Dacă ai impresia că educaţia e scumpă, atunci încearcă să vezi cum e ignoranţa - Andy McIntyre via Cosmin Şofron.
5 feb. 2010
4 feb. 2010
Bursele Ibsen.
Sunt foarte mulţi cei ce îşi doresc încă ceva, dar nu au informaţii. Ori de lene, ori pentru că nu îndrăznesc, nu îşi culeg informaţiile care ar putea să îi ajute. Cei mai mulţi sunt speriaţi "că nu sunt bani" sau "asta costă foarte mult", sau "pe cine interesează proiectul meu" sau "nu vine publicul" şi câte şi mai câte...
Lamentări complet inutile, non creative dar mai ales distructive. Am lansat public invitaţia de a ne întâlni, de a discuta, de a comunica, si de ce nu, să ne organizăm. Am creat şi exploatez deja un spaţiu pentru aşa ceva. Acum voi căuta să ajut şi cu informaţii culese în cei 15 ani de activitate scenică, diverse parteneriate, colaborări sau zone de activitate pe care le-am atins.
Există şi bani şi oameni şi spaţii şi echipamente. Un bob de Credinţă, puţină Nădejde şi multă Dragoste vă vor ajuta. Dacă construieşti un proiect şi crezi în el, cu puţine informaţii şi în unire cu alţii asemeni ţie, nu se poate să dai greş. Îndrăzniţi ! Şi veţi fi liberi !
Lamentări complet inutile, non creative dar mai ales distructive. Am lansat public invitaţia de a ne întâlni, de a discuta, de a comunica, si de ce nu, să ne organizăm. Am creat şi exploatez deja un spaţiu pentru aşa ceva. Acum voi căuta să ajut şi cu informaţii culese în cei 15 ani de activitate scenică, diverse parteneriate, colaborări sau zone de activitate pe care le-am atins.
Există şi bani şi oameni şi spaţii şi echipamente. Un bob de Credinţă, puţină Nădejde şi multă Dragoste vă vor ajuta. Dacă construieşti un proiect şi crezi în el, cu puţine informaţii şi în unire cu alţii asemeni ţie, nu se poate să dai greş. Îndrăzniţi ! Şi veţi fi liberi !
Stimaţi colaboratori,
Avem placerea de a va transmite invitatia de a participa la Bursele internationale Ibsen 2010, instituite de guvernul norvegian in urma cu trei ani. Valoarea totala a burselor este de circa 125.000 Euro.
Data limita pentru trimiterea propunerilor de proiecte este 15 aprilie 2010. In speranta ca informatia transmisa este de interes pentru dvs. si/sau pentru colaboratorii dvs., va stam cu placere la dispozitie pentru detalii suplimentare.
Cu multumiri,
Cu multumiri,
Diana Sacarea
Commercial, cultural and press assistant
Royal Norwegian Embassy
18 Atena Street 011832 Bucharest, Romania
Tel:+40 21 306 98 00 Fax:+40 21 306 98 90
3 feb. 2010
Din culisele unui eveniment.
Câteva cuvinte şi despre reuşitele companiei noastre de producţii. Până voi găsi un webdesigner cu care să construim o platformă dedicată zonei noastre de producţii, servicii şi oferte artistice am creat aici o zonă de prezentare.
Astăzi din culisele Evenimentului - Spectacol organizat de Opera Naţională Bucureşti cu sprijinul companiei - Vurtejanu Stage Unit - transmis live de Realitatea TV şi Antena 3 în noaptea Revelionului 2009 şi intitulat "Maratonul Operei".
În urma colaborărilor pe care le-am avut începând cu anul 2008 cu Opera Naţională Bucureşti, această instituţie a recunoscut compania - Vurtejanu Stage Unit - ca partener oficial.
Suntem onoraţi şi bucuroşi că sigla şi numele companiei V.S.U. se află de astăzi, alături de alte mărci de prestigiu şi pe prima pagina a site-ului Operei Naţionale Bucureşti.
MARATONUL OPEREI 2009
Echipa Vurtejanu Stage Unit
Alina Gribencicov - Asistent de producţie.
Sebastian Plămădeală - Light Design, Logistică, soluţii IT.
Sorin Păun - Tehnician de scenă.
Cătălin Coman - Actor, Asistent backstage, Foto.
Cătălin Tunsoiu - Soluţii transport.
Victor Vurtejanu - Actor, Producător executiv, DJ, MC.
Mulţumiri speciale:
Domnului Director General al Operei Naţională Bucureşti, dl. Cătălin A. Ionescu .
Domnului Director Tehnic: Emil Popescu.
Departamentului de Imagine, Promovare, Comunicare şi în mod special doamnei Liana Şega.
