21 dec. 2009

Veşnică pomenire.

21 decembrie – Decret prezidenţial de instituire a stării de necesitate în judeţul Timiş. Mitingul din Capitală, convocat de Nicolae Ceauşescu este întrerupt de grupurile de protestatari, care se regrupează în faţa Hotelului Intercontinental, a ambasadei SUA şi în Piaţa Romană. În cursul nopţii se trage în demonstranţi şi se degajează terenul cu ajutorul blindatelor. Declaraţia şi Programul în 11 puncte al Frontului Democrat Român de la Timişoara, a fost citit din balconul Operei începând cu dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989.

21-22 decembrie – Au loc confruntări armate şi demonstraţii populare împotriva regimului comunist la
Arad, Sibiu, Braşov, Cluj-Napoca. Soldate cu numeroase victime.

22 decembrie
– În jurul orei 12:08, Nicolae şi Elena Ceauşescu fug din sediul CC al PCR cu ajutorul unui elicopter. După o scurtă escală la Snagov cei doi sunt lăsaţi în zona Titu şi preluaţi de miliţie. În jurul orei 18:00 cuplul Ceauşescu este luat şi depus într-o unitate militară din Târgovişte. Se desfăşoară prima şedinţă a Comitetului Frontului Salvării Naţionale, compus din vechi comunişti şi disidenţi, prezidată de Ion Iliescu. Au loc lupte de stradă în principalele oraşe din România.

24 decembrie
în România este proclamată Victoria revoluţiei.


Noi eram soldati. Si eu si Alexandru eram in permisie in Bucuresti. Venisem acasa de Craciun sa fim impreuna cu familia si iubitele noastre. Ne-au arestat la vreo 2 ore de cand ne-am intalnit. Eram toti patru, Andreea, Gabriela, Alexandru si Victor. Toti patru am fost colegi de clasa in liceul Neculce. Apoi am ramas impreuna. Ne-am logodit cu fetele si am plecat in armata. Dupa ce ne-au arestat, ne-au dus la Radio, unde ne-au tinut sub amenintarea armelor.

Dupa eliberare, am pornit sa adunam ranitii si sa contactam unitatile militare de care apartineam. Efort zadarnic. Pe Gabriela si pe mine ne-au impuscat la intersectia strazilor Lemnea cu Calea Victoriei, unde ne organizasem impreuna cu altii, pentru a da prim ajutor ranitilor ce curgeau in valuri dinspre Sala Palatului, unde au dat ordin sa se traga cu tot armamentul din dotare. Si acolo erau blindate si tancuri.

Si au tras. In noaptea aceasta, acum 20 de ani, au murit sau au fost schiloditi, cei mai multi dintre cei care au indraznit.
Dumnezeu sa ii ierte pe cei care au murit, iar pe noi ca nu am stiut sa facem mai mult.

Fotografie realizata de Mihai Bucurascu

Partenerul.

"ANGAJEZ PARTENER DE SCENĂ" sau dorinta mea fierbinte de a mai urca odata pe scena de teatru...spartă în mii de bucăţi din care au rămas, o fărâmă de soare, "shooting-ul" din curtea castelului părăsit, sau nebunia de a nu ma desparti de camera foto, dăruirea şi dragostea unui brav camarad, actriţa şi profesoara Amalia Ciolan, un text ciudat pe care eu l-am scris si tot eu continui să îl ciopârţesc şi undeva...o fărâmă de Nădejde, ce continuă absurd sa lupte.















Fotografii realizate de Andrei-Victor Vurtejanu

20 dec. 2009

Angajez partener de Scena.


Copile… ca nici nu stiu cum sa iti spun. Nu stiu cine esti sau cum te cheama… Haaa ! Nici macar nu stiu daca existi, sau daca esti doar o alta inchipuire de a mea. La fel ca teatrul asta, sau ca spectacolul care da sa inceapa… Sau ca dragostea in aceste vremuri, in care ura a cucerit aproape tot. Copile…eu, sunt un artist! Sau asa cred…asa simt. Ma simt in arta mea aproape de mine. De Dumnezeu. De tine acum, cand uite nici nu stiu daca existi. Insa inima imi spune ca esti, sau ca vei fi curand, foarte curand, undeva. Adica viu! Si asta inseamna Dumnezeu, pentru mine….! Viata!

Copile, nimeni nu vrea un clown trist ! Nimeni nu vrea clownul cel trist, insa toti arunca in capul lui cu ce prind. "Ruuuupei capul la paiata !" Uite-i, arunca cu rosii imediat ce le asezi o oglinda in fata ! Au patit-o toti. Si eu. Si profesorul meu. Si iubita mea... Asta, cum ii spui tu, candva mi-a spus mie… iubitule!

Auzi tu copile? "Iubitule !" Si ai sa o patesti si tu, candva...! De ce ? Pai, apari asa, de nici unde si aduci cu tine o lume ce vrea sa dispara, sa se stinga incet, acolo in taina. In inima lumii ce a nascut dragostea! Ai auzit tu, de dragoste ? Aia ce aduce viata!

Si clownul plange ! La fel ca tine si ca lumea asta toata. Intr-o clipa rasul meu, suna gaunos. Spart si sec. Devine urletul ce te tine inca in viata! In viata ta de iluzie…sau de traire. Sau in viata mea de clown batran si bolnav. Ma calca in picioare, sunt omul lor de baza !

