodit odată.
Steaua călatoare, leneş-n amiezi,
Din genunea clipei ritmic o-ntrupezi
Şi mi-o urci în tindă, lumea s-o cuprindă
Ca o nestemată prinsă pe oglindă.
Cine te citeşte, cine mi te-arată,
Noapte liniştită, noapte desfătată ?
Fluier cu ciobanii, cânt cu ei din flaut
Şi pe la-nceputul cronicii te caut,
Mintea să mi-o stâmpăr, cum de încăpuşi
În măsura vremii dintre doi ţăruşi ?

Umblu-n cartea toată, eşti mereu în carte.
Foaia te desparte, faţa nu te-mparte.
Îmi surâzi din slova paginii deschise
Şi din tot cuprinsul filelor nescrise,
Zilnic dăruindu-mi viaţa pintenoagă,
Ca o rugăciune scrisă pe zăloagă.
Şi cântări de leagăn cânţi ca şi altădată
Tot atât de vie şi adevărată,
Limpede-n vecie, limpede-n clipită,
Noapte minunată, noapte liniştită !


IN MEMORIAM
Mitropolitul
BARTOLOMEU ANANIA
1921 Vâlcea - 2011 Cluj Napoca