Mulţumesc public şi domnilor: Maior-Doctor Remus Glogojeanu şi Alexandru Munteanu pentru aportul şi devotamentul extraordinar de care au dat dovadă şi la reuşita acestui eveniment.
2 feb. 2010
Răspunsuri.
Continui să public câteva fragmente de mărturii, confirmări şi răspunsuri a celor care cu Credinţă, Nădejde şi Dragoste înţeleg asemeni şi mie să lupte, să mărturisească şi să susţină public un demers cultural, creştin şi social, în România care trăieşte. Astăzi mărturisirea unui suflet extraordinar de cald, un actor talentat cu o paletă extrem de largă de întrebuinţare pe nedrept marginalizat de cei care sunt puşi să ne orânduiască viaţa. Artistică sau de zi cu zi... O inimă ce a renăscut ca şi mine în Hristos, o luptătoare din Neamul Oamenilor, un partener de scenă cum rar mi-a fost dat să am şi o femeie ce îşi construieşte şi îşi suţine propria viaţă într-o altă şi atât de minunată Românie!
Pentru că ai înţeles şi suţinut întregul meu demers şi lupta pe care o duc pe calea aceasta, eu îţi mulţumesc public, draga mea Afrodita Androne !
Pentru că ai înţeles şi suţinut întregul meu demers şi lupta pe care o duc pe calea aceasta, eu îţi mulţumesc public, draga mea Afrodita Androne !
Doamne ajuta Victor,
Cu mare dragoste, pentru dom. profesor şi eu îmi doresc să facem ceva, doar ca eu nu le am cu iniţiativele în "domeniul" asta teatral, ca să zic asa, dar dacă pornim la drum, apoi mergem până la capăt, sunt un soldat ascultator şi conştiicios. Şi eu m-am detaşat cumva de teatru de multa vreme, cam de cândd am intrat în teatru, şi culmea, exact de atunci am reusit cu ajutorul lui Dumnezeu să nu mă mai doara. Nici eu cat a fost -s- director, nu am repetat şi jucat nimic. Cinci ani.
Ani minunaţi în care am stat în biserică la slujbe, mi-au făcut un mare bine, să le dea Dumnezeu sănătate, pentru timpul ăla minunat şi pentru folosul sufletesc şi duhovnicesc. Câştig mai mare nu puteam să am, pe orice scenă a lumii aş fi jucat, şi tu stii asta foarte bine. Eu sunt cu iniţiativele şi duc tăvălugul cu oamenii, cu viaţa, cu problemele, aici mă lupt ca pe câmpul de luptă cum minunat scriai pe blog –C- îmi spune că eu când plec de acasă, mă pregătesc de parcă plec la razboi.
Pentru mine teatrul a devenit altceva...dacă pot bucura pe cineva cu ce fac eu acolo bine, dacă nu, nu-i bai pentru că scena mea e inima mea, e tot ce pot să fac. Să dărui, din puţinul meu celor pe care Dumnezeu mi-i scoate în cale, mergem la un azil de bătrâni unde jucam, cântăm, îi bucuram şi noi cu ce avem de dăruit, şi cu toţi cei ce-i îngăduie Dumnezeu să fie prin preajma noastră.
Aşa că teatrul nu mai e vital pentru mine. Mă bucură mai mult întâlnirile cu oamenii. Întâlnirea cu Ion Săpdaru, e una minunată şi multumesc lui Dumnezeu pentru dar, însă în teatru întâlnirile astea sunt din ce în ce mai rare. Să ne rugam şi ne-o lumina Dumnezeu cum e mai bine şi cum am putea sa aducem recunoştinţă şi dragostea noastra pentru dom. profesor aşa încât să devină vizibilă!!!
Ţi-am scris toată polologhia asta, să înţelegi că în acest context poţi fi fan-ul cuiva care nu neapărat joacă şi pe o scenă de teatru...el oricum joacă în viaţa lui rolul care îi e drag şi lui Dumnezeu. Aşa încât te rog să nu te superi dacă şi eu şi –C- şi muuuulţi alţi prieteni de-ai mei vor fi fanii tăi! (fan, e un cuvânt haios şi dulce, aş fi putut spune admiratorii tăi, dar e prea scorţos cuvântul) Mă bucur că ai creat acest blog, e mai frumos decât orice alt rol de pe scenă pe care l-ai fi jucat, pentru că e cel mai adevarat.
Aşa am descoperit ce daruri minunate ţi-a dat Dumnezeu să duci atâtea câte duci şi să faci lucruri pe care dacă ai fi fost angajat în teatru nu le-ai fi putut face, şi darurile ar fi rămas ascunse chiar şi ţie.