Priveste !
Vezi ? Nici o dunga pe spate ! Vezi ceva ? NU ! Si stii de ce ? Pentru ca o oglinda nu poate niciodata intoarce spatele. Nu poate spune soarele "auziti bai tampitilor de maine eu nu mai luminez. Ca nu mai am eu chef…" Eu nu am nici o dunga pe spate, pentru ca niciodata nu intorc spatele! Stau in fata ta ! Si imi umplu capatana de rosii putrede si oua clocite !

Un clown nu poate fi trist ! Rade ! Auzi? Rade..! pana la final ! Sau crapa ! Razi copile, curand ai sa te nasti si apoi ai sa mori ! Razi, precum rade tristetea lumii asteia de tine ! Ei nu vor un clown trist ! Vrei viata ? Uite viata ! Iubitele...devin profesoare, copiii...elevi iar, clowni, tristi ! Nu e perfect ?

De ce sa iei unui clown…teatrul ? Ce sa faci tu cu el ? Un alt magazin de moarte ? E atata cerere de moarte, ca trebuie sa desfiintezi si circul? Sa ne nastem deja morti ? Toti ? Si cine o sa ne ingroape atunci, copile ?

Bine ! Ramaneti cu “Sarpele Costel” si cu “Dansatoarea din Dubai-ul” vostru “meglen..” daca asta va doriti! Lasati-ne, macar sa fim tristi. Speranta, sa ramana un cuvant prafuit, la fel ca Dragostea! Dar ce o sa faci daca soarele va rasari si maine ? O sa ne dati circul inapoi ? O sa ne lasati iubitele acasa ? O sa lasati tristetea si veselia sa pluteasca in inimile noastre, in ficatul nostru ? Sau in urechile voastre ?

Tu ce vrei ? Tu…existi ? Sau si tu imi vei spune: gata clownule e timpul sa iti iei oul in cap? Lasati arta sa respire ! Lasati soarele pe cer ! Nu va luati cumparati pamant pe luna si veti fi fericiti! (voce OFF in difuzor):

Buna seara iubitilor! 5 minute pana la cortina, 5 minute va rugam! Lasati tristetea, incepe ultima reprezentatie. Fiti cuminti! Va citesc acum!

"Teatrul nostru a fost rechizitionat, conform deciziei Primariei de a suspenda activitatea culturala din lipsa de fonduri." Amanunte dupa spectacol. Avem sedinta!

Maestre! Muzica!
HEBLU. CORTINA MUZICALA.


fragment din piesa "Angajez partener de Scena"
de Victor Vurtejanu

fotografie realizata de Catalin Coman

18 dec. 2009

Si v-am spus “Povestea de Craciun” asa - part.5

Casa "Sfântul Ioan" este un centru rezidential de tip familial pentru copii, care din diverse motive, sunt lipsiti de ocrotirea parintilor. In imobilul din intr. Marin Alexe nr. 8, sector 1, sunt ingrijiti 8 baieti, cu varste intre 7 si 19 ani, aici oferindu-li-se gazduire, hrana, imbracaminte si conditii pentru o dezvoltare armonioasa.










Mai trebuie sa adaug doar ca materialele acestea, precum si aceste evenimente au fost realizate cu ajutorul:

Emilian Floares - Operator

Adrian Lungu - Foto & Asistent proiecţii sală

Casandra Sonia Andreica - Editor imagine & Hostess

Irina Tomaşu - Editor imagine & Backstage

Oana Baila - Editor imagine & Backstage

Monica Ciută - Dirijor & Producător

Adrian Clocuşneanu - Editor imagine

Marius Constantin - Editor imagine

Alexandru Badelitza - Editor imagine & Backstage

Sebastian Plămădeală - Editor imagine & Grafică

Vlad Orăşanu - Editor imagine & Sunet sală

Marian Balan - Editor imagine & Sunet sală

Ionut Grumazescu - Proiecţii sală

Mera Georgiana - Hostess

Ştefan Mircea - Maşinist

Ştefan Damian - Maşinist

Cornelia Nicolaeasa - Backstage

Octavian Petre - Backstage

Ştefan Morozan - Backstage

Sorin Păun - Tehnician scenă

Cătălin Coman - Asistent producţie

Rodica Gaurean - Regizor de culise

Acestora dar si celor care ne-au susţinut fara sa iasa in lumina reflectoarelor, un salut fratesc si calde multumiri! In speranta ca nu am uitat pe cineva va invit sa vizitiati si pagina special construita pentru acest eveniment: http://www.unatc.ro/craciun

Si v-am spus “Povestea de Craciun” asa - part.4

Iata si "beneficiarii" nostrii. Asociatia "Sfânta Ana" si Casa de Copii "Sfântul Ioan" pentru ajutorarea copiilor cu handicap sever, a primit cu emotie donatile tinerilor studenti si micul spectacol pregatit pentru ei.

Copii de la Asociatia "Sfânta Ana" pentru ajutorarea copiilor cu handicap sever.












Si v-am spus “Povestea de Craciun” asa - part.3

Fotografii din backstage si spectacolul Poveste de Craciun, UNATC Bucuresti - 11 decembrie 2009.














Fotografii realizate de Adrian Lungu.