Vor reusi sa taie toate florile insa nu vor opri venirea primaverii

Voi publica in continuare cu ajutorul lui Dumnezeu, o serie de articole ce se adreseaza celor ce au aflat ca suntem in razboi. Ca intunericul exista intr-o permanenta si vesnica stare de lupta importriva Luminii.

Sunt perfect constient de ce va urma. Curand!

De aceea avertizez public inca odata pentru a nu mai lasa loc de interpretari (vezi art. "Scrisoare de la Tata") multimea "anonimilor" ce bantuie prin viata mea, a celor ce spun ca public articole ale altora...ca lucrurile evolueaza rapid. Ca ceea ce pare a fi o infrangere, in alt plan se cheama Iluminare. Ca uneori "munca lor la ordin" cocheteaza mai tot timpul cu tradarea si furtul!

In familia mea, oamenii au fost inchisi in puscarie pentru ca si-au facut doar datoria.

In familia mea, oamenii au fost dati afara de la locurile de munca, doar pentru ca si-au facut datoria.

In familia mea, oamenii au fost umiliti public, doar pentru ca si-au facut datoria.

Eu am fost arestat si inchis in anul 1989 doar pentru ca imi serveam patria si imi faceam datoria. Nu suntem mai presus de nimeni sunt oameni care au suferit inzecit mai mult, insa de aici pana a sfarsi impuscati in asa zise revolutii, alergati de mineri pe strazile Bucurestiului, aminintati si dati afara de la locurile de munca castigate prin concursuri publice; trimisi prin spitale de psihiatrie, sparte si devastate domiciilile, amenintati cu accidente tip "ai sa paralizezi", "o sa iti violam nevasta", "te vom face de rusine peste tot", "te dam afara".

Cu incercari de corupere si tehnici de interceptare gen "uite semneaza o cerere de adeziune catre serviciul de informatii si toate se vor opri aici" si lista poate continua, este cale tare lunga!

Am avut langa mine oameni care au ajuns foarte aproape de inima si sufletul meu. Atat de aproape ca atunci cand situatia a cerut-o, am abandonat tot si i-am urmat. Si am murit.

Prin marea Dragoste a lui Dumnezeu am reusit sa ma intorc. Si i-am revazut. Pe aproape toti.

Intre timp unii au fost desconspirati, altii inca nu...Ce aveau toti in comun? Stapanul pe care il slujeau!

Tatal meu imi spune ca sunt naiv si fac greseli. Asa este. Sunt inca un mare naiv si inca gresesc enorm. Dar am si cateva atu-uri. Unul dintre ele este acela ca nu mai sunt singur! In Romania care traieste, Adevarul a inceput sa se rosteasca public. El se aude din ce in ce mai tare. De aceea recomand celor care vor sa inteleaga cate ceva din ceea ce va urma, sa parcurga cu rabdare urmatoarea bibliografie:

Sfanta Scriptura

Gregg Braden - Efectul Isaia

Legea Michelson-Morley

Teoria Sistemelor

Nicolae Steinhard, Savatie Bastavoi, Paisie Aghioritul, Osho

Unuia caruia i-au fost furate toate nu prea mai are ce pierde. Succes si nu va temeti!

"Ca si la Botezul Domnului, in botezul oricarui crestin se deschide cerul, se deschide campul intelegerii duhovnicesti a sensurilor existentei." (Constantin Galeriu: Jertfa si rascumparare).

Credinta Nadejde si Dragoste!

Tăcând, ne-am dat deoparte...

Tacand, ne-am dat deoparte
Cu lacrimi furis, ascunse in suflete,
Ne-am ingropat cantecul si dorurile…

Nu am uitat nicicand sa iubim si sa cantam
Dar de acum toate le-am ascuns doar pentru cei ce vor veni,
Caci cei de acum ne vor asa reci si goi.

