Si v-am spus “Povestea de Craciun” asa - part.2

Si v-am spus “Povestea de Craciun” asa - part.1

Iata-ne dupa acest minunat eveniment, inca in viata, dupa cateva zile de foc continuu, dar mai ales dupa o experienta de neuitat. Doresc sa multumesc si eu tuturor celor care au participat dar mai ales celor care ne-au ajutat sa il realizam:

Domnilor Profesori, domnilor Decani si domnului Rector al Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica.

Studentilor UNATC, care s-au comportat exceptional, facand fata oboselii, luptand pentru a da ce este mai bun din ei pentru acest eveniment. Ei au invatat sa fie pe rand masinisti, butaforisti, recuziteri, regizori de sunet, oameni de backstage.

Multumim “Şuricatelor” si anume: Eliza Pauna, Dan Codreanu, Monica Alexandrescu, Viorela Diac pentru show-ul fantastic oferit copiiilor de la Asociatia “Sf Ana”, care s-au bucurat enorm de vizita si donatiile participantilor la eveniment.

Multumesc echipei V.S.U. formate din tehnicianul Sorin Paun si proaspatului nostru membru intrat direct "in foc", actorul Catalin Coman.

Nu in ultimul rand celui care a fost varful de lance in a organiza, si a conduce, facand fata tuturor presiunilor pe care le-a cerut acest eveniment, lui Sebastian Plamadeala, de acum si student al UNATC.

Pentru a va face o idee despre ce am reusit sa facem impreuna in aceste zile ale lui decembrie 2009, am postat cateva materiale “making of” din culisele povestii noastre de Craciun. La Multi Ani tuturor!

Eu nu ma tocmesc.

Giono, in timpul ocupatiei Frantei de catre Germania. Sa ne supunem. Mai bine un magar viu decat un leu mort.

Asa e. Asa e. Eroismul e ridicol si fals, vorbele mari sunt goale, batranii ii trimit pe tineri la razboi, bogatii ii indeamna pe saraci sa rabde, satulul ii da flamandului sfaturi... Da, da, da. De trei ori da. Corneille e rasuflat, iar cu sentimente frumoase nu se face literatura buna. Viata n-are pret.

Stiu. Dar nu e mai putin adevarat ca eroismul si demnitatea au si ele "partile lor". Si au gesturile demne si purtarile eroice un farmec al lor, un haz propriu, o forta emotionala care nu-s chiar de trecut cu vederea.

Exemplu: Sfantul Petru cand zice: Du-te de la mine Doamne, ca sunt om pacatos" (Luca 5,8) Ori cand cere sa fie rastignit cu capul in jos. Ofiterul german care ordona plutonului sau a da onorul lui Bergson in curtea comisariatului unde batranul, venise sa fie trecut pe listele de evrei.

Sau legenda printesei Godiva care s-a invoit sa calareasca goala pe strazile orasului Coventry pentru a obtine de la sotul ei ridicarea unor impilari - si nici unul din locuitorii orasului n-a iesit din casa, afara de unul singur pe care concetatenii sai nu l-au pedepsit decat nemaivorbindu-i niciodata.

Sir Lawrence Mont isi trimite cuscrul, pe Soames Forsyte, in casa marchizului de Shropshire. Pentru a i-i inlesni marchizului participarea la o actiune de binefacere, Soames se ofera sa-i cumpere un tablou atarnat in sufrageria casei. Proprietarul vrea sa dea jos tabloul, pentru ca cumparatorul sa poata vedea semnatura pictorului. De vreme ce-i aici, zice Soames, dovada-i ca si facuta, nu-i nevoie sa va deranjati. Mont ar fi fost incantat de purtarea cavalereasca a burghezului sau cuscru, dar numaidecat dupa aceea ar fi simtit o strangere de inima cand Soames ii raspunde marchizului ca nu poate plati cinci sute de lire pe tablu. (Va sa zica tot neam de negustor a ramas, tocmeala i-a intrat in sange!) E prea putin, adauga Soames, si indica un pret mai mare. Marchizul se impotriveste. Daca vreti, incheie Soames - si l-ar fi dat gata pe Mont - eu nu ma tocmesc.

Razboiul nevazut.

Lumea actuala este un camp deschis de lupta. O lupta nevazuta intre Bine si Rau, daca vreti sa-i spunem asa. Va intrebati daca cineva se joaca cu mintea noastra. Toata lumea se joaca cu mintea noastra. Incepand cu societatile secrete care incearca sa obtina o cale de a manipula omul de la distanta, fara interventie directa si pana la lupta din astral. Poate pare straniu, dar acea lupta se duce intre Trecut si Prezent. Spiritual lupta s-a terminat, ceea ce se duce acum insa este o lupta in plan fizic, in care Raul incearca sa smulga o parte cat mai mare din Viitor.

De ce spun ca lupta este cumplita? Pentru ca spiritele aflate in corpuri fizice nu constientizeaza ceea ce se intampla. Lupta se duce la nivel de senzatii: iubire, ura, teama, furie, foame etc. Iar omul are impresia ca ceea ce simte el este ceva normal, care se intampla cotidian. S-a ajuns la razboi pe calea undelor. Si nu ma refer la cuvintele rostite la radio, ci despre amplificarea si distorsionarea undelor emise in asa fel incat sa afecteze undele cerebrale ale omului si sa-i induca o anumita stare: somnolenta, dureri de cap, plictiseala, lehamite, furie, nepasare si mai ales lipsa de credinta...

Cum puteti lupta in plan fizic cu toate astea? Ar fi stiut stramosii nostrii, dacii, care puteau sa-si paraseasca trupurile fizice si sa iasa in astral. De aia dacii nu se temeau de moarte, pentru ca parasindu-si corpul fizic intelegeau esenta spiritului. Intariti-va in spirit. Prin credinta si mai ales prin fapte bune. Ele sunt cele care ne vor deosebi in timp de ceilalti.

Cantecele actorilor part.5

Actorul Dumitru "Titi" Rucareanu, este nascut in Ghimbav, judetul Brasov, in anul 1932. Daca nu l-ati vazut niciodata pe scena Teatrului de Comedie din Bucuresti, unde joaca de o viata, l-ati vazut, desigur, pe micul ecran, pe care-l cotropeste cu farmecul lui. Sau poate l-ati auzit cantand! Un veritabil noroc, fiindca vocea lui profunda si calda ne apara de inghet.

Piesa pe care am selectat-o se numeste: "Mai dusmane." Versurile: (cred) M. Maximilian. Interpreteaza Dumitru Rucareanu