Dacă ţi-ai asumat acest blog, nu te speria dacă orice om ce citeşte, din dragoste şi frăţietate pentru tine, poate se recunoaşte în tine, şi doreşte să-ţi spună un gând adevarat, venit din suflet, şi nu comentarii de genul: "unde era poza, în Honolulu, sau în peştera...nu ştiu care ?"
Pentru că ne-am obişnuit să trecem pe langă oameni, să-i vedem, sa le auzim problemele, frământările şi totuşi să le spunem lucruri banale şi impersonale. Acest blog l-ai făcut pentru oameni, e un ajutor şi nu doar o simplă prezentare a ta, e de folos si de ajutor pentru noi ceilalţi ce trăim în aceste vremuri cumplite. Vremuri de mărturisire şi de ce nu, de mucenicie, cum spune Părintele Iustin Pârvu de la Petru Vodă. Şfinţii îşi doreau să trăiască aceste timpuri şi noi ne speriem.
Dragul meu Victor, sunt muuuuuulţi "de-ai tai" cum spui tu pe lumea asta, Nădejdea asta mă întăreşte şi mă face să fiu puternică. Mare bucurie îmi faci cu ce aflu de tine şi mă întăreşti în Credinţa mea. Pentru ceilalţi oameni noi poate ca nu existam.
Ei bine EXISTĂM!!!!
Aş mai scrie dar îmi cer scuze dacă te-am supărat cu ceva, eu sau -C-, iertare. M-ai făcut să râd şi să plâng de atâtea ori citind blogul tău, încât aş lăsa orice spectacol de teatru pentru a sta şi citi gândurile tale. E mult mai ziditor.
Doamne ajută şi să ne vedem cu bine! Dacă nu reuşim, ne întâlnim în rugăciune cu bucurie.
Cu mare dragoste, pentru dom. profesor şi eu îmi doresc să facem ceva, doar ca eu nu le am cu iniţiativele în "domeniul" asta teatral, ca să zic asa, dar dacă pornim la drum, apoi mergem până la capăt, sunt un soldat ascultator şi conştiicios. Şi eu m-am detaşat cumva de teatru de multa vreme, cam de cândd am intrat în teatru, şi culmea, exact de atunci am reusit cu ajutorul lui Dumnezeu să nu mă mai doara. Nici eu cat a fost -s- director, nu am repetat şi jucat nimic. Cinci ani.
Ani minunaţi în care am stat în biserică la slujbe, mi-au făcut un mare bine, să le dea Dumnezeu sănătate, pentru timpul ăla minunat şi pentru folosul sufletesc şi duhovnicesc. Câştig mai mare nu puteam să am, pe orice scenă a lumii aş fi jucat, şi tu stii asta foarte bine. Eu sunt cu iniţiativele şi duc tăvălugul cu oamenii, cu viaţa, cu problemele, aici mă lupt ca pe câmpul de luptă cum minunat scriai pe blog –C- îmi spune că eu când plec de acasă, mă pregătesc de parcă plec la razboi.
Pentru mine teatrul a devenit altceva...dacă pot bucura pe cineva cu ce fac eu acolo bine, dacă nu, nu-i bai pentru că scena mea e inima mea, e tot ce pot să fac. Să dărui, din puţinul meu celor pe care Dumnezeu mi-i scoate în cale, mergem la un azil de bătrâni unde jucam, cântăm, îi bucuram şi noi cu ce avem de dăruit, şi cu toţi cei ce-i îngăduie Dumnezeu să fie prin preajma noastră.
Aşa că teatrul nu mai e vital pentru mine. Mă bucură mai mult întâlnirile cu oamenii. Întâlnirea cu Ion Săpdaru, e una minunată şi multumesc lui Dumnezeu pentru dar, însă în teatru întâlnirile astea sunt din ce în ce mai rare. Să ne rugam şi ne-o lumina Dumnezeu cum e mai bine şi cum am putea sa aducem recunoştinţă şi dragostea noastra pentru dom. profesor aşa încât să devină vizibilă!!!
Ţi-am scris toată polologhia asta, să înţelegi că în acest context poţi fi fan-ul cuiva care nu neapărat joacă şi pe o scenă de teatru...el oricum joacă în viaţa lui rolul care îi e drag şi lui Dumnezeu. Aşa încât te rog să nu te superi dacă şi eu şi –C- şi muuuulţi alţi prieteni de-ai mei vor fi fanii tăi! (fan, e un cuvânt haios şi dulce, aş fi putut spune admiratorii tăi, dar e prea scorţos cuvântul) Mă bucur că ai creat acest blog, e mai frumos decât orice alt rol de pe scenă pe care l-ai fi jucat, pentru că e cel mai adevarat.