Nicicand nu am uitat cine suntem si de unde venim,
Dar si asta am pus-o in glotul tarii
Parjolit de focul uitarii…
Si ne urcam iar muntii proprilor noastre visuri,
Uitand de ura ce va biruit firea

Ne recunoastem doar dintr-o privire,
Ne tradeaza ochii ce lasa sa cada o lacrima
In fiecare mormant de frate pierdut…

Ne nastem doar in cei ce au fost si in cei ce vin
Pierduti de parinti si ingropandu-ne frati
Aducem slava lui Dumnezu si cantand, murim...

Murim, asa simplu
Asa cum trecem si pe la voi cateodata,
Sperand sa ne auziti si sa va gasiti dorurile
Dupa care uitati si sa aprindeti lumanarile.

Iar de acum, straini de toti, flamanzi dupa timpul infint...
In goana noastra nebuna dupa vant,
Va plangem si pe voi in ceas tacut,
La fel ca pe un frate ce-am pierdut…

Cu mintile intregi ramase cand prapadul firea si-a intins,
De-i moarte noaptea care va sa vie, zambiti macar acum…

Ca voi sa nu platiti...unul de-al nostru moare!

Si asa in Lumi diferite o ducem,
Prapastia ce ati pus-o intre Noi...
Ingenunchind ne alungam durerea
Parinte Sfinte lasa-ne deoparte...
Ne vom intoarce chiar si tacand din moarte,
Noi…

Poezia "Tăcând ne-am dat deoparte" este scrisa de mine si este dedicata fratelui meu Radu-Constantin Vurtejanu, omorat in noaptea de 9 spre 10 februarie 1994 la varsta de 22 de ani. Crima a fost comisa cu complicitatea mai multor indivizi, printre care si numita Năstase Rodica, angajata la aceea data, in functia de medic-sef al Sectiei nr. 7, din Spitalului Clinic de Psihiatrie Dr. AL. OBREGIA (fost Spitalul nr. 9) din Bucuresti.

Cazul, dupa investigatile Politiei Romane si ale unor ofiteri superiori ai Politiei Regale Suedeze, a fost incadrat ca "moarte suspecta" si declarat inchis de catre Procuratura Romana in anul 1995.

Dr. Năstase Rodica si o parte din criminalii care nu au decedat pana la aceasta data, se afla inca in libertate. Constituiti intr-un grup de actiune cu obiective bine determinate, ei continua sa existe chiar si in viata publica din Romania. Fie ca bunul Dumnezeu sa aiba mila de sufletele lor.

NOTA: ACEST TEXT DORESC SA FIE INTERPRETAT CA O DECLARATIE SI O ACUZATIE PUBLICA, PE CARE O LANSEZ OFICIAL, IN DEPLINATATEA FACULTATILOR MELE MENTALE SI FIZICE, IN ACEST SPATIU, IN DATA DE 4 OCTOMBRIE 2008 !

Restul in curand!

Sau...?

Bine ai venit Catalin!

Intai i-am vazut ochii si vesnicul zambet de pe chip. Aproape ca nu i se dezlipeste de acolo nici cand este furios. Caci este furios si tanar. Cumplit de tanar si de talentat.

In nebunia acelui proiect unde ne-am intalnit, am stiut imediat ca este unul din Neam. Se postase masiv ocupand ca si mine jumatate din cabina de costume a unei pseudofirme de productie esuata lamentabil sub numele de "tandem film", cu tot cu zambetul lui si acel...nu's cum sa ii zic pe nume...dorinta de a explora, de a cunoaste, de a a parcurge experiente vii si adevarate, dar totusi calculat si atent la detali.

Nu asteapta sa termini fraza ca si pornit la actiune, lasandu-te sa te minunezi singur de viteza ce o poate imprima corpului sau. Acesta viteza de actiune ii sunt si prieten si dusman, intr-un ciudat amalgam greu de manageriat de proprile sperante si asteptari. Aceasta viteza de actiune nu l-a lasat sa astepte terminarea facultatii, este inca student, ca sa ii conduca pasii spre celebritate!

