Mulţumesc!

Am primit cu bucurie un răspuns extrem de cald şi încurajator din partea voastră. Vreau să vă mulţumesc tuturor celor care mi-aţi trimis gânduri bune. Au ajuns toate, pe toate căile şi le-am aşezat în inima mea. Vă simt aproape şi asta îmi dă curaj şi Nădejde. Toţi sunteţi oameni dragi inimii mele, pe care i-am întâlnit în căutări ce iată ne-au adus tâmplă lângă tâmplă.

Vă doresc şi eu mulţi ani sănătoşi, căci fiecare zi este un dar. Poate Dumnezeu ne va ajuta să găsim o cale ca împreună să devenim mai buni şi mai atenţi la toate darurile sale!

Vă rămăn recunoscător pentru că aţi găsit răgazul să scrieţi, să sunaţi, să ne auzim, sau poate să vă gândiţi numai la mine în această zi de primăvara. Tuturor vă doresc sănătate, Credinţă, Nădejde şi Dragoste!

Vurtejanu

4 Martie.

Fără nici un preaviz am deschis ochii brusc şi m-am trezit. Mai este puţin. Câteva minute abia şi...gata. Repede acum, zi!

Aiurea...E atâta zgură că uneori abia îmi stăpânesc lacrimile. Mă mai ţin cele câteva, care trebuie să le fac. De ce spun mereu trebuie ? De ce sunt eu aşa ? De ce nu sunt cuminte ca alţi copii ? Aiureli...Sunt cum sunt şi ce mai e de făcut se va face, cu sau fără mine.

Ia să verificăm repejor, că mai sunt câteva minute. Cam prea mult parcă cu eclipse, războaie, răscoale şi cutremur. Să fiu corect, apare şi ceva Frank Sinatra, Charlie Chaplin, Sorescu şi puţin Beatles. Dar peste toate cea mai ciudată apare "Ziua mondială de rugăciune a femeilor" -http://ro.wikipedia.org/wiki/4_martie

Momentul ăsta mă găseşte relativ bine. Prietenii dragi cu care vin de departe, întâlnirile fantastice, gândurile ce au născut câteva clipe unor spectatori, Dragostea ce am cunoscut, dar peste toate bucuria Luminii şi drumul!

Câteva minute doar...Am o idee. Altă idee. Ciudat cu ideile astea la mine. Sunt un fel sfâşiere. Un fel de rupere care mă aruncă şi mă zvârcoleşte. În fine, uit acum de idei sau de bile negre. Şi aşa va fi o zi grea. Asta numai un "peşte" de al meu poate să înţeleagă.

Gata! Este timpul. Poate banal, dar din inimă tot ceea ce am scris. Relativ confuz pentru cei care nu mă cunosc decât ca o altă imagine, destul de clar pentru cei ce încă suferă şi se bucură lângă mine.

Tu frumoaso nu băga în seamă. Grăbeşte să te naşti, curând voi fi bătrân de tot. Astăzi sunt 40. De ani.

Cântecele actorilor part.7

Laura Stoica pe numele său complet Adriana-Laurenţia Stoica, actriţă ce a jucat pe scena Teatrului din Ploieşti, a fost şi o cântăreaţă extrem de talentată ce a acoperit zona pop-rock, un spaţiu destul de lipsit de voci feminine in România.

Lansată în anul 1990 la festivalul de la Mamaia, un an mai târziu a fost declarată cea mai bună solistă pop-rock. Melodia "Un actor grăbit", compusă de Bogdan Cristinoiu, a fost aleasă piesa anului. În perioada anilor 1987-1991 a participat la toate concursurile muzicale organizate în România pentru tinerele talente, Laura Stoica reuşind foarte repede să intre în preferinţele publicului.

Piese ca "Dă Doamne cântec", "Focul", "Cartierul" sau "Un actor grăbit" beneficiind de orchestraţii excepţionale, sunt repere serioase într-o zonă pe care Laura a dominat-o cu talent şi dăruire. Dispărută tragic în data de 9 martie 2006, în timp ce se întorcea de la un concert, Laura Stoica devine un tânăr artist cu un destin dureros, prea repede dispărut din conştiinţa publicului pe care l-a iubit.

"Mai frumoasă" o piesă mai puţin cunoscută pieţei muzicale dar cerută de fiecare dată în events-urile pe care le produc, este scrisă chiar pe versurile Laurei Stoica.

Între ( ) bări.

Artistul are cautari, între( )bări, parcurge un drum sinuos, cu suişuri şi coborâşuri. Asta este caracteristica creaţiei, de a nu avea o curbă permanent-ascendent pozitivă, cum rezultă din cronicile aduse unor regizori care, orice ar face, sunt geniali, dom’le, şi gata.

Un artist este un suflet chinuit în palma Creatorului.

Fotografie realizată de Victor Vurtejanu

Mărţişor.

A venit primăvara, ai simţit ? Curând se nasc "peştii" şi apare iarba. La revedere iarnă. Ne vom revedea ?

Vom vedea. Astăzi un gând bun doamnelor:

Dacă-ai ştii ce dragă mi-eşti
Ţi-ai da drumu’ prin fereşti,
Şi ai veni întinsă-n picaj
De te aş lua de pe pavaj lin...
Ca pe-o floare grea de crin.
Şi te aş pune într-un pahar
Pe o prispă de cleştar,
Nu în apă ci în lapte, sau ulei,
Să te pup adînc şi rar
Zi şi noapte unde vrei.

Fotografie realizată de Dinu Lazăr
Poezia "De dragoste mortală" scrisă de Emil Brumaru