Angajez partener de Scena.

Copile… ca nici nu stiu cum sa iti spun. Nu stiu cine esti sau cum te cheama… Haaa ! Nici macar nu stiu daca existi, sau daca esti doar o alta inchipuire de a mea. La fel ca teatrul asta, sau ca spectacolul care da sa inceapa… Sau ca dragostea in aceste vremuri, in care ura a cucerit aproape tot. Copile…eu, sunt un artist! Sau asa cred…asa simt. Ma simt in arta mea aproape de mine. De Dumnezeu. De tine acum, cand uite nici nu stiu daca existi. Insa inima imi spune ca esti, sau ca vei fi curand, foarte curand, undeva. Adica viu! Si asta inseamna Dumnezeu, pentru mine….! Viata!

Copile, nimeni nu vrea un clown trist ! Nimeni nu vrea clownul cel trist, insa toti arunca in capul lui cu ce prind. "Ruuuupei capul la paiata !" Uite-i, arunca cu rosii imediat ce le asezi o oglinda in fata ! Au patit-o toti. Si eu. Si profesorul meu. Si iubita mea... Asta, cum ii spui tu, candva mi-a spus mie… iubitule!

Auzi tu copile? "Iubitule !" Si ai sa o patesti si tu, candva...! De ce ? Pai, apari asa, de nici unde si aduci cu tine o lume ce vrea sa dispara, sa se stinga incet, acolo in taina. In inima lumii ce a nascut dragostea! Ai auzit tu, de dragoste ? Aia ce aduce viata!

Si clownul plange ! La fel ca tine si ca lumea asta toata. Intr-o clipa rasul meu, suna gaunos. Spart si sec. Devine urletul ce te tine inca in viata! In viata ta de iluzie…sau de traire. Sau in viata mea de clown batran si bolnav. Ma calca in picioare, sunt omul lor de baza !

Priveste ! Vezi ? Nici o dunga pe spate ! Vezi ceva ? NU ! Si stii de ce ? Pentru ca o oglinda nu poate niciodata intoarce spatele. Nu poate spune soarele "auziti bai tampitilor de maine eu nu mai luminez. Ca nu mai am eu chef…" Eu nu am nici o dunga pe spate, pentru ca niciodata nu intorc spatele! Stau in fata ta ! Si imi umplu capatana de rosii putrede si oua clocite !

Un clown nu poate fi trist ! Rade ! Auzi? Rade..! pana la final ! Sau crapa ! Razi copile, curand ai sa te nasti si apoi ai sa mori ! Razi, precum rade tristetea lumii asteia de tine ! Ei nu vor un clown trist ! Vrei viata ? Uite viata ! Iubitele...devin profesoare, copiii...elevi iar, clowni, tristi ! Nu e perfect ?

De ce sa iei unui clown…teatrul ? Ce sa faci tu cu el ? Un alt magazin de moarte ? E atata cerere de moarte, ca trebuie sa desfiintezi si circul? Sa ne nastem deja morti ? Toti ? Si cine o sa ne ingroape atunci, copile ?

Bine ! Ramaneti cu “Sarpele Costel” si cu “Dansatoarea din Dubai-ul” vostru “meglen..” daca asta va doriti! Lasati-ne, macar sa fim tristi. Speranta, sa ramana un cuvant prafuit, la fel ca Dragostea! Dar ce o sa faci daca soarele va rasari si maine ? O sa ne dati circul inapoi ? O sa ne lasati iubitele acasa ? O sa lasati tristetea si veselia sa pluteasca in inimile noastre, in ficatul nostru ? Sau in urechile voastre ?

Tu ce vrei ? Tu…existi ? Sau si tu imi vei spune: gata clownule e timpul sa iti iei oul in cap? Lasati arta sa respire ! Lasati soarele pe cer ! Nu va luati cumparati pamant pe luna si veti fi fericiti! (voce OFF in difuzor):

Buna seara iubitilor! 5 minute pana la cortina, 5 minute va rugam! Lasati tristetea, incepe ultima reprezentatie. Fiti cuminti! Va citesc acum!

"Teatrul nostru a fost rechizitionat, conform deciziei Primariei de a suspenda activitatea culturala din lipsa de fonduri." Amanunte dupa spectacol. Avem sedinta!

Maestre! Muzica!

HEBLU. CORTINA MUZICALA.

fragment din piesa "Angajez partener de Scena"

de Victor Vurtejanu

fotografie realizata de Catalin Coman