Sunt multi actori care si-ar dori in portofoliu atatea aparitii publice, cate a realizat cu talent si umor, tanarul student al Maiei. Ca joaca fotbal in echipa antrenata de Vladoiu la TV, ca este Bobo Chiriac de la Prima TV, sau luptatorul de wrestling (pe rotile!!!) din reclama Don Cafe, ati vazut cu totii. Toate palesc insa in fata starii de lumina interioara ce il caluzeste.

Intelege, simte, decantand cu grija si punand umarul la greu, in locuri de care unii nici nu stiu ca mai exista sub soare. Alearga sutinut intre urbea natala si capitala, intre plaja din satul de pescari si platourile televiziunilor, avand o armata de oameni de care are grija. De la montat Windows-uri, la ora la care le ajunge trenul in gara, are toate calitatile unui viitor lider. Se intretine si intretine pe altii ca un barbat adevarat

Simte fara sa apuci sa rostesti cuvinte. Formulele de politete "Doamna, domnule, buna ziua, va multumesc", i-au fost implantate odata pentru totdeauna.

De anul acesta, viteza lui de a cunoaste, l-a adus si in lumea mea. S-a alaturat echipei noastre, firesc si elegant, acoperind o zona de actiune extrem de mare.

Este actor dar si asistent de productie, expert IT & GSM, traducator din limba engleza, consultant tehnic, om de teren si de actiune (am scos impreuna 35 de copii la mare din furtuna de asta vara) este un teribil consumator de muzica de calitate, stie sa aibe un zambet si o vorba buna in plin dezastru tehnic si psihic, este de o generozitate si de o politete ce ii asigura un confort moral fascinant.

De o forta interioara ce isi are originile in temeinicele sale experiente culturale, inzestrat cu un suflet cald si mare ce va reusi sa dezghete generatia sa in lupta de a gasi Calea; la cei numai 21 de ani ai sai Catalin Ionut Stelian din Fetesti, a inceput sa isi anunte numele in marele Neam al Oamenilor!

Doar atît, un trecător....

Stînd, cîndva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte,

Din oracole ceţoase, cărţi cu tîlc tulburător,

Piroteam, uitînd de toate, cînd deodată-aud cum bate,

Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor.

,,E vreun trecător – gîndit-am – şi-a bătut întîmplător.

Doar atît, un trecător" . . . . . .

Traducere de Mihu Dragomir (din vol. Poezii şi poeme, Ed. Tin. Buc. 1963)

Vurtejanu Stage Unit

Munca, drumuri in Bucuresti de turbezi, apoi fuga spre Caracal prin Alexandria, de te uimesti! Descarca, prospectie, apoi cazare cu nabadai, hrana pe fuga, cica sa tii regim...dimineata de data asta frumosul Ford la prima cheie sare cu pistoanele in motorina olteneasca...of, of, of saraca autospeciala de acasa, rezista sarmana? Apoi fuga la locatie!

Este cheia? Nu este cheia! Unde este cheia? Aha, si doamna? Aha, La 11.30? Pai la 12.00 la noi pe contract scrie Inceperea Evenimentului...Aha, a avut nunta azi noapte pana la 5. Da stiu ca este ora 8.00, de aceea am si fugit prin noapte cu Fordul si tot backstage-ul...Sa revin cu un telefon ca sa puteti sa o sculati?..Aha...

OK. Stop! La ora 9.00 noi trebuie sa intram in spatiu. Deci usurel! Spuneti doamnei sefe cu chei multe asa: Tipu' asta trebuie sa intre cu toti ai lui in sala la ora 9! Sar' mana!

Si am intrat. Am luat-o prin cofetarie de la etaj unul si apoi cu liftul de marfa, prin spate, pe la navete, am pupat doua vanzatoare, am sarit peste doua baricade de navete cu 15000 de kg de echipament de scena, pentru care am sacrificat multe parti din noi. Am surs nervos spre paznicul in maieu...si am intrat.