Aşa am descoperit ce daruri minunate ţi-a dat Dumnezeu să duci atâtea câte duci şi să faci lucruri pe care dacă ai fi fost angajat în teatru nu le-ai fi putut face, şi darurile ar fi rămas ascunse chiar şi ţie.
Dacă ţi-ai asumat acest blog, nu te speria dacă orice om ce citeşte, din dragoste şi frăţietate pentru tine, poate se recunoaşte în tine, şi doreşte să-ţi spună un gând adevarat, venit din suflet, şi nu comentarii de genul: "unde era poza, în Honolulu, sau în peştera...nu ştiu care ?"
Pentru că ne-am obişnuit să trecem pe langă oameni, să-i vedem, sa le auzim problemele, frământările şi totuşi să le spunem lucruri banale şi impersonale. Acest blog l-ai făcut pentru oameni, e un ajutor şi nu doar o simplă prezentare a ta, e de folos si de ajutor pentru noi ceilalţi ce trăim în aceste vremuri cumplite. Vremuri de mărturisire şi de ce nu, de mucenicie, cum spune Părintele Iustin Pârvu de la Petru Vodă. Şfinţii îşi doreau să trăiască aceste timpuri şi noi ne speriem.
Dragul meu Victor, sunt muuuuuulţi "de-ai tai" cum spui tu pe lumea asta, Nădejdea asta mă întăreşte şi mă face să fiu puternică. Mare bucurie îmi faci cu ce aflu de tine şi mă întăreşti în Credinţa mea. Pentru ceilalţi oameni noi poate ca nu existam.
Ei bine EXISTĂM!!!!
Aş mai scrie dar îmi cer scuze dacă te-am supărat cu ceva, eu sau -C-, iertare. M-ai făcut să râd şi să plâng de atâtea ori citind blogul tău, încât aş lăsa orice spectacol de teatru pentru a sta şi citi gândurile tale. E mult mai ziditor.
Doamne ajută şi să ne vedem cu bine! Dacă nu reuşim, ne întâlnim în rugăciune cu bucurie.
Afro
1 feb. 2010
Confirmări.
Primesc răspunsuri la întrebările mele şi câteva confirmări ale unor gânduri din care s-au născut proiecte şi apoi lucruri reale, palpabile. Dintre acestea vă împartăşeşc şi vouă unul care m-a emoţionat puternic şi pe care consider că merită să îl fac public. Într-o zi de vară am mai mai spus odată "Hai să...!"
Cuvintele au valoare!
Nu poţi sã arunci cu ele în stânga şi în dreaptã pentru cã la un moment dat or sã lovescã pe cineva sau or sã se întorcã şi or sã te lovescã pe tine. Cuvintele sunt importante, te aşeză în categorii: sincer, mincinos, paravlagiu, serios, amuzant, mitocan, etc…iar ceea ce zici poate sã ajute pe cineva sau poate nu…
Din cuvinte se nasc fapte iar asta sunt foarte importante pentru că ele îţi dau valoare. Fapte nu vorbe, aşa îmi zicea mereu bunica…însă eu am ajuns sã zic vorbe şi fapte şi sper să zic bine. Şi pentru cã prea mult timp am vorbit, fără să şi realizez ceva, doar aşa de dragul conversaţie, doar aşa ca să mă aud vorbind şi ca să mă simt “în treabă”, momentul în care vorbele mele s-au transformat în fapte îl am bine pus în cap.
Plaja din 2 Mai, într-o zi, pe la apus…băiţa de seară…cea mai bună!!!…După băiţă stat pe plajă cu 3 prieteni, înconjuraţi de gunoaie, resemnaţi că asta e…că nu face nimeni nimic…şi atunci s-a zis “Hai sã facem curat pe plajă! Şi aşa s-a născut una dintre cele mai frumoase amintiri de la mine de acasã, de pe plaja mea dragă.
Nu pot să spun ce am simţit în ziua aia, m-am gândit la multe, am fost tristă şi am fost fericită…mai ales că data, coincidea cu comemorarea de un an a bunicii şi mai ales că am simţit-o atât de aproape. Bunica de mult a fost una dintre femeile care făceau curăţenie pe plajã (acum vreo 50 de ani)…
Coincidenţă?…nu cred…
Nu este greu de imaginat, dar s-au strâns oameni, s-au implicat foarte mulţi şi atunci am înţeles câtă valoare au vorbele pe care le spui dar şi câtă valoare pot să capete ele cand sunt însoţite de fapte! Şi ca să nu uit prea repede ce am putut să realizăm de la un simplu : “hai să….” Am păstrat un afiş şi l-am postat pe avizier să ma uit la el şi să îmi amintesc că sunt capabilă de tot ce zic…
Iuliana Dumitriu
Fotografii realizate de Iuliana Dumitru şi
Alexandru Munteanu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)