Da-i monteaza, apoi probe, reflectorul cu saiba mov mai sus, se aude? Vesnicul 2 si vesnicul 10, bea o apa minerala si o cafea mica..de ce mica??? Aoleu case-urile in spate, schotch pe cablu de jos, gata incepem!

SPECTACOL!!!

Doamne iti multumesc! Gata spectacol. Multumiri la aplauze, frumos, o fata micuta cu ochii mari, o mana barbateasca stransa in graba, o doamna respectabila ce isi alegea calma complimentele. A fost bine, foarte bine? Foarte bine! Sa mai facem. Cum strangem bani, mai venim. Strangem bani? Strang. Da.
Auuu hai repedeee. Ufff repede! Strangerea ! Repede! De ce repede? Pleaca cheia!!!...iar cheia...? De ce pleaca cheia? Gata a plecat cheia...
Trebuie sa o luam pe scari...Pa ascensor, pa cofetarie amabila, pa paznic in maieu. Ia toate tonele inclusiv cele personale si coboara totul pe scari. Doua etaje luuuuungii...

Ramas bun operatie la discul 4 si juma de intercostal 5...poate la anul...Bine te-ai intors kinetoterapie. Da dom' doctor..iar cu lazile mele, da. Stiu! Acum ma intind, un moment sa achit.

M-a ajutat bunul Dumnezeu sa nu sparg, sa nu uit sau sa pierd ceva. Norocul nostru sa chemat la Caracal, si duduia Cristina (asa o strigau toti, un fel oberstrumfuhrer peste ospatari) Adrian profesorul de liceu, proaspat fan al echipei noastre, si dl.ospatar Nicu un tip exceptional de constincios si de indragostit de munca sa, care m-a anuntat solemn ca nu se poate asa ceva si el nu poate lasa asa o pata pe orasul sau!
Hopa sus in masini, somn pe apucate, ridicat unitatile monetare romanesti de la client pupat pe obraji, promisiuni frumoase, apoi fuga spre Bucuresti, cosmarul poate sa reinceapa.
A doua zi da-i stopuri, audi, si bmw isterizate , barbati ce se poarta ca muierile, doamne ce tind sa eclipseze tot, politie, popor...Autospeciala nu poate fi parcata...oauuu parca s-a lasat un cauciuc, si e plina cu jumatate din instalatia de sunet...fuga la vulcanizare, upsss e Duminica...baga compresorul de rezerva de la bord... ce greu merge, e pe 12 V , las' bine ca merge!
E o nebunie...Devenim comando.

Dar ne place, sau asa simt eu. Am inlocuit mortii, acum suntem mai dinamici, mai calmi...si din pacate mai putini. Insa conturam cum spun batranii un profil profesionist!

De cand am inceput nebunia asta cu productia de evenimente pentru altii si de spectacole pentru noi, luptam doar cu noi. Au disparut, imi spunea si Catalin spre marea mea bucurie, sentimente ca invidia, ura, sau capra vecinului. E un suflu nou desi prevad furtuni grozave, insa am rezistat tradarilor, furiei neputintei celor slabi si cel mai important, noua insine.

Vineri acusica, punem sunet si ne ocupam de catering pentru o lansare de carte absolut grozava la Uniunea Scriitoriilor, in Bucuresti. Din pacate sunt aproape convins ca va trece neobservata. Asta este, sunt nevoit sa accept inca parteneriate...Inca nu gasesc solutia de a prelua un eveniment total. De al produce dupa ideile, solutile si experinta noastra.

Gata scot compresorul, s-a umflat roata. Plecam cu toata echipa sa devenim si dj (mai nou)...intr-o lume din ce in ce mai preocupata sa bifeze evenimente decat sa le parcurga incet, firesc si eventual sa pastreze din el amintiri frumoase.
Insa vina nu este in nici un caz a publicului. El sta orbit la mana sushanistilor si a politicienilor turbati.

Si pe el, Maria Sa Publicul noi il cautam!